Când vine vorba de coperţi de albume, situaţia se modifică un pic. E interesant de remarcat cât de mult s-au schimbat de-a lungul timpului standardele după care judecăm un lucru ca fiind controversat sau nu. Lista care urmează va prezenta, în ordinea anului apariţiei, o serie de albume care au stârnit controverse de-a lungul timpului.
În 1966, The Beatles au lansat albumul Yesterday and Today, pe coperta căruia figurau cei patru englezi îmbrăcaţi în salopete de măcelari, având pe ei bucăţi de carne şi bebeluşi din plastic dezmembraţi. Paul McCartney a insistat ca imaginea să fie folosită drept copertă, fiind reacţia lor la războiul din Vietnam. Doi ani mai târziu, John Lennon înregistra împreună cu Yoko Ono albumul Unfinished Music No 1: Two Virgins. Coperta era o fotografie frontală a celor doi, complet dezbrăcaţi, cu organele genitale la vedere. Lennon urma să declare că scandalul stârnit de fotografia explicită avea mai mult de-a face cu faptul că Yoko şi cu el nu formau un cuplu atractiv.
În 1969, Blind Faith îşi lansau albumul de debut, care purta numele trupei. Coperta ne afişa o fetiţă aflată încă în pubertate, cu sânii la vedere, care ţinea în mână un avion de jucărie. Pe lângă faptul că fata avea în mod cert sub 18 ani, carcasa avionului avea o formă falică. Fotograful ales pentru album a fost Bob Seidemann, iar acesta urma să declare că întâlnise o
fată de 14 ani pe metroul din Londra şi după o întâlnire cu părinţii acesteia o întrebase dacă vrea să pozeze pentru copertă. În cele din urmă efectul scontat nu a avut loc (pentru că fata nu era destul de tânără) iar sora acesteia, în vârstă de 11 ani, a fost cea care a figurat pe album.
Alice Cooper a lansat în 1971 albumul Love It do Death, pe coperta căruia îşi ţine în mod intenţionat degetul mare scos din pantaloni, lăsând impresia unui penis. Warner Brothers au reacţionat imediat, cenzurând imaginea şi lansând patru coperte diferite. Tot în acelaşi an, Rolling Stones lansau Sticky Fingers. Imaginea de pe copertă era o fotografie făcută de Andy Warhol lui Joe D’Alessandro. Actorul era îmbrăcat cu nişte jeanşi albaştri strâmţi, penisul său fiind vizibil prin materialul pantalonilor. Multă vreme după lansare, lumea continua să creadă că bărbatul din fotografie era chiar Mick Jagger.
David Bowie scotea în 1974 albumul Diamond Dogs, coperta acestuia fiind o pictură a artistului Belgian Guy Peellaert. Imaginea îl prezenta pe Bowie ca o creatură bizară, jumătate om jumătate câine, cu organele genitale la vedere. Pentru că foarte puţine copii au fost puse în circulaţie, valoarea lor a crescut enorm odată cu trecerea anilor, unii colecţionari ajungând să plătească câteva mii de dolari pentru a avea în posesie o asemenea raritate.
Anul 1976 a adus cu el al patrulea album al trupei Scorpions, iar odată cu acesta o copertă de album pe care site-ul www.cracked.com a numit-o ca fiind cea mai proastă copertă de album din toate timpurile. O fetiţă de zece ani, Jaqueline, pozează complet dezbrăcată, în dreptul organelor genitale fiind plasat un efect vizual de sticlă spartă. Chitaristul Rudolf Schenker a declarat că nu trupa a avut această idee, ci casa de discuri. Ani buni mai târziu, în 2008, acelaşi Schenker declara că nu ar mai face aşa un lucru niciodată, susţinut fiind de fostul chitarist Uli Jon Roth, care spunea la rândul lui că regretă lansarea albumului cu o asemenea copertă.
La mijlocul anilor 80, mai precis în 1985, Dead Kennedys lansau Frankenchrist. De data aceasta nu coperta albumului a stârnit controverse, ci un poster care venea odată cu discul.
Este vorba despre lucrarea artistului elveţian H.R. Giger, intitulată Penis Landscape, o pictură a mai multor rânduri de penisuri care penetrează viguros un număr identic de vagine. Trupa a fost dată în judecată pentru distribuirea de materiale dăunătoare minorilor iar casa de discuri a lui Jello Biafra, Alternative Tentacles, aproape că a dat faliment.
Guns N’Roses şi-au făcut debutul discografic în 1987, odată cu Appetite for Destruction. Coperta originală, bazată pe o pictură a lui Robert Williams, ne arăta un o femeie violată, un robot (cel care o violase) şi un alt robot pregătit să îl extermine pe violator. Numeroase lanţuri de magazine au refuzat să comercializeze albumul cu o asemenea copertă, iar casa de discuri a cedat, înlocuind coperta originală (care avea să ajungă în interiorul cd-ului) cu imaginea unei cruci cu cinci cranii (fiecare craniu reprezentând pe unul dintre cei cinci membri ai trupei).
Red Hot Chili Peppers aveau să lanseze în 1988 un EP intitulat The Abbey Road (tribut adus celebrului LP de la The Beatles), imaginea de pe copertă fiind o replică fidelă (până la un anumit punct) a celei originale. Marea diferenţă e că cei patru Peppers traversează o trecere de pietoni dezbrăcaţi, având traşi ciorapi peste organele genitale.
Înrudiţi cu Peppers din multe puncte de vedere au fost Jane’s Addiction. Controversele nu i-au ocolit niciodată pe Navaro şi compania, Nothing’s Shocking, lansat tot în 1988, având o copertă creată de solistul Perry Farrell. Acesta a visat imaginea unor siameze într-un balansoar, cu capetele în flăcări şi a angajat oameni de la Warner Bros. pentru a realiza o sculptură care avea să devină imaginea plasată pe copertă. După ce le-a urmărit metodele de lucru acesta i-a concediat şi a realizat sculptura pe cont propriu. Majoritatea magazinelor de muzică au refuzat să comercializeze albumul, în cele din urmă ajungându-se la un compromis, coperta fiind acoperită de hârtie maro. Tot Jane’s Addiction au lansat în 1990 un album cult,intitulat Ritual de lo Habitual. De data aceasta LP-ul a ieşit cu două coperţi diferite, cea controversată afişând o altă sculptură de-a lui Perry, cu el împreună cu două femei stând în postura sfintei treimi cu organele genitale expuse.
Marduk au lansat primul lor demo în 1991, intitulat Fuck Me Jesus. Pe lângă titlul ales, coperta albumului ne arăta o femeie masturbându-se cu o cruce, fapt care a făcut ca LP-ul să fie interzis în mai multe ţări.
Nevermindul celor din Nirvana este unul dintre cele mai bune exemple controversate din acest top. Bebeluşul care înoată după o bancontă de un dolar a intrat în cultura pop, iar Geffen pregătiseră deja o copertă alternativă, care să nu arate penisul acestuia. Robert Fisher, directorul departamentului artistic de la Geffen a trimis un fotograf la o piscină pentru bebeluşi pentru a face poze. Dintre cele cinci fotografii făcute, trupa a ales una cu un bebeluş de trei luni, pe nume Spencer Elden, fiul unui prieten al fotografului.
Albumul de debut Rage Against The Machine a folosit pentru copertă o fotografie a lui Thích Quảng Đức (un călugăr budist din Vietnam) în timp ce ardea. Acesta s-a sinucis dându-şi foc, ca un protest împotriva administraţiei preşedinteului Ngô Đình Diệm.
Killing Joke au scos un album de compilaţii în 1992, Laugh? I Nearly Bought One!, coperta fiind identică cu un poster folosit la un moment dat de trupă pe la începutul anilor 80. Imaginea ni-l arată pe Albanus Schachleiter, un preot catolic în slujba naziştilor, în timp ce binecuvântează soldaţii nemţi.
1994 ne-a adus două coperţi memorabile. Far Beyond Driven de la Pantera afişa imaginea macabră a unui anus penetrat de tija spiralată a unui burghiu, înlocuită fiind rapid de o imagine ceva mai normală, cu aceaşi tijă penetrând un craniu.
Anarchy de la Chumbawamba ne arăta capul unui bebeluş care ieşea din vaginul unei femei aflată la maternitate. În mod evident, albumul a fost interzis în unele magazine, în timp ce altele au refuzat să îl comercializeze fără să acopere coperta.
Deşi nu intenţionam să intru pe teritoriul de black/ death/grind, din motive logice, nu pot să nu menţionez coperta unui album live de la Mayhem, pe nume Dawn of the Black Hearts. Celebra sa copertă (aleasă de Gigwise drept cea mai controversată din toate timpurile) este de fapt o fotografie a cadavrului fostului solist al trupei, Dead, după sinuciderea sa din 1991.
Se presupune că Euronymous, chitaristul formaţiei, a făcut poza imediat după descoperirea corpului.
Load şi Reload de la Metallica ne prezintă două lucrări ale artistului Andres Serrano. Cea de pe Load este o fotografie făcută de acesta, în care Serrano a amestecat propria lui spermă cu sânge de bovină, iar cea de pe Reload este o combinaţie de sânge şi urină.
Last Tour On Earth de la Marilyn Manson (1999) afişează imaginea unei cruci gigantice formată din televizoare în flăcări. Slayer nu puteau lipsi de aici, prima oară cu coperta lor din 2001 de la God Hates Us All care ne arată o Biblie plină de cuie şi acoperită de sânge, cuvântul “Slayer” fiind ars pe suprafaţa ei. Se pare că ideea a fost sugerată de casa de discuri, deşi Kerry King dorea mai mult timp la dispoziţie pentru un concept mai bun. King avea să declare că ideea reprezintă o companie care habar nu are ce să facă.
Cinci ani mai târziu, în 2006, coperta de la Christ Illusion avea să genereze la fel de multe controverse. Pictura lui Larry Carroll (care a mai realizat coperţile de la Reign in Blood, South of Heaven şi Seasons in the Abyss) ni-l arată pe Iisus cu un ochi lipsă, cu mâinile amputate, stând deasupra unei mări de sânge în care plutesc capete tăiate. Albumul a fost interzis în India din motivele deja menţionate.
We are the Night de la Chemical Brothers, lansat în 2007, ne arăta pe copertă imaginea unor ochi situaţi în interiorul a două palme. Asemănarea cu o lucrare a lui Herbert Bayer nu a trecut neobservată, drept urmare în 2008, din motive legale, albumul a încetat să mai fie comercializat cu acea copertă. Manic Street Preachers au apelat la Jenny Saville (pictoriţă britanică) pentru a realiza coperta albumului Journal for Plague Lovers, după ce aceasta realizase şi coperta de la The Holy Bible. Desenul lui Saville ne arată faţa unui băiat care suferă de o boală de piele.
După cum am menţionat mai sus, nu am luat în calcul albumele de death, grind sau black metal pentru că aş fi umplut paginile de trupe obscure cu coperţi la fel de obscure ca ele. Lista de mai sus oferă un mic tur de-a lungul câtorva decenii, încercând să vă prezinte o latură (poate necunoscută) a unor artişti bine cunoscuţi şi iubiţi. Să aşteptăm să iasă viitorul album Marduk şi putem reîncepe discuţiile.
