Dimitri’s Bats pleacă într-un scurt turneu în Polonia, între 9 și 11 decembrie, la Varșovia, Cracovia și Łódź. De puțin timp, trupa a lansat „Casablanca”, în varianta oficială, cu un videoclip cool, după ani de zile în care fanii i-au auzit cântând piesa doar live, ea nefiind produsă și înregistrată până acum.
Anul viitor, formația plănuiește să scoată și un material nou cu o selecție de piese, prilej cu care publicul îi va vedea și într-o serie de concerte de promovare. Despre toate astea am povestit cu Radu Osaciuc, solistul Dimitri’s Bats, înainte de a ne apuca să jucăm #PieseleVieții.
Ce mai face Dimitri's Bats perioada asta?
Super okay. Ne-am reapucat de treabă, am intrat în studio, am primit și vestea că o să cântăm în Polonia, pentru prima oară când cântăm în afara țării, și suntem foarte entuziasmați. Am aflat că urmează să mai avem și alte concerte în afara țării, un motiv să fim și mai încântați.
Cum de Polonia?
Ne tot gândeam că vrem să încercăm să ieșim din țară și tot discutam cu managementul nostru despre cum facem asta. De obicei, ori îți pui piesele pe Net și speri să se întâmple ceva, ori te străduiești să găsești concerte la festivaluri și în diferite ocazii în afară și vezi cum reacționează publicul live. S-a întâmplat să se lege lucrurile. Există un festival pentru noile talente fără un label în Cracovia și așa am ajuns să cântăm în Polonia.
Ați lansat o piesă care sună bine, cuun videoclip foarte cool. Care-i povestea ei?
„Casablanca” a luat naștere de foarte mult timp. O aveam în set-ul Dimitri's de când ne-am format. Cred că are 10 ani. Și o tot cântam în concerte, dar mereu mai scriam ceva nou și tot amânam să o lansăm oficia. Și veneau oameni după concerte să întrebe când o scoatem. Așa că acum câteva luni ne-am ambiționat să o lansăm în sfârșit. Cu clipul a fost și mai funny. Tot aveam discuții în care ziceam să nu o lansăm pur și simplu cu o poză, să facem un visual sau ceva simpatic. Și de la o idee la alta, de unde am zis că nu facem un clip, am ajuns să-l facem, de fapt.
În primăvară veți scoate un nou material, corect?
Da, un EP. Posibil să conțină undeva la șapte piese, deci se apropie de lungimea unui album, dar nu vreau să-l numesc așa, pentru că album înseamnă să ai o altă formă de continuitate și concept între piesele de pe el. Mie cel puțin așa îmi plac albumele. Când dau play să nu simt că ascult mai multe single-uri de la artistul respectiv. La noi, e mai mult un material de hai să ne cunoaștem mai bine".
Hai să începem și #PieseleVieții, jocul pentru care te-am invitat să vorbim azi.
Prima melodie pe care ți-o amintești.
Asta-i o poveste amuzantă pentru că maică-mea, când eram foarte mic, îmi cânta o pisă cu "Lali lali lu lu" (fredonează) și eu credeam că aia e ceva inventat de ea. Am crezut asta până pe la 15 ani când la TV am auzit piesa care era de fapt de la Pasărea Colibri. Și mi-a picat fața, am sunat-o instant super frustrat, pentru că eu chiar eram convins că aia e o simplă invenție a ei. După nici că am mai putut să o ascult!
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
Eram foarte mic și mergeam la Hanul cu Tei, pe Lipscani, și am auzit acolo „Narcotic" de la Liquido. După o aveam și pe MP3 player. A avut instant ceva care m-a atras.
Primul album pe care l-ai cumpărat.
Cred că l-am luat împreună cu tata. Era primul album de la 3 Sud Est, pe casetă. Prin clasa întâi sau a doua.
Primul concert la care ai fost.
În copilărie, tata asculta mult rock. Queen, Deep Purple, Guns N’ Roses. Eu eram foarte into it. Și când aveam 13-14 ani, baieții mai mari din bloc m-au întrebat dacă nu vreau să ascult și altceva, așa că am ajuns la un concert în Suburbia la E.M.I.L., în perioada lor de început. Și mi-a rămas în minte atmosfera. Era foarte cool. Cu totul altceva decât mă așteptam eu să fie.
Ai vreo piesă pe care o poți considera un guily pleasure?
Da, e o piesă foarte comercială românească și e vorba de Mario Fresh – „Necesar". A devenit o memă la noi în band.
Melodia care te face să dansezi.
E foarte greuță întrebarea. Eu eram un mare fan Portugal. The Man înainte să scoată „Feel It Still". Și când a apărut piesa aia, eu având albumele de până atunci care-mi plăceau foarte mult, asta mi s-a părut așa, ca nuca în perete. Dar e clar un dancing song, cel puțin pentru mine. Probabil sunt o tonă pe listă, dar asta mi-a sărit în gând acum.
Melodia care te face mereu să plângi.
Asta e foarte grea. Nu știu dacă există piese care să mă facă să plâng, dar poate care să mă bage într-o stare anume. Când eram mic ascultam Bright Eyes – „Lover I Don't Have to Love" și mai toate piesele lor. Mă amuză acum când mă gândesc, dar totul era mai dramatic în adolescență.
Melodia care nu îți iese din cap.
Harry Styles - „As It Was”. E un cântec foarte mișto, la fel ca și tot albumul. Dar o ascultă atât de multă lume încât ajunsesem în punctul în care nu îmi mai ieșea din cap. Intram oriunde și o auzeam. Mi-a zis cineva că trucul pentru a scoate o piesă din cap e să-ți fredonezi „I'm a Barbie girl”. Da, funcționează, dar problema e că după îmi cântă numai „Barbie Girl” în cap.
Să te mai întreb care dintre cele două preferi să-ți rămână în cap?
„As It Was”, clar! (râde)
Melodia (poate chiar artistul) la care alegi să dai skip.
Nu cred că am un anumit artist pentru că sunt destul de curios. Dar probabil dau skip când sesizez că nu rezonează cu mine. De exemplu, sunt piese de TikTok care au fost gândite special pentru așa ceva și sunt foarte repetitive. Scopul lor e să aibă acele 15 secunde care te prind și în rest piesa nu contează. La așa ceva, piesa aia nu mai reprezintă nimic pentru mine, e doar un acompaniament pentru un clip funny.
Albumul care ți-a schimbat viața.
Nu știu dacă neapărat schimbat viața. Dar unul care m-a marcat e „Circles”, apărut după ce a murit Mac Miller, e un album la care lucra. Acolo e o piesă care m-a făcut să plâng. „Good News". Îmi aduc aminte că decedase, a apărut piesa la ceva timp și în contextul ăla te introducea într-o anumită stare.
Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
Știi că de obicei dacă vrei să te saturi de o piesă, să ajungi să o urăști, o pui la alarmă.
Pâi atunci poți să-ți pui „As It Was”.
Am „Wake Up”, Rage Against the Machine de ceva timp. Am și fost la ei la concert prin 2009, deja o aveam ca alarmă și a fost ciudat când am auzit-o live.
Decichiar ești unul din oamenii care se pot trezi zilnic cu aceeași piesă.
Da.
Piesa care te definește.
Ceva ce-mi place de mult e „Heart In a Cage" de la The Strokes. E fix ideea asta că ești foarte închis, așa mă simt de foarte multe ori, că nu-ți arăți adevărata față decât foarte greu. Acum am depășit etapa, dar tot mai am mici momente de a-i mulțumi pe alții înainte de a mă muțumi pe mine.
