Din când în când, piaţa algoritmilor pe care-i etichetăm astăzi drept muzică are parte de o lovitură sub centură. Din când în când, tot mai rar în ultima vreme, răsare de nicăieri o-nșiruire de sunete atât de diferită de cele cu care eşti obişnuit încât e al naibii de greu să-i recunoşti frumuseţea din prima. Ne-am făcut-o cu mâna noastră – ne-am dezobişnuit să descoperim de unii singuri ce ne place, am acceptat de bună voie refrene stupide şi formule omniprezente.
Dacă trebuie să ştii cum a arătat topul descărcărilor iTunes în săptămâna de după lansarea celui de-al 25-lea album de studio al lui David Bowie, află că “Blackstar” a fost pe locul 1 în 25 de ţări. Dacă pui preţ pe verdictul americanilor de la Billboard, află că “Blackstar” a intrat în Top 200 direct pe locul 1. Dacă ai musai nevoie de etichete, iată-le: art rock, jazz.
Ultimul album al lui Bowie e foarte greu de ascultat. N-ai să găseşti aproape nimic fredonabil, iar ritmul acela ciudat al tobelor lui Mark Guiliana te scoate din minţi. Saxofonul lui Donny McCaslin pare că nu se opreşte niciodată, iar cascada de efecte din spatele structurii de jazz a majorităţii pieselor te aruncă într-o stare de angoasă ce nu-ncetează minute bune după ce albumul s-a sfârşit. De la un capăt la celălalt, discul cu care David Bowie a decis să-şi ia adio de la noi e straniu, e… altfel.
O să-i mai dai o şansă, fiindcă ai citit că Bowie s-a dus şi vrei să-nţelegi de ce s-a umplut brusc Facebook-ul de share-uri şi fani. Încet-încet, vei avea parte de surprize: ai să devii nerăbdător când single-ul “Blackstar” ajunge la minutul 4 fiindcă acolo e partea care-ţi place, vei asculta “Girl loves me” şi-ai să te-ntrebi şi tu unde s-a dus ziua de luni. Vei mai asculta discul încă o dată, de la-nceput la sfârşit.
Încet-încet, vei lasă acel dulce-amar ce se ţese în jurul tău când asculţi “I can’t give everything away” să te cuprindă şi-ai să simţi nevoia să te urci la volan şi să faci o plimbare de-ndată ce auzi tobele din “‚Tis a Pity She Was a Whore”. Cândva, după multe ascultări, ai să înţelegi că tobele, saxofonul, chitara, pianul şi efectele stranii sunt doar uneltele de care versurile lui David Bowie aveau nevoie pentru a construi albumul pe care nu ţi-l mai poţi scoate din playlist.
“Blackstar” e răspunsul perfect pentru cei puţini care se-ntreabă unde-a dispărut arta din muzică şi experimentul din studioul de înregistrări. Scris şi cântat de un om bolnav, aflat în ultimele-i luni de viaţă, “Blackstar” e, în fapt, oglinda clară în care noi, cei care-am rămas încă aici, ne putem vedea propria boală - ignoranţa.
TRACKLIST
1. Blackstar 9:57 2:53
2.'Tis a Pity She Was a Whore [Explicit] 4:52
3. Lazarus 6:22
4. Sue (Or In a Season of Crime) 4:40
5. Girl Loves Me [Explicit] 4:51
6. Dollar Days 4:44
7. I Can't Give Everything Away 5:47
