Bogdan e actor la Teatrul din Ploiești, are 42 de ani și s-a născut la Iași unde a și terminat facultatea de actorie, în 2003. Colaborează cu Teatrul Bulandra, Teatrul Metropolis, Teatrul de Comedie din București și la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. În 2019, a participat la programul „10 pentru film” de la Transilvania International Film Festival.

În timp, a primit diferite premii și nominalizări, printre care și premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Varșovia, tot pentru rolul din „Neidentificat”, iar anul trecut a fost nominalizat pentru „Cel mai bun actor în rol principal” la Gala UNITER.

 Bogdan Farcaș: „M-a bătut poliția pentru că am urcat pe scenă...”

Prima melodie pe care ți-o amintești.

 Opus – Life is life.

Uram piesa asta. O auzeam la toate botezurile!!! Al Bano era mai ok decât asta....

Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.

 Noir Desir – Comme elle vient.

Era pe Chanel5. Nu exista MTV pe atunci. O așteptam zilnic să se difuzeze!

Primul album pe care l-ai cumpărat.

 WASP – Crimson Idol.

Am dat bani să îl fac pe o bandă de magnetofon Agfa. Nu aveam casetofon pe atunci.

 Primul concert la care ai fost.

 Timpuri noi!!! Aveam 14 ani. M-a bătut poliția pentru ca am urcat pe scenă să dau mâna cu Artanu. A meritat!!!

Melodia care te face să dansezi.

 Prince – Kiss!!

Mor după funk!

 Melodia care te face mereu să plângi.

 „Back to black” – Amy Whinehouse varianta unplugged. Avea o putere ireală femeia aia! Cea mai sinceră piesă de dragoste scrisă vreodată, din punctul meu de vedere!

Melodia care nu îți iese din cap.

 Pink Floyd – "Wish you were here".

Aplicabilă la orice... de la situația politică până la situația socială în care ne aflăm dintotdeauna.

Albumul care ți-a schimbat viața.

 Tot WASP – Crimson idol.

De acolo am învățat să vreau să văd ce e în spatele unei melodii înainte de o judeca! Primele piese pe care plângeam!

Melodia cu care te-ai trezi zilnic.

 "Don’t cry" – Guns’n’Roses!

Pentru că mă sărutam pe piesa asta la toate chefurile în adolescență până nu-mi mai simțeam buzele. Ar fi fost minunat să fi rămas acolo toată viața.

Piesa care te definește.

 Johhny Cash – "Hurt"!

Mă duc destul de des acolo.

Autor: Eusebiu Tudoroiu

Foto: Pagina de Facebook "Premiile Gopo"