Nu știam foarte multe despre Eyedrops. E una dintre trupele pe care nu le-am văzut încă live. Mi-a intrat la un moment dat în sugestiile de pe aplicațiile de music streaming și mi-a atras atenția. Valul de rock alternativ pare să fie într-o continuă creștere în ultimii ani pe scena românească de muzică.
Mi se pare că devine tot mai greu pentru muzicieni să se deosebească de „celelalte trupe de alternativ”. Am ascultat totuși o parte din 
discografia lor și deși Eyedrops face parte din acest val al rockului alternativ modern, ceva din sound-ul lor, timbrul vocal al lui Paul Manolescu, solistul trupei, și temele abordate în versuri m-au făcut curios să aud ce au muzical de transmis cei patru băieți care formează Eyedrops.
Am aflat că rockerii planificau lansarea unui album și eram chiar curios să-l aud. Gând la gând, pentru că întâmplarea face că, între timp, băieții mi-au trimis în avans materialul și-am avut șansa să-mi petrec ultimele zile ascultându-l. Am apucat să aud o parte din cântece chiar în variantele încă în lucru, ceea ce mi-a dat șansa să observ mai bine niște detalii pe care au pus ei accentul în masterizarea pieselor.
Din primele trei trackuri, albumul m-a făcut să mă gândesc la motivul pentru care, aparent, muzicienii tind să abordeze în ultima perioadă teme de introspecție psihologică și spirituală. Până să aud noul disc Eyedrops, am avut parte de „Norul Nouă”, cel mai recent album The Mono Jacks, trupă de referință în rock-ul alternativ românesc. Observasem cum, la ei, materialul era unul al maturizării. Un traseu al căutării, al întrebărilor și răspunsurilor. Pe 14 aprilie, Metallica au lansat și ei un material noi, probabil cel mai așteptat album rock al anului. Un disc care face o disecție în elementele ce formează personalitatea umană în primele 72 de anotimpuri, echivalentul a 18 ani, din viața unui individ. La ei, toate aceste elemente erau o analiză a modului în care viața noastră de adult e influențată, în bine și rău, de bagajul pe care-l cărăm cu noi încă din tinerețe.
O posibilă explicație mi-a trecut prin minte când am ajuns la penultima piesă a noului album Eyedrops, „Altfel de vremuri”. Cred că ultimii trei ani, cu toate evenimentele realmente istorice pe care le-am tranzitat forțați, ne-au constrâns să contemplăm ce contează cu adevărat. Mulți dintre noi s-au regăsit „alergând spre casa de care fugeai”, ca sa parafrazez versurile piesei. Ne-am temut pentru ziua de mâine, pentru noi și pentru cei dragi, poate chiar am pierdut ființe dragi, ori am fost martorii unor drame care ne-au smuls din fuga cotidiană și ne-au repus pe o linie spirituală, a esențelor vieții. De altfel, noțiunea „altor vremuri”, chiar „ciudate”, se mai regăsește pe parcursul albumului, printre versuri.
Așadar, nu cred că e totuși de mirare că muzicienii tind să lanseze single-uri și albume care să vorbească despre aspectele naturii umane.
Muzical vorbind, deși „Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut” pornește dinamic cu „Fii simplu”, îți dă din următoarele piese sentimentul ca e un disc înclinat spre balade. Senzația nu m-a părăsit până la mijlocul albumului, când ritmurile devin mai dinamice, chiar cu accente de progressive rock. Vocea lui Paul urcă în niște acute asemănătoare unui urlet, iar anumite pasaje au chiar potențial de sing-along songs.
Aranjamentul albumului e unul de build-up. Fiecare piesă înseamnă un crescendo. Deși „Găsit. Rătăcit. Regăsit. Pierdut” e per total un album
de rock alternativ, el trece prin câteva estetici și influențe ale unor sub-genuri de rock. Balada de la început trece ușor, pe parcursul celor 12 piese, în rock alternativ, apoi într-un soi de progressive și se încheie cu accente de hard rock.
Materialul e disponibil de azi pe toate platformele de music streaming și în perioada următoare trupa îl va cânta și live într-un turneu național de promovare care traversează peste 10 orașe.
E genul de album care sună bine, e muncit, gândit și conține niște „ingrediente” care-i dau potențialul de a fi un material pe placul iubitorilor de rock alternativ. Un disc ușor de ascultat, puțin mai greu de contemplat. Temele din versuri îți ridică la fileu tendința de a te gândi la propriile căutări din viață. Personal aștept să-l aud și live.
