Nici măcar milioanele de oameni care au văzut concertele trupei nu reprezintă un bun criteriu de departajare. Ceea ce face din Depeche Mode o formație cu adevărat specială este faptul că a reușit să-și creeze propriul drum în muzică, printr-un stil greu de asociat unui curent muzical și practic imposibil de definit altfel decât prin numele trupei. Mai mult, Depeche Mode a reușit să lanseze și o modă la nivel global, fapt cu care nu se pot lăuda prea mulți artiști sau trupe.
Formația-cult și-a început activitatea în Basildon, un orășel obscur situat în estul Londrei, unde nu exista mai nimic deosebit în afara unei fabrici de tractoare. Acolo, trei tineri entuziaști (Vince Clarke, Martin Gore și Andrew Fletcher) l-au cooptat pe simpaticul David Gahan și au format împreună „Composition of Sound”. La sugestia noului venit – absolvent al unui colegiu de artă – trupa și-a schimbat numele, împrumutând sintagma Dépêche Mode de pe coperta unei reviste franțuzești de modă.
Cam așa s-a născut formația pe care o cunoaștem azi. Nu același lucru putem spune despre asocierea dintre ideea de modă și trupă, deoarece la începuturi cei patru englezi aveau un mod cel puțin nefericit de a reflecta „moda”. În mod cert, asocierea dintre modă și Depeche Mode nu s-a născut tot atunci, ci a venit după o lungă perioadă experimentală.
În primele lor videoclipuri, putem observa ținute de o naivitate pură. Din dorința de a se lansa și de a lansa cu adevărat o modă, englezii au mizat pe costumații mai degrabă extravagante, care nu îi reprezentau deloc și nu făceau decât să le creeze o imagine deformată. Nu întâmplător, au fost catalogați drept gay, etichetă de care au scăpat abia la bătrânețe.
Ce-i drept, până la maturizarea stilistică în materie de îmbrăcăminte, cei patru britanici au trecut prin faze care implică tot felul de costume și accesorii, iar dacă începuturile au fost pline de ridicol, prezentul este unul cât se poate de elegant și sofisticat.
Călătorie prin moda Depeche
În anii ‘80, Depeche Mode purtau costume prostești de piele, cu șepcuțe penibile, ghete și pantofi de tot râsul. Printre accesorii se numărau ochelarii, iar parte integrantă din imagine era părul vopsit (neapărat în culori diferite – blond, roșcat, șaten, brunet). Când nu se aflau pe 
scenă, schimbau pielea pe tergal și afișau niște trenciuri à la Britannia, până în pământ, și pălării de octogenari. Indiferent de context, solistul Dave Gahan purta cămăși albe sau roz, eventual cu papion și pantaloni bufanți băgați în cizme....
La jumătatea anilor ’80, cei patru au schimbat modul de prezentare. Trei dintre cei patru membri ai trupei mizează pe simplitatea prêt-à-porter și pun accent pe încălțăminte și accesorii pentru a face diferența. Cel de-al patrulea, în speță Martin Gore, șochează prin costumații ciudate, venite parcă din altă lume. Ei bine, chiar așa și era, întrucât Gore locuia la Berlin, avea o nouă prietenă, nemțoaică, alături de care frecventa locuri și medii care aveau să-i influențeze decisiv stilul vestimentar. Această combinație a dat naștere unui adevărat curent, la care britanicii au renunțat treptat și care se regăsește în prezent doar în subcultura goth.
La sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, moda Depeche punea accentul pe simplitate și se diferenția de mainstream printr-un look agresiv, dar îngrijit. În epoca galben-verde-roz fosforescent, Depeche Mode impunea blugii albi, tricourile negre, curelele cu ținte și indiferent de anotimp – ghetele sau bocancii. Totul căpăta sens cu o frizură îngrijită și una-două brățări de piele sau argint.
În 1992, noul negru a fost (deloc întâmplător)… chiar negru. Schimbările din viața solistului Dave Gahan au determinat o nouă atitudine a trupei și, de aici, modificări pe toată linia. În plan muzical, Depeche Mode aborda un stil mai apropiat de rock prin albumul Songs of Faith and Devotion (1993), iar în planul stilului vestimentar, aspectul îngrijit a devenit istorie.
Totul a căpătat nuanțe întunecate, iar de atunci, fanii trupei au devenit ceea ce se numește astăzi „Black Swarm” (trad. – „roiul negru”).
O nouă „revoluție” a modei Depeche s-a înregistrat după ce Gahan și-a depășit problemele personale. În 1998, el a revenit în prim-plan în haine de catifea, cămăși elegante și bijuterii unicat. A fost imaginea casei suedeze J.Lindeberg, cea care în trecut a creat inclusiv o jachetă de piele inspirată de tatuajul de pe spatele său. Mai recent, a pozat și pentru o ediție specială a New York Times dedicată modei, sub genericul „Godfathers of Glam”. Gahan s-a aflat într-o companie selectă, alături de Iggy Pop, Lou Reed, Nick Cave, Brian Ferry, Michael Stipe și alții.
În pictorial, Gahan poartă o ținută în care predomină marca Roberto Cavalli. Solistul Depeche Mode și-a mai dovedit pasiunea pentru modă debutând chiar și ca „jurnalist”, printr-un interviu realizat cu Frida Gianinni, creatoare de modă pentru casa Gucci.
„Mods” vs. „rockers”
Puțină lume știe că celebra rivalitate de la începutul anilor ’90 dintre fanii Depeche Mode și rockeri are un corespondent în timp, chiar în Marea Britanie. Și mai puțină lume știe că tema conflictului erau imaginea personală, aspectul trendy, într-un cuvânt, moda. Astfel, dacă la noi depeșarii se băteau în mod mai mult sau mai puțin organizat cu rockerii, pe care îi tundeau de câte ori aveau ocazia, la fel s-a întâmplat și în anii ’60 în Marea Britanie. Acolo, tineretul era de asemenea împărțit în două: pe de-o parte erau „the rockers”, cei care purtau jachete de piele, aveau părul lung, călăreau motociclete și ascultau rock’n roll. Apoi erau „the mods” (ce coincidență, nu?), care purtau haine curate, aveau un aspect general îngrijit, se plimbau cu scutere Vespa și ascultau numai muzici de nișă la acea vreme. Ura dintre cele două tabere a 
escaladat natural până în punctul în care s-a ajuns la conflicte de stradă, ținute însă sub control și apoi treptat eliminate de către autorități. Ce s-a ales din rockers și mods? Ei bine, primii s-au scindat și au dat naștere ramurii hippie, iar ceilalți s-au supărat complet pe viață și s-au apucat de punk în toate formele sale. De aici s-au născut o varietate de stiluri, atât muzicale, cât și vestimentare, iar acesta este și mediul din care provin cei de la Depeche Mode.
Ascultători fideli de The Who, dar și David Bowie, au preluat (mai mult sau mai puțin conștient) de la mods un mod de manifestare 100% punk, însă contrabalansat de un aspect personal atent construit. Aici vorbim de haine care nu se încadrează unui stil anume (dovadă jachetele de piele de la echipa adversă), însă au darul de a 
forma o imagine aparte, ușor de reținut și de identificat.
Întorcându-ne în România anilor ’90, nu putem să nu ne amintim de hainele care făceau diferența între tinerii acelor ani. Atitudinea, stilul vestimentar, amprenta socială reprezentau totul atunci, iar tinerii – a căror deschidere pentru cultura occidentală era maximă – s-au orientat rapid către ceva care să îi scoată în evidență. Acel ceva s-a nimerit să fie Depeche Mode și, chiar dacă majoritatea nu înțelegeau niciun cuvânt din versuri, au fost magnetizați de ideea apartenenței la un grup la modă, la propriu și la figurat.
Combinația dintre muzică și „moda” Depeche a reprezentat cheia succesului masiv de care s-a bucurat trupa britanică în România, dar și în celelalte țări din lagărul comunist. „Moda Depeche” a prins chiar și în… Iran, chiar după revoluția islamică.
