Cătălin-Mihai Ștefan (Sunete)
Înainte de a detalia fiecare experiență legată de concertele DM merită precizat faptul că totdeauna am fost fascinat de piesele de studio adaptate pentru concert care aduc și elemente din mixaje. Acesta a fost primul motiv care m-a făcut să fiu foarte atent la concertele lor.
De la VHS la YouTube via DVD
Am început cu un fragment din 101 (Music For The Masses Tour, 1987-1988) privit pe nerăsuflate la video, undeva prin ’91, deopotrivă, acasă la Florin C. și la frații D., Luci și Florin, cei mereu îmbrăcați și tunși regulamentar după moda Depeche, unde am mers condus aproape de mână de George M., după ce literalmente m-a inițiat cu The Singles ’81-’85, Music for the Masses și Violator. Cred că nu am fost primul care a pornit astfel. Auzeam de la ei că era pus pe la bairamuri, dar eu nu aveam acces la ele, având 10-11 ani. Acel fragment s-a mărit cu greu, mai exact pe măsură ce mai descopeream câte un amic care avea de unde să împrumute caseta și era dispus să se pună la dispoziția mea cu casă cu tot. Dacă era fan totul decurgea mai ușor.
Din acest punct de vedere am avut noroc că toți amicii mei, mai mari sau mai mici, mi-au înțeles nebunia și mi-au hrănit-o. Au urmat 101 în întregime, The World We Live In And Live In Hamburg (Some Great Reward Tour, 1984) – le vedeam împreună cu Cristi A. acasă la colegul nostru de clasă din generală, Gheorghiță T., care împrumuta de la o vecină de scară casetele video ale fratelui ei mai mare, fan DM, deci era o chestie de underground – și puțin mai târziu Devotional (1993).
A venit perioada DVD-urilor când am descoperit One Night in Paris (Exciter Tour, 2001) la primul meu party, în Sinaia. Aveam să le urmăresc și să le analizez după niște ani, în lungi nopți de vară stropite cu bere, împreună cu Robert M. și George D. care lucra la o stație de alimentare cu gaz în Podul de Fier în Iași. Materialele îmi erau furnizate de generosul Alex P. Era vorba despre cele menționate mai sus, dar și de Ultra Party, concertul filmat de MTV în The Singles Tour ’86-’98, Live în Milan, Live în Coachella, Rock am Ring și KROQ Almost Acoustic Christmas (Touring the Angel, 2005-2006). Eram deja la zi și știam toate detaliile ce țineau de aceste concerte. Cât privește cele care au urmat: Live in Barcelona (Tour of the Universe, 2009- 2010), Live in Berlin (The Delta Machine Tour, 2013-2014) și Live Spirits (Global Spirit Tour, 2017-2018), țin de solitudinea mea așteptată, asumată și binemeritată.
Odată cu apariția YouTube-ului, am început să mă bucur de revelația bootlegurilor. Să descoperi înregistrări făcute în primul turneu și ajungând până la perioada lor de glorie din prezent (aceasta de acum înseamnă glorie, nu cea din anii ’90 când abia începea - am argumente, dar nu e cazul să le expun aici) nu e de ici, de colo, deși calitatea imaginii și a sunetului era la începuturi scăzută.
Dar merită mereu căutat și păstrat totul pentru că printre ele pot fi găsite giuvaere de genul unui început de concert din Music For the Masses Tour, în Stockholm, dacă nu mă înșel (unghi luat de undeva din capătul zonei A - în vreme ce toți suntem tributari înregistrării de pe filmul clasic, de acum, 101), sau al unui fragment de piesă, de o magie aparte, filmat din culisele din stânga scenei în Touring the Angel, schimbă destul de mult obișnuințele percepției de concert, așa cum ni s-au arătat în variantele oficiale de DVD. Iar concertul de la Cluj-Napoca din Spirit Tour în varianta filmată de Claudiu-Gabriel T., cu vocea lui Valentin M. undeva într-un plan secund, e unic și îl voi urmări mereu cu o plăcere infinită indiferent de format, împreună cu tot ce ne trimite, multora dintre noi tata’ nostru de la Cluj- Napoca, Sorin. Da, bootlegurile vor avea mereu un cuvânt greu de spus și ar mai fi foarte multe exemple de dat, dar prefer să vă încerc răbdarea cu multe alte lucruri.
Video vs. audio
Experiența video a mers în paralel foarte bine cu cea audio. Până să găsesc 101 în original pe casetă, mi-l înregistrase un vecin de bloc la insistențele mele repetate, ca să constat în cele din urmă că era vorba doar de vol. 1. Deci aventura nu avea să se oprească aici. Apoi am dat de Une nuit à la Mode (World Violation Tour, 1990). Îl ascultam în draci laolaltă cu concertul de la Electric University (A Broken Frame Tour, 1982-1983) și cu alte piese din concerte anterioare turneului For de Masses. Eram fascinat de reinterpretările pe care le făceau live: erau aceleași piese, dar totuși diferite, parcă alte variante, vocile veneau cu alte modulații, totul era sub semnul creativității, al unei foarte rafinate originalități. Fac mereu exercițiul live-urilor audio și pot spune că nu s-a schimbat nimic în percepția mea, iar sursa este inepuizabilă, mai ales că și calitatea înregistrărilor live a crescut considerabil.
Depeche in flesh, bones and spirit După două concerte văzute pe viu în Budapesta și Lyon și cele trei de la noi (nu mă laud - cunosc depeșari care au la activ mult mai multe decât mine) pot spune că am acumulat ceva, atât cât să pot scrie despre acest subiect.
Lucrurile stau în felul următor. La fiecare început de concert lăcrimez în legea mea de emoție că îi văd din nou și în ipostaze puțin diferite, într-un context asemănător, dar totuși altul, fiind alt album, alt turneu, ei având alte vârste și ținând cont că din punct de vedere calitativ muzica lor este mult mai limpede, mai elaborată stilistic și estetic, fără a fi greu de receptat, dovadă stând generațiile diferite care frecventează stadioanele și sălile, că tot aminteam de gloria prezentului lor. Un lucru foarte important este că aceste concerte sunt memorabile datorită unei individualizări exacte din punctele de vedere muzical și vizual, prin vestimentația lor și prin proiecțiile video din background. Important este și faptul că impresia unui concert este dată și de o anumită piesă nouă (care apare o singură dată în turneu, fiind înlocuită la fiecare concert de o alta), dar și de ordinea compozițională a playlistului.
Sigur că voi sta mereu în zona A. Mi-aș dori să pot vedea același concert din toate zonele, de pe toate locurile pe scaun și în picioare, mai ales de pe scenă. Pentru că experiențele live țin și de locul unde stai. Și e o chestiune de imagologie și pentru studierea dinamicilor trupei și a publicului. De multe ori m-am surprins întorcându-mă și studiindu-i pe cei din spatele meu pentru câteva zeci de secunde, pentru ca la întoarcerea privirii să mă gândesc: oare ce am pierdut? Ce mai, e o responsabilitatea mare să fii fan DM.
Totuși „neîmplinirea” mea este provocată de piesele pe care nu le-au cântat niciodată live. Cum ar fi sunat, cum s-ar fi manifestat Dave în timp ce le cânta, unde ar fi intervenit Martin cu backing vocals-urile sale, ce priviri ar fi aruncat Andy publicului, ce zâmbete pe sub mustață s-ar fi iscat pe buzele lui Alan și ce reacții ar fi stârnit fanilor? Nu vom ști niciodată, dar nimeni și nimic nu ne interzice să ne imaginăm.
*absolut toate numele proprii care apar în acest articol sunt reale și sunt dovada că DM fac o muzică terapeutică, ce ajută la socializare.
