Nu îmi pot aminti foarte bine primele mele contacte cu muzica rock. Asta pentru că ai mei aveau mereu, de când mă știu, câte o casetă sau un CD la îndemână cu muzică de calitate. Însă, când îmi descopeream singură gusturile muzicale, am început cu ce îmi era familiar, cu ce se punea la radio când eram foarte mică. Îmi aduc aminte cum, eu și colegele mele, ne trimiteam piese de la Linkin Park pe infraroșu în pauzele de la școală, pe vremea când încă purtam uniforma aia oribilă bleu-marin. Îmi amintesc când, la 13 ani, am primit un iPod, iar primul album descărcat a fost „Blink-182”. Ascultam Muse și Three Days Grace cu gașca, în Herăstrău. Poate vă aduceți și voi aminte cum a fost prima audiție a acestor albume.
• The White Stripes – „Elephant”
Albumul „Elephant” a oferit generațiilor contemporane un imn, anume „Seven Nation Army”. Piesa e până în ziua de astăzi una dintre cele mai recognoscibile din repertoriul rock al secolului XXI. Albumul a fost unul dintre primele mele contacte cu rockul alternativ. Materialul audio conține compoziții simple, dar cu impact, care amintesc de era trupelor care repetau în garaj. În simplitatea lui, albumul este foarte uman și înțelept, iar una dintre caracteristicile pe care le apreciez este naturalețea sunetului. A fost un succes instantaneu, debutând la poziția întâi în clasamentul din Marea Britanie și pe locul șase în topul Billboard 200 din Statele Unite.
Ulterior: Cei doi membri ai trupei au mai scos două albume, după care au luat o pauză îndelungată, urmând ca în 2011 să anunțe în mod oficial destrămarea formației.
Piesa preferată:
• Radiohead – „Hail To The Thief”
Nu e de mirare că „Hail To The Thief” a ajuns certificat cu platină aproape imediat după lansare. Albumul vorbește despre diverse probleme politice de la acea vreme într-un stil copilăros și ușor de ascultat. Versurile conțin replici din literatura pentru copii și din povestea lui „Chicken Little”. Solistul fusese inspirat să scrie versurile în acest fel după ce a devenit tată. Atmosfera este una melancolică, însă ritmurile greoi au un aspect cumva jucăuș. Trupa se joacă cu sintetizatoare analog, mai simple ca în alte dăți, iar celelalte accente cad pe chitară și pian.
Ulterior: Radiohead a început să lucreze la cel de-al șaptelea album în februarie 2005. În septembrie 2005, Radiohead a lansat piesa "I Want None of This", un cântec de pian, pentru albumul caritabil „Help” al organizației War Child: A Day in the Life. Albumul a fost vândut online, iar "I Want None of This" a fost cea mai descărcată piesă, deși nu a fost lansată ca single. La sfârșitul anului 2006, după ce a pornit în turneu în Europa și America de Nord cu materiale noi, Radiohead a reluat activitatea la Londra, Oxford și în mediul rural din Somerset, Anglia. Înregistrările s-au încheiat în iunie 2007 și au fost masterizate în luna următoare.
Piesa preferată:
• Blink-182 – „Blink-182”
Una dintre trupele adolescenței mele, după care am suferit teribil când au anunțat că se despart. În 2022, am avut parte de una dintre cele mai frumoase vești. Pleacă din nou în turneu în formație completă. Nu are rost să descriu cum eu și una dintre bunele mele prietene țipam în telefon de fericire când am reușit să prindem bilete la unul dintre concertele din Europa. Albumul „Blink-182”, cunoscut și sub denumirea de „untitled”, a marcat momentul maturizării muzicale al unei trupe cunoscute pentru umorul pueril, dar distractiv din versuri și muzica cu fler tineresc, precum în albumele „Take Off Your Pants And Jacket” și „Enema Of The State”. „untitled” este o lucrare care, plecând de la sunetul esențial al formației, se duce mai mult spre post-punk și se concentrează mai mult pe exprimarea emoțiilor într-un fel sincer și tânăr, dar mai sensibil. Băieții au și experimentat destul de mult cu sunetul în producția acestui album. Au inclus înregistrări din misiunea spațială Apollo 9 în piesa „Asthenia”, iar pentru „All Of This” au colaborat cu artistul meu preferat, Robert Smith, care a influențat sesizabil atmosfera melodiei.
Ulterior: În februarie 2005, casa de producție Geffen anunța „pauza pe termen nedefinit” a trupei. Apoi, pentru prima dată după aproape cinci ani, trupa a apărut pe scenă în formație completă, ca prezentatori la Premiile Grammy din februarie 2009, și și-a anunțat reuniunea. A urmat o altă despărțire în 2015, după ce managerullui Tom DeLonge a anunțat că solistul își dorește o perioadă de pauză. S-au reunit din nou în 2022 și își încep turneul mondial în luna martie.
Piesa preferată:
• Muse – „Absolution”
E considerat unul dintre cele mai frumoase albume ale secolului XXI. Albumul atrage atenția din primele secunde de introducere, după care intră piesa „Apocalypse Please” într-un mod cu totul epic. Prima piesă anunță temele principale ale albumului, sfârșitul lumii și religia. Nu știu cât de mult aș putea comenta despre acest album, întrucât, de oricâte ori îl ascult, rămân mută până la final. Sunetul e plin, concentrat și foarte elaborat. În piesa „Blackout”, Muse a lucrat cu o orchestră de 18 instrumente, iar rezultatul este răvășitor.
Ulterior: În 2006, Muse a lansat cel de-al patrulea album, „Black Holes and Revelations”, coprodus cu Rich Costey. Albumul s-a clasat pe primul loc în Marea Britanie, în mare parte din Europa și în Australia. În SUA, a ajuns pe locul nouă în Billboard 200. Continuă o carieră muzicală fructuoasă, iar ultimul album lansat e „Will Of The People” de anul trecut.
Piesa preferată:
• Kings Of Leon – „Youth & Young Manhood”
Kings Of Leon ar trebui să predea un curs despre cum să creezi un album de debut ca la carte. „Youth & Young Manhood” e exact ce te-ai aștepta să fie. E distractiv, te transpune direct la repetițiile din garaj, cum vedem în filme, e un sunet proaspăt și jucăuș, pop punk compus cu mult bun gust și tact. E ca o rază de soare. Mereu mă bine-dispune. Nu e cea mai inedită lucrare a lor, însă e un album memorabil, care ți se imprimă în minte și te distrează ori de câte ori îl asculți.
Ulterior: Cel de-al doilea album al trupei, „Aha Shake Heartbreak”, a fost lansat în Marea Britanie în octombrie 2004 și în Statele Unite în februarie 2005. Pornind de la rockul de garaj cu infuzie sudică de pe primul lor album, albumul a lărgit audiența națională și internațională a trupei. După lansarea albumului „Only by the Night”, în septembrie 2008, trupa a înregistrat un succes în topurile din SUA. Single-urile „Sex on Fire”, „Use Somebody” și „Notion” au ajuns toate pe primul loc în topul Hot Modern Rock Tracks. A fost primul lor album cu vânzări de platină în State și cel mai bine vândut album al anului 2008 în Australia, fiind certificat de nouă ori cu platină.
Piesa preferată:
• Linkin Park – „Meteora”
„Meteora”, cu toate că e un album gândit mai degrabă comercial, este printre preferatele mele de la Linkin Park. Conținutul auditiv e ușor de ascultat cu atenție. Mereu apare un element sonor nou care mă face să ciulesc urechile. Cu toate că „Somewhere I Belong” a devenit piesa cea mai populară de pe album, preferata mea este „Faint”. Îmi place ritmul, îmi plac versurile și cum sunt interpretate atât rap, cât și cântate, mi se pare ritmată și alertă. La începutul anilor 2000, nu metal era unul dintre cele mai populare stiluri rock, iar „Meteora” e una dintre lucrările emblematice genului. Dacă cineva m-ar întreba ce e nu metal, aș pune albumul acesta la maximum.
Ulterior: Trupa a explorat sunete experimentale pe cel de-al treilea album, „Minutes to Midnight” (2007). Până la sfârșitul deceniului, Linkin Park se număra printre cele mai de succes și populare trupe rock. Trupa a continuat să exploreze o varietate mai largă de tipuri muzicale pe cel de-al patrulea album, „A Thousand Suns” (2010), suprapunându-și muzica cu mai multe sunete electronice. Chester Bennington, unul dintre soliștii formației, și-a luat viața în iulie, 2017.
Piesa preferată:
• Deftones – „Deftones”
Acesta e al patrulea album al trupei Deftones din Sacramento, Statele Unite. Poate fi categorizat ca fiind o contribuție pentru stilul metal alternativ, însă albumul explorează mai multe subgenuri și se joacă cu multă iscusință cu diferite influențe muzicale, de la heavy metal, până la trip-hop. „Deftones” abordează mai multe teme ce pot fi interpretate într-o mie de feluri, despre iubire, gelozie, anxietate și așa mai departe. Sunt de părere că fiecare poate interpreta versurile lui Chino Moreno după cum înțelege. Am citit multe păreri despre semnificațiile piesei care deschide albumul, „Hexagram”, și există un izvor nesecat de diferite abordări ale motivelor din text. Eu când am ascultat pentru prima dată piesa, mi s-a părut că textul nu trebuie înțeles ca o poveste cu un fir narativ, ci am lăsat fiecare imagine artistică a versurilor să mă facă să simt ceva. Cred și că, în general, Chino asta încearcă să facă. Să ne desprindă de realitate și să ne antreneze imaginația.
Ulterior: Cel de-al cincilea album studio al trupei Deftones, „Saturday Night Wrist”, a fost lansat în 2006. Deși a fost aclamat de critică, producția albumului a fost afectată de tensiuni creative și probleme personale în cadrul trupei, dintre care unele au influențat producția materialului. În 2008, în timp ce Deftones lucra la un album intitulat provizoriu „Eros”, basistul Chi Cheng a fost implicat într-o coliziune în trafic. Ca urmare, a rămas într-o stare de minimă conștiință până la moartea sa în 2013. După accidentul lui Cheng, Deftones a întrerupt producția la „Eros”. Basistul de la Quicksand, Sergio Vega, care l-a înlocuit pe Cheng în turneu, a devenit ulterior înlocuitorul său permanent, deși Vega susține că nu a fost niciodată membru oficial.
Piesa preferată:
• Three Days Grace – „Three Days Grace”
Three Days Grace ar trebui să se ia de mână cu Kings Of Leon. Albumul acesta e tot debutul formației și prezintă cu energie și efervescență identitatea creativă a formației. Albumul include „I Hate Everything About You”, care a devenit rapid piesa „blazon” a trupei. Îmi place cum îmbină rockul progresiv cu metalul alternativ și post-hardcore pe acest material și cum au evoluat din acest punct de-a lungul anilor. Chiar, în timp ce reascultam albumul, mă gândeam ce rău îmi pare că nu i-am prins când au venit la București. Lasă, băieți, vă prin eu o dată și o dată!
Ulterior: Lansarea piesei „I Hate Everything About You” a fost urmată de alte două single-uri, „Just Like You” și „Home”. Cam în această perioadă, Adam Gontier, fostul solist, a dezvoltat o dependență de medicamentul pe bază de rețetă OxyContin. După ce a terminat turneul pentru primul album, trupa știa că nu mai poate continua în starea în care se afla, așa că în 2005, cu sprijinul familiei, prietenilor și membrilor trupei, Gontier s-a internat la Centrul Pentru Dependență Și Sănătate Mintală (CAMH) din Toronto. În timpul tratamentului, Gontier a început să scrie versuri pentru cântece referitoare la ceea ce simțea și prin ce trecea la reabilitare.
Piesa preferată:
• Fall Out Boy – „Take This To The Grave”
Triada de debuturi fermecătoare a acestei liste e completă. Îmi aduc și acum aminte perfect ce obsesie am prins după cei de la Fall Out Boy, când am auzit prima dată „Infinity On High”, cel de-al treilea album, iar într-o noapte am mâncat pe pâine aproape toată discografia lor. Primul lor album e o piesă de rezistență a stilului pop punk, foarte atractiv și bine gândit. E vibrant, antrenant și compus cu atenție la detalii. Membrii trupei au sucit piesele pe toate părțile în procesul de creație și producție, astfel că perioada în care au lucrat la debut a fost una grea și obositoare, plină de certuri și neînțelegeri, dar care a meritat din plin.
Ulterior: Membrii trupei au devenit faimoși și au fost considerați următoarele senzații de mai multe instituții media. Înainte de a înregistra continuarea debutului său, trupa a lansat EP-ul/DVD-ul acustic „My Heart Will Always Be the B-Side to My Tongue”. EP-ul a fost primul cu care trupa s-a clasat în Billboard 200, la numărul 153.
Piesa preferată:
• The Shins – „Chutes Too Narrow”
Am păstrat, pentru final, ceva mai liniștitor, un album de indie foarte expresiv. E vesel, dar și melancolic, retro, dar în același timp foarte modern. E și simplu, și complex, amândouă odată. „Chutes Too Narrow” mă face să mă simt visătoare. Prima dată când am descoperit albumul, mi s-a părut foarte diferit de ce ascultasem până atunci. Încă îmi place foarte mult și mă pune pe gânduri când îl ascult. Dacă nu mă înșel, „Pink Bullets” de pe album este inclus în coloana sonoră a unui serial intitulat „One Tree Hill”, la care mă uitam când eram mai mică. Sfatul meu e, în caz că nu ați urmărit, să căutați serialul. Coloana sonoră e impecabilă.
Ulterior: Pe 24 septembrie 2020, trupa a lansat un nou single intitulat „The Great Divide”. În 2021, The Shins a scos o reinterpretare a albumului „Oh, Inverted World”.
Piesa preferată:
