#PieseleVieții Alinei Manole

Pe Alina Manole o vedem, printre mulți alți artiști minunați ai scenei românești de folk, la ediția numărul 1 a concertului FOLK BUN de pe 5 decembrie de la Sala Palatului.

Alina Manole e considerată una dintre cele mai frumoase voci din industria românească de muzică.  Este cea care a deschis drumul genului folk-jazz în România și a inventat singura planetă muzicală din lume, Luna Pătrată. Muzica ei, cu un vibe elegant, stilul sofisticat și vocea sa suavă vor întregi complexitatea serii FOLK BUN de pe 5 decembrie de la Sala Platului. 

„Folk Bun cu Cristi Dumitrașcu” împlinește 7 ani de emisie, iar pentru a sărbători, spectacolul-eveniment de pe 5 decembrie îi va aduce pe aceeași scenă pe cei mai difuzați artiști din emisiunea pe care o auziți în fiecare luni seară de la șapte la nouă, pe Rock FM. Alături de Alina, pe scenă vor urca alte mari nume ale folk-ului din România precum Emeric Imre, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis, Ducu Bertzi sau Mircea Vintilă.   


Prima melodie pe care ți-o amintești.

Greu exercițiu de memorie! Pe de o parte, aș putea spune despre cântecele pentru copii pe care le cântam la grădiniță. Eram star cu „Mi-am făcut bundiță nouă” la serbare! Aleg, totuși, primul cântec pentru oameni mari pe care mi-l amintesc și care i se datorează bunicii: „Am iubit doi ochi albaștri”. Avea o voce foarte frumoasă, îi plăcea să cânte romanțe și de la un punct încolo am învățat și eu câteva piese de la ea și dintr-o carte cu coperți albastre, care se numea „150 de romanțe”.  

 


Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.

„Aproape liniște” în interpretarea Aurei Urziceanu. Aveam 10 ani și vocea ei  eterică, dar totuși puternică m-a fermecat. Despre cântec nici nu mai vorbesc. Combinația Alexandru Andrieș – Nicu Alifantis a generat întotdeauna bijuterii muzicale. Sunt și acum îndrăgostită de vocea acestei artiste uriașe. Răsfățul e să-mi pun un vinyl cu Aura.

 


Primul album pe care l-ai cumpărat.

Valeriu Sterian și Compania de Sunet – „Evenimentul zilei” și altele. L-am cumpărat din București, dintr-un magazin mic aflat la un demisol în zona Kogălniceanu. Am adorat acel album! Încă mai am caseta și, poți crede sau nu, încă am la ce să o ascult. „Măi...animalule!”, „Escu”, „Mica Publicitate”, „Reportaj”, „În al nouălea cer”, „În loc de horoscop”. Doamne, ce album! 



Primul concert la care ai fost.

Concertul trupei Metropol, la Casa de Cultură. Pe vremea aceea se vindeau bilete prin sindicate, în întreprinderi și școli. Nu știu dacă profesorii au știut la ce ne aduc. A fost un haos general, era muzică rock, chitare electrice, ne-am putut manifesta în voie. La final am vrut să cumpăr o fotografie cu autograf, era o sută de lei, ceea ce pentru un copil era o avere. 



Melodia care te face să dansezi.

Aici chiar mi-e greu să aleg pentru că fiecare melodie mă face să mă mișc. Hai, totuși, să schimb registrul un pic și pentru dans să aleg un parfum latino: Santana feat. Mana – Corazon Espinado. Și voi adăuga aici că trupa Mana e una dintre plăcerile mele vinovate din vremuri în care aproape nimeni nu știa cine sunt ei și ce cântă

 


Melodia care te face mereu să plângi.

Jacques Brel – „Ne me quitte pas”. Chiar nu știu ce să îți spun mai mult. Sau nu vreau. Sau nu pot.



Melodia care nu îți iese din cap.

Lindsey Buckingham – „Big Love”, un cântec pe care uneori evit să îl ascult pentru că nu mă mai opresc și îmi apare ca background muzical în vise. Și nu orice versiune, ci chiar cea dintr-un concert în Beverly Hills, din 2011. Acum îmi dau seama că din 2011 ăsta e cântecul la care revin iar și iar, în minte și în playlist. 

 


Albumul care ți-a schimbat viața.

„Fields of Gold” – Sting. L-am ascultat în casa unor prieteni aproape imediat după ce a apărut și la noi. Prin 1994-1995, dacă nu mă înșel. Din acel moment, Sting a devenit un reper pe care nu l-am pierdut până azi. Cred că atunci m-am gândit pentru prima dată serios la efectul muzicii asupra oamenilor, la toată gama de emoții generate în noi de către un cântec sau altul. Și tot atunci, ascultând albumul de atâtea ori, am început să analizez liniile de bas, de pian, să privesc orchestrația ca pe un corp distinct. 



Melodia cu care te-ai trezi zilnic.

„A little less conversation” – Elvis Presley și gata, cafeaua e cu energie cât pentru toată ziua!



Piesa care te definește. 

Ca artist mă definește ceea ce compun și nu e un alint aici. Sunt suma experiențelor mele de audiție și am norocul să mă pot exprima prin muzică. Alege tu între „Luna Pătrată” și „Lucruri simple”.




Bilete la FOLK BUN se găsesc aici. 


Web radios