The Mono Jacks este una dintre cele mai populare trupe de rock alternativ ale momentului pe scena de muzică din România. Am stat de vorbă cu solistul trupei, Doru Trăscău, iar acesta a povestit care sunt melodiile pe care acesta le ascultă în timpul liber, artiștii, albumele care i-au marcat viața și schimbat percepția despre muzică.
Anul acesta, The Mono Jacks, a lansat două single-uri fresh care au prins instant la public. Primul a fost „Aici, Acum”, lansat în primăvară. Iar al doilea, „Spune”, a fost lansat în toiul verii, la fix pentru a fi noul hit al festivalurilor. Despre un nou album, Doru ne povestea într-un interviu exclusiv pentru RockFM.ro că e foarte probabil să își facă apariția toamna asta.
Prima melodie pe care ți-o amintești.
Prima melodie pe care mi-o amintesc e mai degrabă un refren pe care știu că-l îngânam când eram copil. Eram pus aproape obsesiv să-l cânt, inclusiv de bunici, mai degrabă bunica, și rudele de la țară. Mergeam destul de des în vacanțe la țară la maică-mea. Piesa se cheamă „Marrakesh”. Cântec pe care îmi amintesc că îl fredonam pentru că îmi era cerut și pentru că e foarte ușor să-ți amintești numele ăsta exotic. E o piesă pe care o ascultasem de mai multe ori la petrecerile pe care le dădeau părinții și prietenii lor, pe benzile de magnetofon, la vremea aia.
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
Mi-e foarte greu să spun cu exactitate, însă știu sigur că am avut o emoție extraordinară și o conexiune specială cu Black – „Wonderful life”. O așteptam în fiecare dimineață la Radio România. Era o emisiune de la opt la nouă cu un generic care se păstrează și azi: „o melodie .... pentru fiecare”. Era o oră de muzică în care tot playlist-ul era integral cu muzică românească, și întotdeauna la final puneau această piesă, iar eu știam și așteptam nerăbdător piesa respectivă. Toată povestea asta cred că a durat patru - cinci săptămâni și în fiecare zi stăteam întins pe covorul din sufragerie și așteptam melodia asta.
Primul album pe care l-ai cumpărat.
Primul album pe care l-am cumpărat a fost sigur unul pe casetă. Nu mai știu să îți zic dacă era Nirvana sau Radiohead. Dar era sigur cu banii din alocație.
Primul concert la care ai fost.
Primul concert de care îmi aduc aminte a fost cu mama la Sala Polivalentă. Țin minte că am văzut atunci o formație care are un mega hit: „Comment ca va, Comme ci, Comme ca”. Aveam să aflu mai târziu că formația nici măcar nu e de francezi, ci de olandezi.
Melodia care te face să dansezi.
Sunt multe melodii care mă fac să dansez. În general îmi place să dansez, așa că mă ridică multe piese de pe scaun. Cred că oricare din piesele genului rock&roll din anii ’60-’70. Și dacă tot mă întrebi una anume, sau dacă îmi place un artist în mod deosebit, o să spun: Otis Redding - „These Arms Of Mine”.
Melodia care te face mereu să plângi.
Sunt un optimist, dar asta nu înseamnă că nu mă emoționez. Plâng la filme, la concerte. Dar nu cred că e o piesă anume. În schimb, cu siguranță un album care îmi dă o stare profund melancolică este The National – „Trouble will find me”.
Melodia care nu îți iese din cap.
De obicei este melodia la care lucrez în ziua respectivă. Și asta se schimbă în funcție de priorități. Sau ultima piesă pe care o aud înainte de culcare. Mi se întâmplă să ascult ceva și când mă trezesc să o am încă în minte. Dar acum nu am una anume.
Albumul care ți-a schimbat viața.
Nirvana - „Unplugged in New York”. Pentru că atunci când a ieșit acel concert am realizat că îmi doresc foarte tare să cânt la chitară și așa m-am apucat de muzică.
Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
„What a wonderful world” – am avut-o chiar ring tone pe telefon.
Piesa care te definește.
E foarte greu. La un artist, compozițiile, chiar și cele la care ține cel mai mult, sunt într-un fel „copiii lui”. Și mi-e foarte greu să mă uit la copiii mei și să spun „ăsta e mai definit decât ăsta” sau „ăsta e mai complet decât ăsta”. Mai degrabă aș face un mix între lucrurile pe care le-ai pus tu în întrebări. Adică dacă ar fi o melodie, ar fi un mix între toate lucrurile de mai devreme.
Foto: Cristina Oltean
