1. Paramore – „This Is Why”
Piesa îndeplinește visul oricărui fan Paramore, care a fost nerăbdător să scoată material în timpul pauzei lor. Nici nu e de mirare că ocupă o poziție înaltă în clasamente. După cinci ani de hiat, formația revine în forță cu încă o piesă inovatoare pop punk, care te ține în suspans până la o explozie colorată de funk. A fost, de asemenea, ultimul cântec pe care l-au scris pentru albumul cu același nume. Când formația lucra la album, Haley Williams era deja sătulă să scrie versuri, dar chitaristul Taylor York a convins-o pe ea și pe toboșarul Zac Farro că ar trebui să lucreze la această ultimă idee. Refrenul este atât de antrenant și are caracter parazitar:nu mi-o pot scoate din cap de când a fost lansată. E exact acea doză de energie de care aveam nevoie de la Paramore.
2. Arctic Monkeys – „There’d Better Be A Mirrorball”
Piesa începe cu o parte de introducere relaxantă și ușoară, urmată de notele de pian care te readuc brusc cu picioarele pe pământ și care rămân în prim-plan tot restul cântecului. Alex Turner este autorul baladei. James Ford, producătorul frecvent al Arctic Monkeys, creează un peisaj sonor cu accente de jazz, cu note de baladă pop în stilul James Bond, presărate la mixaj. Atmosfera este romantică și elegantă, dar modernă. Piesa relatează cu sinceritate și emoție despărțirea unui cuplu sortit eșecului în iubire. Turner recunoaște că povestea de dragoste se apropie de sfârșit, dar este reticent să își ia un ultim rămas bun. Romantici incurabili, iată încă o piesă de la Arctic Monkeys care ne dărâmă emoțional.
3. Florence + The Machine – „King”
„King” reprezintă gândurile lui Florence Welch despre feminitate, identitate și familie. E o luptă interioară între ce însemnă femeia tradițională și așteptările din partea societății și ce își dorește ea de la viață și carieră. Piesa a pornit de la momentul în care Welch a înțeles că se confruntă cu provocări diferite față cele ale eroilor ei muzicali bărbați. Ea cântă despre faptul că își găsește inspirația în eforturile sale artistice, dar se teme să nu rateze o viață fericită, domestică. Melodia e simplă la început, accentul picând pe versuri, însă spre final, explodează într-o furtună melodioasă, iar vocea acompaniază instrumentele cu energie și emoție. Apoi piesa devine din ce în ce mai calmă și se încheie cu câteva acorduri simple la chitară.
4. My Chemical Romance – „The Foundations Of Decay”
My Chemical Romance s-au reunit în 2019, iar, de atunci, și-au redefinit stilul care i-a făcut faimoși, păstrând elementele -cheie ale muzicii de care fanii lor se îndrăgostiseră, esența amprentei lor muzicale. Melodia începe ca un moment contemplativ, de anticipare, înainte de a izbucni într-un refren, la care orice fan al rockului ar da energic din cap. Întoarcerea la rădăcinile hard rock se reflectă în sunetul albumului, care e asemănător cu debutul My Chemical Romance din 2002, „I Brought You My Bullets, You Brought Me Your Love”. Vocea sună obosită și afectată de trecerea anilor în primă fază. Accentele de tunet stabilesc atmosfera cutremurătoare a piesei, iar chitara e distorsionată și alertă. Totul parcă se prăbușește într-o secvență puternică, în care Gerard Way urlă cu disperare. Cântecul conține o încărcătură emoțională apăsătoare.
5. Arctic Monkeys – „Body Paint”
Din nou, Arctic Monkeys ne face să plutim într-un sunet elegant și emoțional. Piesa povestește despre iubita infidelă, care nu se mai poate ascunde mințind. Tot Alex Turner este autorul acestei creații. El și producătorul James Ford au conceput aranjamentele de coarde pe care supervizorul muzical, compozitorul și aranjorul britanic Bridget Samuels le-a simplificat și editat. Albumul „The Car”, din care fac parte ambele piese Arctic Monkeys din această listă, e una dintre cele mai frumoase materiale auditive ale anului. A se consuma cu un pahar de rosé, alături de un umăr pe care să plângi și multe batiste de hârtie.
6. Bring Me The Horizon – „sTraNgeRs”
Încă din adolescență, mi-a plăcut intensitatea zguduitoare a cântecelor Bring Me The Horizon. Piesa începe cu recunoașterea imperfecțiunilor și acceptarea lor: „Maybe I’ll be fucked up forever” („Poate că voi fi mereu defect”). Pe parcurs, se transformă într-un mesaj despre camaraderie și comunitate. Sykes a cântat pentru prima dată „Strangers” în cadrul unui DJ set la festivalul Bring Me The Horizon & Friends din Malta, pe 26 mai 2022. A dezvăluit că „Strangers” este „despre familie”. El a mai declarat pe scenă: „În acest moment, suntem cu toții o cameră plină de străini. Nu ne cunoaștem unii pe alții și nu contează, pentru că suntem cu toții aici pentru același motiv, nu?”.
7. The 1975 – „Part Of The Band”
Melodia folk-rock se deosebește de orice altă piesă produsă de The 1975, deoarece folosește instrumente de coarde și de suflat. A început ca o improvizație rock’n’roll pe care trupa nu a considerat-o specială. Cei patru membri și-au dat seama de potențialul ei atunci când au început să înregistreze melodii pentru cel de-al cincilea album al lor, „Being Funny In A Foreign Language”. Toată piesa sună distorsionat, dar e, într-un fel ciudat, liniștitoare. Se aude ca și cum ai asculta-o într-un vis. Versurile sunt pline de referințe moderne de umor ale generației tinere. The 1975 este printre singurele trupe care poate să facă o piesă să sune bine cu efecte de sunet metalic pe fundal.
8. Gorillaz ft. Tame Impala & Bootie Brown – „New Gold”
Titlul melodiei, „New Gold”, simbolizează lucrurile superficiale care ne acaparează viețile pe măsură ce lumea se duce de râpă. Vorbește despre cum progresele tehnologice care ne-au oferit atât de multe opțiuni, precum chirurgia plastică, călătoriile ușoare și abuzul de paliative, ne transformă în niște ființe fără suflet. Piesa e foarte colorată și ritmată. Parcă a fost menită să distragă ascultătorul de la mesajul negativ despre societate și să îl determine să danseze fără grijă, în timp ce cuvintele descriu o realitate superficială și tristă.
9. Måneskin – „The Loneliest”
Încă de la prima notă mi s-a făcut pielea de găină. Piesa începe cu un vers ușor înfiorător, un sentiment pe care oricine îl simte la un moment dat sau cu care rezonează și care devine tema recurentă a piesei: „You’ll be the saddest part of me” („Vei fi cea mai tristă parte din mine”). Parcă mă face și pe mine să îmi fie dor de persoana despre care cântă Damiano. Balada rock e extrem de bine lucrată și de bine scrisă. Asta, după părerea mea, e una dintre cele mai bune compoziții pe care ne-a oferit-o Måneskin. Vocea lui Damiano David e puternică, și totuși, parcă vulnerabilă, pe punctul de a începe să plângă, mai ales la apogeul piesei. Versurile conturează o poveste despre despărțire, dor, moarte și sentimentul că cineva drag a devenit parte din tine.
10. Yungblud – „The Funeral”
Yungblud a devenit o emblemă a acceptării sinelui de când s-a lansat. Mesajul lui principal a fost întotdeauna despre nevoia de a ne iubi defectele și de a rămâne „ciudați”, tema centrală a albumului său „Weird!”. Piesa „The Funeral” reiterează subiectul. E despre sărbătorirea și acceptarea trăsăturilor care ne diferențiază de ceilalți. Ideea pentru piesă i-a venit în pandemie, când se critica destul de aspru. Ca urmare, Yungblud a creat „The Funeral”, în care enumeră trăsăturile de caracter și defectele fizice pe care le disprețuiește la el însuși. Își însușește acele lucruri pe un ritm de chitară hard-rock, fiind sigur că nimeni nu poate spune ceva despre el ce nu a exprimat deja. Yungblud își stabilește invulnerabilitatea recunoscându-și deschis percepția negativă față de sine. Așa s-a născut una dintre cele mai apreciate piese rock ale anului, care ne încurajează să fim neînfricați când ne confruntăm cu insecurități și gânduri negative.
11. Liam Gallagher – „Everything’s Electric”
Piesa a fost compusă de Gallagher și Dave Grohl de la Foo Fighters, împreună cu producătorul Greg Kurstin. Grohl a tras tobele, iar Kurstin a înregistrat părți de chitară, bas, clape și percuție. Versurile au un mesaj pozitiv, despre cum să nu ne lăsăm mânați de ură, dar să rămânem optimiști: „underneath the red sun, everything’s electric” („sub soarele roșu, totul e electric”). Piesa e cuprinsă de tupeul muzical al lui Gallagher și are un sunet modern, cumva relaxat, dar dur și hotărât în același timp.
12. The Killers – „Boy”
Piesa a fost scrisă de Brandon Flowers, care își imagina ce sfaturi i-ar da sinelui de la 16 ani și pentru fii lui care trec prin ciudata perioadă a pubertății, în care se descoperă și se formează. „Pressure Machine”, albumul lansat în 2021 de The Killers, explorează primii ani de viață ai lui Flowers în Nephi. Deși piesa „Boy” a fost scrisă de artist înainte să apară „Pressure Machine”, ideile pe care le-a explorat în procesul de creație l-au inspirat să scrie albumul. Însă, pentru că „Boy” avea o energie diferită de melodiile folk-rock de pe „Pressure Machine”, nu a fost inclusă în album. În schimb, pe 5 august 2022, The Killers a lansat-o ca single. E ca un fel de continuare a reflecției asupra vieții lui Flowers, de la copilărie, la adolescență.
