Deși povestea Alex & The Fat Penguins începe cu câțiva ani în urmă, albumul lor de studio cu care au debutat a venit în 2020. De pe „Cardiosonic” mi-a atras cel mai tare atenția piesa „Ursul”, nu pentru că are niște influențe sesizabile în folclorul românesc, ci pentru că a venit în susținerea cauzelor WWF Romania de a trage semnale de alarmă pentru salvarea pădurilor din țară.
Recent, cei patru băieți care constituie trupa au scos „Negru unicorn”, al doilea album de studio din cariera lor. După ce l-am ascultat, am rămas cu niște curiozități și l-am invitat pe Alex să discutăm într-un interviu exclusiv rockfm.ro.
Eusebiu Tudoroiu: Ce crezi că e particular la modul vostru de a crea un album? Ce e special în traseul vostru până în punctul în care lansați un album?
Alex Coțofan: Deși stilul nostru nu s-a schimbat foarte mult, am fost involuntar afectați de lucrurile care s-au întâmplat în jurul nostru: pandemie, stat în casă, izolare, război și așa mai departe. Sunt lucruri care ne-au schimbat concepțiile legate de viață, iar stilul de compus s-a modificat și el. Asta ca mesaj, pentru că îți dai seama că la capitolul sound fiecare artist încearcă de fiecare dată când creează ceva nou să se joace diferit cu tot felul de detalii și lucruri. În sine, legat de stilul de a compune, e greu de spus dacă e particular sau nu. Eu pot spune doar cum se întâmplă. De obicei, strict actul de creație, în sine, e realizat de mine pe o chitară acustică sau electrică, iar apoi se dezvoltă într-o schiță unde trag bas, chitară, tobă, pe care o trimit băieților și ei o adaptează mai mult sau mai puțin. Mi-am făcut acasă un mini studio unde am cam tot ce îmi trebuie și mă pot desfășura în voie.
De regulă suntem autonomi. Albumul precedent a fost înregistrat într-un studio, dar ne-am dat seama că e destul de greu să gestionezi lucrurile. Asta pentru că fiecare are un job în afara acestui proiect și e greu să-i gestionezi pe toți. Așa că am zis, la un moment dat, că mai bine trag eu acasă, le trimit, ei completează și la final mixăm totul.
De unde vine unicornul negru?
De obicei când te gândești la un unicorn el e alb, drăguț, imaculat. Cel negru își păstrează partea magică, cornul din frunte, însă e negru în ideea în care a trecut prin multe bătălii, s-a șifonat. E un unicorn care a tras pentru a fi magic, nu e pur și simplu magic pentru că așa îl descriem noi. E magic devenit prin muncă.
Cum ai menționat, sound-ul vostru a rămas în mare neschimbat. Însă, există trei piese care fac o excepție și merg în zona folclorică. 
De ce și de unde alegerea acestei abordări?
Am avut și pe primul album două piese care merg în stilul ăla („Ursul” și„ Vinul”), însă poate de data asta am explorat ceva mai mult zona asta. Eu fiind din Chișinău și fiind un mare fan Zdob și Zdub, cred că involuntar m-am inspirat de acolo și muzica lor și-a pus amprenta asupra mea. Îmi plac și Lupii lui Calancea, însă cu Zdob și Zdub am crescut.
Lăsând puțin la o parte zona folclorică, spune-ne care sunt influențele muzicale care v-au inspirat și format pe voi ca trupă în ceea ce sunteți azi?
Sunt câteva care ne-au influențat, o fac în continuare și ne vor influența mereu: Foo Fighters, Red Hot Chili Peppers și Kings of Leon.
Te întrebam asta, recunosc, pentru că eu am ascultat albumul vostru nou și mi-a adus aminte de Kings of Leon și voiam să văd dacă se vor regăsi în răspunsul tău.
Ai dreptate și chiar e bine că ai zis pentru că aș fi uitat să-i menționez.
„Acasă” a fost înregistrată la studioul celor din Vița de Vie, iar piesa a fost produsă de Adrian Despot. Cum a fost colaborarea dintre voi?
A fost foarte bună, cursivă și chiar am avut ce învăța de la ei. Noi îi știam pe băieți, cântaserăm cu ei. Dar da, chiar a fost o experiență frumoasă.
Dacă ai recomanda o singură piesă cuiva care n-a auzit album și pe care vrei să-i convingi să-l asculte integral.
Răspunsul pe care ți-l dau e destul de personal, însă voi spune„ Cai de tinichea”. Asta poate și pentru că s-a lansat destul de recent și încă suntem conectați la ea. Îmi place foarte tare sound-ul piesei. De când am compus-o și am făcut riff-ul de chitară, de atunci am simțit că e ceva și mi-am dat seama că mesajul e foarte important, însă magia și emoția se produc când mesajul și sound-ul se completează reciproc.
Spuneai că ultimele piese de pe album sunt făcute cu gândul la oamenii care cântă și dansează alături de voi la concerte. Unde vă simțiți voi mai bine? În studio sau pe scenă?
În ambele locuri, pentru că sunt foarte diferite. În studio mereu am spus că se întâmplă magia, pentru mine. E ceva din modul în care funcționează lucrurile în acel spațiu care mie mi se pare fascinant și mi-e greu să le explic rațional, prin cuvinte. Iar pe scenă e fenomenal să poți să împărtășești cu ceilalți dragostea pentru muzică. Și, firește, orice dragoste e mai frumoasă când e împărțită cu altcineva. Așa că ambele spații au ceva deosebit, în modul lor, pentru noi.
Care e cel mai bun show live pe care l-ai văzut până acum?
O să râzi, însă deși am văzut multe concerte, dintre care Foo Fighters la Paris, Green Day, Red Hot Chili Peppers, mie tot Zdob și Zdub îmi plac live. Mi se pare că pot sta oricând, la orice oră, pe o scenă mare alături de trupe imense precum cele menționate și n-ar avea nicio problemă. Atât de buni sunt, iar energia lor până așa departe merge. Mi-aș dori să văd Chris Stapleton, care-mi place foarte tare pentru emoția pe care o transmite. Și nu mă refer la „Tennessee Whiskey”, care-i super cunoscută. Mă refer la alte albume și piese din discografia lui, care sunt senzaționale compozițional. Totul la el mi se pare la superlativ. Aș vrea să văd cum trăiesc și live muzica lui. Și e și un artist român pe care nu l-am descoperit de mult timp, a cărei muzică mi se pare magică și încă n-am reușit să-i văd un concert. E vorba de Mădălina Pavăl.
Ce îți propui tu să aibă show-urile voastre?
Cred că un mix de energie și emoție. Energia nu e mereu asociată cu emoția și trăirea puternică. Deci cred că ar fi o alternanță între cele două.
