Spiritul Pink Floyd a reverberat magnific aseară în București, în fața câtorva mii de spectatori care nu s-au speriat de niște picături de ploaie, datorită concertului susținut de Nick Mason's Saucerful of Secrets, în cadrul turneului mondial The Echoes.
Baterist și fondator al trupei Pink Floyd, Nick Mason a poposit și în România, pentru a răsplăti fanii de la noi cu sound-ul începuturilor celei mai influente trupe de progressive rock din toate timpurile. A venit alături de trupa pe care a înființat-o în 2018, cu basistul și solistul Guy Pratt (ginerele fostului component Rick Wright și om de turnee Pink Floyd), chitariștii Lee Harris și Gary Kemp (Spandau Ballet) și muzicianul capabil să cânte la o mie de clape, cum l-a prezentat Nick pe Dom Beken.
A fost un concert de gală, care a început pe lumină și s-a încheiat cu standing ovations pe un întuneric sfâșiat de fascicule psihedelice. Câteva minute după ora 20, arena din parcul Carol a fost înnobilată de primele acorduri Pink Floyd: „One of these day”, piesă considerată de Dave Gilmour „cel mai colaborativ efort din tot ce am făcut”, care are o singură bucată vocală, înfricoșătorul enunț, prelucrat electronic, al lui Nick Mason: „One of these days I'm gonna cut you up into little pieces”. A urmat „Arnold Layne”, cu inflexiuni de blues impregnate de Syd Barrett în primul single Pink Floyd, în semn de omagiu pentru oamenii de blues Pink Anderson și Floyd Council. Arnold Layne, după cum știu fanii înrăiți, era un travestit care obișnuia să fure lenjeria intimă pusă la uscat (mama lui Syd și cea a lui Roger au fost și ele păgubite de sutiene și chiloți!), iar piesa, ne-a explicat Mason cu umor, trebuia să ajungă pe locul 1 în top, doar că acest lucru nu s-a întâmplat! A treia piesă, „Fearless”, a făcut ca la Arenele Romane să răsune „You'll Never Walk Alone”, o melodie de pe musicalul „Carousel”, de Rodgers și Hammerstein, confiscată de fanii Liverpool și transformată în imn al celei mai iubite echipe de fotbal din Anglia. Setlist-ul, construit cu migală și tâlc, a continuat cu „Obscured by clouds”, o bornă istorică în discografia Pink Floyd, căci Mason avea să cânte atunci la tobe electronice. Și tot așa, într-o ambianță sonoră în care mai bine de un sfert din setlist a fost închinat memoriei celui care a fost Syd Barrett.
La capătul a două ore, fanii Pink Floyd din România au aflat de la Nick Mason și colegii săi că: a fost nevoie de 57 de ani de turnee pentru ca să ajungă în București, că bateristul a bătut el gongul de pe scenă după ce o făcuse Roger Waters trei decenii, că se pot face poze, mai puțin cu dispozitivele cu luminiță albă care îl deranjează pe basistul Pratt, că avem un oraș frumos, că Ilinca, fiica unui vechi fan român al Pink Floyd, a primit o dedicație și că anul acesta a avut loc o reunire caritabilă Pink Floyd, în formula Dave Gilmour, Nick Mason, Guy Pratt și Nitin Sawhney, pentru piesa „Hey Hey Rise Up”, dedicată Ucrainei.
A treia piesă de la „encore”, care a încheiat concertul de aseară, a fost vesela „Bike” (versurile sunt amuzante, dar dezvăluie o profundă tristețe, oglindă fidelă a felului de a fi al lui Barrett, avea să precizeze cândva Mason). Tot o evocare a lui Syd, fiindcă e un cântec compus de acesta pentru prietena lui, Jenny Spires, în 1965 (se cunoscuseră cu un an în urmă, pe când Syd avea 18 ani ani, iar Jenny 15).
Concertul Nick Mason's Saucerful of Secrets a stârnit ecouri ample la București, nu doar pentru că bucata „Echoes” a reprezentat vârful celor două ore de muzică mare, marca Pink Floyd. Ci pentru că a fost o experiență unică de a se asculta un sound legendar la București. Nu s-a putut compara cu fantasticul concert al lui Roger Waters. Dar l-a completat și va rămâne în inimile amatorilor de muzică bună de la noi.
