La un an de la turneul lor mondial în cele mai mari săli de sport și de spectacole din Europa, cei de la Metallica au revenit pe Bătrânul Continent într-un nou turneu, cu această ocazie, în turneul stadioanelor! Daca acum 17 luni evoluauîin Sala „Palau Sant Jordi” din Barcelona, de această dată, pe 5 mai, au umplut Stadionul Olimpic “Lluís Companys” de pe Montjuic, în capitala Cataloniei, stadion construit în 1927 pentru Expoziția Mondială din 1929 și care a fost renovat în 1989, devenind atunci stadionul principal al Jocurilor Olimpice de Vară 1992.
Acest concert s-a ținut la 32 de ani de la primul show Metallica din Barcelona, organizat atunci nu departe de acest stadion, la poalele Montjuic, în Palatul Sporturilor din Barcelona (Palau dels Esports de Barcelona), pe atunci având o capacitate de 8.000 de spectatori, după ce concertul lor, programat pe 8 octombrie 1986, fusese anulat din cauza morții tragice a basistului Cliff Burton. Nu am gasit informatii legate de numarul spectatorilor din 17 ianuarie 1987, însă acum presa catalana a anunțat prezența a 52.000 de fani Metallica veniți nu doar din toată Spania, dar chiar din toate colțurile lumii.
Astfel, sosirea mea din Târgu-Mureș, pot spune că nici nu a fost atât de specială, dat fiind faptul că am întâlnit fani sosiți special pentru acest show din Argentina, Columbia, Rusia, Turcia sau Portugalia. Eu oricum am reprezentat cu mândrie “Metallica Family Transylvania”, un Fan Club înființat la Cluj-Napoca, și. în calitate de fan al acestei trupe încă din 1984, m-am simțit onorat să o revăd dupa concertul de anul trecut, din Budapesta. Dar iată și lista pieselor interpretate de cea mai în vogă formație „metal(icã)” din lume, dupa concertele de câte 45 minute susținute de trupele Bokassa și Ghost.
Intro-ul a fost și rămâne “Ecstasy of Gold”, de pe coloana sonoră a filmului din 1966 “The Good, The Bad & The Ugly”, semnată Ennio Morricone, după care pur și simplu „au explodat” pe scenă cei patru magnifici: James Hetfield și Lars Ulrich (fondatorii grupului), împreună cu Kirk Hammet și Robert Trujillo, pe ritmurile piesei-titlu a ultimului lor album lansat în 2016, “Hardwired… to Self-Destruct”, urmat imediat de “The Memory Remains”, unde au apărut și primele imagini din videoclipul original al piesei, parțial împărțite cu filmările live realizate aerian și din toate unghiurile, proiectate pe fundalul imens din spatele scenei, cel mai mare ecran-led pe care mi-a fost dat să-l văd pînă în prezent, pe care s-au putut proiecta, de aceasta dată, imagini live în 360 de grade. La finalul acestei piese, publicul de pe Stadionul Olimpic a adus și primul cor la unison cu preferații săi! După acest “bloc-intro”, James a salutat publicul, aducându-l și mai aproape de extaz: “Barcelona… Familia Metallica astăzi este din nou împreună!”.
După o nouă capodoperă readusă direct din 1984, “Ride the Lightning”, au interpretat pentru prima data în acest turneu și o compoziție din 1986, “The thing that should not be”, apoi dramatica baladă “The Unforgiven”, însoțită de imagini din videoclip, urmată de doua compoziții de pe „Hardwired…”, și anume “Here Comes Revenge” și “Moth into Flame”, unde scena parcă a luat, pur și simplu, foc. Pe lângă limbile de foc „împroșcate” în spatele, pe marginile și deasupra scenei, în fața setului de tobe a lui Lars, aici s-a “plimbat” de la stânga la dreapta o flacără uriașă mobilă, și asta, toată melodia! Apoi, de comun acord cu publicul… “Metallica gives you Heavy!!!”… au redat “Sad but True”, urmată de o alta super-baladă și videoclipul ei: “Fade to Black”. Aici, asemanator turneului de anul trecut, James & Lars au luat un scurt “respiro”, lăsându-i pe Rob si Kirk să interpreteze o preluare din “folclorul local”, și anume un omagiu adus “Regelui muzicii rumba catalană” Peret, prin piesa “El Muerto Vivo”. Apoi au “scos de la naftalină” și o piesă de pe “St. Anger” prin “Frantic”, urmată de ultimele cinci piese inaintea Bis-ului, poate și cele mai tari cinci piese Metallica ever: “One” (cu show pirotehnic și lasere pe măsură!), “Master of Puppets” (cu proiecții impresionante ale crucilor de pe coperta albumului pe ecranul gigantic!), “For Whom the Bells Toll” (unde a apărut pe ecranul uriaș și “nemuritorul” Cliff Burton, basistul original al trupei, decedat în 1986 în urma unui tragic accident suferit cu autocarul lor de turneu, imaginea sa din concert fiind proiectată lângă filmarea live a actualului basist, Robert Trujillo, interpretând parcă în tandem fascinantul solo la bas), “Creeping Death” (însoțit de niște proiecții „apocaliptice”) și “Seek & Destroy”.
Mult-așteptatul bis a început prin “Lords of Summer” timp in care pe scena „monstruoasă” a apărut și emblema Capitalei Catalane Barcelona, steagul Sant Jordi și cel catalan, spre imensa bucurie a localnicilor și nu numai. Nu se putea încheia fără cea mai superbă baladă rock din toate timpurile (categorisire personala, scuze!) “Nothing Else Matters”, iar finalul fulminant a sosit prin hitul “Enter Sandman”. Dupa mai bine de două ore de concert plin de energie, toți cei patru membri Metallica s-au perindat la microfon, mulțumind fiecare în felul său publicului de pe Stadionul Olimpic al Barcelonei. Acesta a fost cel de-al treilea concert al lor din cadrul actualului turneu european, care cuprinde în total 25 de stații, urmate de concertele lor din Noua Zeelandă, Australia și SUA și cam așa ceva pot spera și fanii Metallica din România, pentru concertul de pe Arena Națională din București, ce va avea loc pe 14 August.
Mulțumesc, Thank You Metallica, Gracias Barcelona!
