Via Transilvanica, între legendă, energii și libertatea izolării

„Rucsacul cu povestiri de pe Via Transilvanica” continuă cu o călătorie în timp către istoria și legendele dacilor.

Drumul-manifest, ViaTransilvanica poartă drumeții în Sarmizegetusa Regia. Odată ajunşi în parcarea de la poalele sitului arheologic, drumeții au de mers circa un kilometru pe un drum pietonal până la porţile cetăţii dacice. Pe lângă farmecul pe care îl are locul în care poți să vezi încă arheologi în acțiune, aici te bucuri și de peisaje unice, zona fiind înconjurată de întinderi mari de pădure.

Ruinele încă mai ascund multe mistere nedescoperite despre cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. Actualul sit a fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. 


După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare. Ruinele cetății dacice Sarmizegetusa Regia au fost incluse pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea de asemenea o zonă sacră, ruinele acesteia fiind cele mai vizibile în prezent. Printre cele mai importante sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular. 


Legătura dintre fortificaţie şi zona sacră se făcea prin intermediul unui drum pavat cu lespezi de calcar, cu o lungime totală de aproximativ 200 m. Zona sacră cuprinde două mari terase antropogene, susţinute de ziduri de calcar a căror înălţime era, în unele segmente, de peste 10 m. Aici au fost identificate vestigiile a şapte temple, un altar monumental, precum şi sisteme de distribuire / evacuare a apei. La sfârșitul secolului 18 are loc un fenomen de tip ,,El dorado''. Sătenii au început să vină din ce în ce mai des să caute aur. Dar ei nu găsesc cantitatea pe care și-au propus-o, fiind vorba aici de braconaj arheologic, pentru că tezaurul nu se afla niciodată în interiorul cetății. 

Deși din vechea cetate au rămas doar ruinele capitalei, locul pare încă viu, transmițând o energie debordantă și mister. Se presupune că această senzație este creată de unele portaluri energetice, locuri sacre care au fost menținute vii și active în decursul mileniilor.

În prezent există în plan un proiect de refacere a zidurilor cetății, coordonat de specialistii de la Institutul Național al Patrimoniului.


În apropierea sitului se află un loc special, pe care nu îl poți rata - Poiana Omului. Din cele mai vechi timpuri și în special în timpul dacilor, zona a fost un nod de comunicații între toate cetățile dacice din Munții Orăștiei, inima des¬chisă a acestor ținuturi înalte.

Platoul este înconjurat de munţi, de pădure, de pâlcuri de fagi despre care bătrânii satelor spun că aduc aminte de o scenă de pe Columna lui Traian, a pâlcurilor de soldaţi romani care priveau moartea lui Decebal. Legendele locului spun că aici s-ar fi sinucis regele dac, după ce a pierdut regatul.


Dincolo de istorie, legende, știință și lupta cu briconajul arheologic, Munții Orăștiei ascund încă cele mai prețioase comori: libertatea localnicilor care, dacă vor, își pot întinde rufele la uscat direct pe iarba mult prea verde.

Web radios