În jurul orei nouă seara au urcat rockerii de la Alternosfera pe scena din cortul încălzit de la Arenele Romane. Fanii umpleau aproape în totalitate careul din fața scenei, dornici să fie primii care urmăresc debutul live pe scenă al single-ului „Imnuri de război”.
Primul lucru pe care simt nevoia să-l menționez e forța cu care Alternosfera și-a început concertul. Nu știu câte ore au dormit înainte, dar energia cu care au pornit chiar de la prima piesă – „Drumul tristeților II” - m-a dat gata. De apreciat e și faptul că Marcel a ținut ștacheta sus timp de două ore, fără pauză. Energia și vocea lui au fost realmente exemplare seara trecută.
E ceva ce mi s-a părut mereu interesant la show-urile Alternosfera. Faptul că ele sunt construite foarte meticulos și calculat. Pare că băieții și-au gândit foarte bine setlist-ul încât să își dozeze efortul și să poată livra un show de calitate și cât mai complex. Asta lasă, însă, loc limitat de improvizații și interacțiune cu spectatorii. Marcel e genul de vocalist care nu petrece timpul dintre piese pentru a intra în dialog cu publicul. El merge dintr-o piesă în alta și le execută exemplar, aproape dând impresia că are nevoie să rămână în propriul său univers de focus pentru a nu își pierde atenția de la ce vrea să livreze publicului.
Inclusiv proiecțiile din spate și secvențele de lumini cad în sincron pe muzică. Asta am observat cel mai bine când au cântat „Imnuri de război” aseară. Pe fundal, au proiectat clipul piesei, care s-a încadrat la secundă pe ceea ce ei cântau live pe scenă.
„Imnuri de război” e un statement al trupei asupra realității nefericite cu care lumea se confruntă de un an de zile. E al doilea extras de pe viitorul lor material discografic, după „Bonjour madame”, lansat toamna trecută. Rockerii au în plan să publice albumul la toamnă, iar până atunci au promis că vor mai scoate câteva single-uri de pe el.
În timpul concertului, mă gândeam la faptul că muzica Alternosfera e, în general, o combinație între niște versuri pline de metafore și o compoziție instrumentală foarte bună. Textul multor piese ar putea sta în picioare ca poezie, dacă dăm la o parte muzica. În același timp, e greu să nu remarci bucățile instrumentale de o frumusețe aparte, cum e finalul baladei „Fântânile”, care parcă vorbește fără cuvinte.
Un alt aspect care m-a surprins la Alternosfera a fost să văd cât de dedicată e comunitatea lor de fani. În primul rând, când am ajuns la Arenele Romane, aproape m-am simțit prost că eram printre singurii care nu purta un tricou Alternosfera. Genul ăsta de sentiment l-am mai avut anul trecut când au venit Iron Maiden sau Kiss în România și oriunde priveam, erau fani cu tricourile trupelor respective.
În al doilea rând, oamenii care au fost aseară la Arene chiar veniseră cu temele făcute. Nu doar că știau și cântau hiturile precum „Ploile nu vin”, „Amintirile”, „Fântânile”, „Orașul 511” sau „Flori de mai” – piese pe care, dacă nu le-ar fi interpretat, cel mai probabil rockerii moldoveni n-ar fi lăsați să părăsească scena. Remarcabil e că majoritatea oamenilor din jurul meu știa chiar și single-urile noi, care nu au avut la fel de mult timp la dispoziție cât să se „așeze” în mintea oamenilor. Pe mulți i-am văzut cântând cuvânt cu cuvânt „Bonjour madame” și chiar „Imnuri de război”, care abia își făcea debutul în primul concert live.
La finalul serii, am rămas cu ideea că încă nu am văzut un concert Alternosfera de la care să plec dezamăgit. Toate cele pe care le-am văzut eu până acum au sunat foarte bine, au fost gândite și dozate cu cap, puse în detaliu la punct pe partea de producție (sunet, lumini, proiecții) și executate lăudabil atât instrumental, cât și vocal.
Concertul de la Arenele Romane a marcat startul turneului național în care Alternosfera își promovează noul single. Turneul „Imnuri de război” continuă în toată luna martie în multe orașe din toate colțurile țării. La vară, fanii îi vor putea vedea și pe scena Bikers For Humanity Rock Fest, între 23-25 iunie, la Brezoi.
