Cel mai mare test al unui artist este cel al timpului. Publicul e cel care decide, de-a lungul anilor, relevanța pe care o au creațiile unui muzician. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la lansarea unei număr impresionant de albume care și-au păstrat relevanța și prospețimea în timp. Pentru a le aniversa împreună, propun o listă cu șapte piese celebre de pe câteva dintre discurile care își sărbătoresc jubileul de argint.
„Time” – Pink Floyd
Albumul „The Dark Side Of The Moon” a fost o revelație, atât ca sunet, cât și în ceea ce ține de conținut. Materialul discografic vorbește despre sănătatea mintală, un subiect delicat cu care s-a confruntat Syd Barrett, unul dintre membrii originali ai trupei. Albumul a intrat în istorie ca fiind unul dintre cele mai bune ale tuturor timpurilor.
„The Rain Song” – Led Zeppelin
„Houses Of The Holy” e primul album cu un titlu propriu-zis al trupei, asta nefiind singura schimbare. Discul din 1973 a adus și un stil mult mai experimental, integrând influențe din reggae și folk.
„The Jean Genie” – David Bowie
În plină perioadă Ziggy, după succesul avut în 1972 de „The Rise And Fall Of Ziggy Stardust And The Spiders From Mars”, Bowie a revenit în forță anul următor cu „Aladdin Sane”. Controversatul muzician nu și-a propus ca discul să fie o continuare a alter-egoului Ziggy, însă mulți fani au văzut-o cu siguranță ca parte a aceleiași povești.
„Love, Reign O’er Me” – The Who
Până în anul 1973, The Who erau deja recunoscuți ca fiind adevărați compozitori de „arii de operă”. Pentru „Quadrophenia”, Pete Townshend a preluat frâiele și a pus bazele unuia dintre albumele considerate drept unul dintre cele mai complexe ale The Who.
„Caroline Says II” - Lou Reed
Britanicii i-au oferit lui Reed cele mai bune poziții în topurile muzicale pentru albumul „Berlin”. Discul își concentrează povestea în jurul unui cuplu care se confruntă cu abuz și dependență de diferite substanțe, violență domestică și probleme de sănătate mintală. Deși la momentul lansării, a fost un material controversat, timpul i-a păstrat un loc aparte între cele mai bune albume rock.
„Sabbath Bloody Sabbath” - Black Sabbath
Trupa era deja amatoarea experimentelor în sound mixing până la apariția discului „Sabbath Bloody Sabbath”, de acum 50 de ani, însă nonconformismul acestui material i-a făcut pe mulți critici să-l considere unul dintre cele mai grele albume al tuturor timpurilor.
„Search and Destroy” - Iggy Pop și The Stooges
Cel de-al treilea album the Stooges a fost creat în condiții tensionate, având în vedere că trupa era, practic, despărțită. Cu toate astea, Iggy Pop, care tocmai semnase pentru o carieră solo cu Columbia Records, i-a reunit pe basistul Ron Asheton, toboșarul Scott Asheton pentru a lucra în Londra la albumul „Raw Power”. Acestora li s-a alăturat James Williamson, ale cărui ritmuri de chitară au dat un suflu nou trupei și au rămas o influență pentru generații de punk-iști care au urmat.
