Fred Durst, solistul legendarei trupe de nu metal Limp Bizkit, a stat recent de vorbă cu comediantul și comentatorul politic Bill Maher. Durst a luat parte la un episod recent al emisiunii lui Maher, „Club Random Podcast”, marcând astfel prima sa participare la un astfel de discuție de ceva timp.
Durst a rămas sincer și deschis pe tot parcursul discuției, dezvăluind la un moment dat că barba pe care o poartă acum e parte dintr-un „personaj pe care îl joacă” în actualul turneu al trupei în Europa și Marea Britanie. Cei doi au purtat o conversație importantă despre rolul pe care muzica Limp Bizkit l-a jucat în societatea și cultura anilor ’90-2000 și pe care, de altfel, îl perpetuează și azi. Maher l-a numit „un fenomen” care exprima sentimentele de „neliniște de la începutul secolului”.
Durst a povestit că nu a considerat niciodată că e un muzician în toată regula. Acesta a vrut, de fapt, ca întemeierea unei formații să îi garanteze biletul de aur către o carieră în film la Hollywood. „Am crescut la o fermă în Carolina de Nord și mi-am dorit întotdeauna să fiu regizor. Așa că am citit că James Foley, care a regizat 'Glengarry Glen Ross' și 'At Close Range', a regizat videoclipuri muzicale, Martin Scorsese a regizat videoclipuri muzicale, David Fincher... Așa că mi-am zis: 'Omule, o să formez o trupă'”. Succesul celor de la Limp Bizkit a fost o surpriză ironică, astfel încât popularitatea copleșitoare dobândită în timpul carierei muzicale nu i-a mai permis vocalistului să pășească spre lumea filmului.
Artistul a mai mărturisit că muzica Limp Bizkit a fost o portiță pentru a refula. „Toată viața mea am fost hărțuit. Torturat, agresat. Eram doar un copil de rând în orașul și școala mea. În cele din urmă, mijlocul pe care l-am folosit pentru a pune în picioare Limp Bizkit a fost conceptul de 'Oh, voi folosi acest microfon pentru a mă lupta cu acești tipi'. Dar ironia a fost că bătăușii care m-au torturat se îmbrăcau ca mine în public. Și astfel, acest proiect artistic masiv s-a transformat în cel mai ironic lucru... Și iată-mă 25 de ani mai târziu, spunând: 'Uau, e incredibil'. Este atât de bizar.”
Bill Maher a fost curios să afle ce fel de persoane mai vin la concertele Limp Bizkit în ziua de azi. Solistul a recunoscut că și el e dornic să afle la fiecare concert. A povestit că, în interacțiunea cu mulțimea, îi îndeamnă să ridice mâna pe cei care vin pentru prima dată la un concert Bizkit și mai întreabă și câți dintre participanți au sub 30 de ani. Răspunsul e afirmativ în majoritate la ambele întrebări. Deci, spiritul vremii de glorie al trupei se resimte și azi, la publicul mai tânăr care încă rezonează cu mesajul muzicii. „Știi, ei (fanii de la începutul carierei Limp Bizkit) nu mai ascultă genul ăsta de muzică acum. Și poate că există un curent hip-hop în muzica noastră care ne-a ajutat să traversăm aceste vremuri. Am scos totul. Nu am vrut să mai comercializez. Nu mai vând marfă promoțională online. Nu vând la concerte. Nu am promovat nimic, pentru că am vrut să mă retrag și să văd ce poate face muzica noastră prin această lume zgomotoasă. Cum ne putem ridica deasupra vacarmului? Și, din fericire, sunt atât de recunoscător, că există o revenire. Se întâmplă pur și simplu. Sunt tineri care reacționează la materialul nostru”.
