Mereu am simțit ceva foarte special față de muzica fără versuri. E un exercițiu de creativitate sau de gândire foarte interesant, pentru că rămâne la latitudinea fiecărui ascultător să își imagineze propriul mesaj. E o invitație să îți lași capul pe spate și să îi permiți muzicii să te ducă haihui prin cele mai surprinzătoare locuri ale imaginației tale. Așa s-a simțit concertul King Solomon de aseară, în cadrul căruia formația a lansat albumul „Heights”.
În deschiderea spectacolului a cântat Jahmolxes, un cvartet dinamic ce urmează același tipar – rock psihedelic fără vorbe, doar emoții. Încărcătura pieselor interpretate de băieți te amețește, se simte de parcă începi să plutești în neștire, lipsit de control, în timp ce toba mare te mai împinge înapoi la sol. Solo-urile de chitară îți taie respirația. Nu glumesc când spun că am uitat să respir în timpul solo-urilor și că mai luam câte o gură mare și greoaie de aer. La finalul evenimentului, am vorbit cu chitaristul despre asta, iar el a răspuns zâmbind călduros „Și eu îmi țineam respirația la solo-uri”. E fascinant cu câtă naturalețe pot transmite publicului, cei de la Jahmolxes, trăirile lor de pe scenă.
King Solomon e o descoperire relativ nouă pentru mine. Relativ, pentru că pe Mihnea Ferezan l-am mai văzut înainte, fiind chitaristul de la Roadkill Soda. Împărtășesc aceeași părere cu mulți dintre fanii formației. E unul dintre cei mai buni chitariști din România în acest moment. Colegii săi, Dragoș Coman de la bas și Mălin Neamțu de la tobe, sunt și ei în componența altor trupe. Dragoș e chitaristul trupei Damage Case, iar Mălin bate la tobe în Crossbone. Ambii sunt instrumentiști excelenți, iar toți trei împreună fac o echipă genială. Proiectul lor a început în 2017 și e rezultatul aprecierii reciproce ca artiști și a dorinței de a se dezlănțui ca instrumentiști. Concertele sunt unice, pentru că includ multă improvizație, iar sunetul lor e ceva special, cu elemente psihedelice colorate și energie pozitivă. Am stat de vorbă cu ei după spectacol pentru a afla de unde curge atâta inspirație și de ce sunt un trio atât de frumos închegat.
Din punct de vedere al unui ascultător, muzica pare a fi o eliberare de sunet și energie. Cum v-ați descrie proiectul?
Dragoș: În primul rând, din cauza lipsei de vocal, experiența muzicii e mult mai subiectivă pentru fiecare în parte. Ascultătorii se simt mai puțin ghidați prin ce vrem noi să exprimăm și au prilejul de a interpreta ceva mult mai personal.
Mihnea: E exact așa cum a spus Dragoș. Noi cumva impunem niște limite, adică nu lăsăm publicul nici să „cadă prea mult”, dar nici să nu se agite prea tare. Mi se pare mult mai onestă muzica fără voce, deși nu suntem dezaprobatori, toți facem parte din formații cu soliști. Însă, cu acest proiect, ne apropiem mult mai mult față de ce înseamnă ca muzica să definească o stare. Cred că muzica a pornit, de fapt, din interior, de la bătăile inimii, ritmul fiecăruia dintre noi. Adică, organismul nostru creează muzică prin simplul fapt că trăiește. Și asta nu include o voce. (Râzând) Poate ai o voce în cap, mai nasol e când îi și răspunzi. Dar nu ai o voce care să te ghideze. De asta, muzica fără versuri e mai lipsită de păcăleli. Cât despre această „explozie”, e singura formație instrumentală în care am cântat, în care niciodată nu s-a „fiert” nimeni pe aspecte tehnice și nu s-au făcut pasaje strict în sensul de a demonstra ceva. Nimeni nu a compus gândind „aici hai să vedem ce cum o dăm”. Pur și simplu e visceral. Mălin e cel care ne aduce cu picioarele pe pământ. E foarte calm. Se simte și în bătut.
Mălin: Pentru mine, a fost o gură de aer proaspăt față de celelalte genuri pe care le-am mai cântat și le cânt în prezent. Tot pentru că nu e voce, suntem un trio, e mai ușor să gestionăm situația, atât logistic, cât și muzical. Comunicăm foarte bine pe scenă între noi. Mai zice Mihnea că suntem formație de jam-uri. Și așa e, oarecum. Avem o structură, dar fiecare improvizează. E o supapă care ne permite să ne eliberăm de presiune. Cum spun și ei, e plăcut să cânți ceva ușor de interpretat.
Și așa e și procesul vostru de creație, o sesiune de improvizații?
Mihnea: 100%! Asta e faza. Formația a pornit din dorința de altceva și de a ne relaxa.
Dragoș: Noi venim cu niște idei muzicale, cu altă structură, altă abordare... Cred că majoritatea trupelor în care cântăm au pornit din prietenie, iar asta se revarsă în compoziții și cântări live. Iar, probabil, faptul că nu există vreo șansă să asculți două cântări identice din partea noastră, oferă o amprentă inedită spectacolelor, de care noi suntem foarte mândri.
Ce apreciați cel mai mult unul la celălalt ca artiști?
Mihnea: La Dragoș, prietenia și camaraderia muzicală. El e un chitarist extraordinar. Faptul că e basist în formația asta mi se pare marfă. El înțelege foarte bine ce e necesar și are răbdarea să ofere asta. El dă o notă de tupeu și oferă „grăsimea” esențială sunetului. În același timp, e un instrumentist talentat și versatil. Își distruge degetele în fiecare seară pe coarde. (Dragoș îmi întinde mâna, să văd de aproape vârfurile degetelor lui, cu bătături.) Dragoș e muzicianul care te face să suni bine. King Solomon există, în primul rând, datorită prieteniei mele cu Dragoș. Și, în aceeași măsură, datorită prieteniei lui Dragoș cu Mălin. El a fost nucleul care ne-a adunat. Pe Mălin îl știam doar din exterior. Iar Mălin mi se pare cel mai exploziv toboșar cu care am cântat. Când nu-i iese, e ok, când îi iese, e extraordinar. Am senzația că sunt în trupă cu Ginger Baker. Sunt foarte recunoscător pentru ei.
Dragoș: (Arătând spre Mălin) Ai grijă ce zici, că următoarele zece zile le petreci cu noi!
Mălin: Apreciez capacitățile fiecăruia cu instrumentele. E plăcut să cânți cu oameni care te dezvoltă. Cu Dragoș, cânt în toate formațiile de aici și avem o conexiune muzicală foarte bună. Iar cu Mihnea, conexiunea dintre noi e din ce în ce mai puternică. Îmi place că putem să ne jucăm oricând cu orice stil. Transmitem și simțim o energie bună atunci când cântăm.
Dragoș: Profesionalismul pe care îl demonstrează amândoi e foarte rar. Mă bucur super mult, pentru că de obicei, nu ai șansa să lucrezi cu așa oameni. Pentru mine, amândoi sunt modele. Mălin e un artist incredibil. E foarte precis. Deși e cel mai tânăr, am foarte multe de învățat de la el. Am vorba asta „Când mă fac mare, aș vrea să fiu ca Mălin”. Iar cu Mihnea colaborez în multe proiecte și îl consider un mentor din toate punctele de vedere. E un privilegiu.
Care a fost ideea din spatele albumului „Heights”?
Dragoș: Am pornit de la primul album. Am vrut să facem un album foarte personal. Cel mai scurt răspuns ar fi ce scrie pe spatele CD-ului: „E un omagiu adus muzicii, morții și nașterii”. Am vrut ca albumul ăsta să fie un pic mai expresiv muzical. Temele pe care le abordăm sunt... Aș îndrăzni să spun mai mature. Am parcurs tot procesul cu mult profesionalism. Cred că fiecare ne-am dorit, când ne-am apucat de cântat, să putem trage un astfel de album. Să plecăm din oraș, să stăm doar noi trei într-o casă mai izolată. Atunci am putut să ne concentrăm doar pe ce aveam de făcut. Am profitat de ocazie și am făcut sesiuni noaptea târziu, după câteva pahare de țuică fiartă. Am compus piesa „Nova” acolo. Ne-am dorit să iasă perfect.
„Nova” e o compoziție specială, Mihnea. E dedicată fiicei tale. Spune-mi câteva cuvinte despre piesă.
Mihnea: Piesa e singura într-o cheie majoră, pe care am băgat-o în formații în care nu am venit ca membru ulterior. Nu compun niciodată major. Chiar și în cazul ăsta, ideea principală a venit de la Dragoș. Mi se pare că piesa descrie perfect sentimentul pe care îl am față de fiica mea. Îți dai seama? Apar omuleți noi tot timpul și, când apar, sunt „neprogramați”. Totul e nou. Când te uiți în ochii copilului tău și vezi cum se strâmbă când gustă lămâie prima dat, e minunat. Noi luăm de-a gata chestiile astea. „Reînvăț” viața cu fata mea. Atunci când se naște un copil, e rezultatul trăirii unor oameni care se iubesc. Bebelușii apar aproape din nimic, din energie. (Râzând) Faceți copii dacă vă iubiți!
Rămâneți la curent cu activitatea King Solomon pe Facebook și Instagram. Concertul de aseară a fost începutul turneului european „Heights”. În seara asta vor cânta la Sibiu, la Imperium Live, iar poimâine vor concerta la Cluj, la Flying Circus. Printre țările în care se vor afla în următoarele 10 zile se numără Austria, Cehia, Slovacia și Germania.
