Lenți Chiriac (Sunete)
Ideea i-a aparținut lui Mick Jones, un muzician britanic care și-a început activitatea în grupul instrumental Nero & The Gladiators, după care, timp de vreo șase ani, a fost chitarist în trupa lui Johnny Halliday. Apoi, timp de doi ani a figurat în componența Spooky Tooth, a cântat și cu Wonderwheel, iar în cele din urmă a plecat în America. Acolo a intrat în trupa lui Leslie West, iar în februarie 1976 l-a întâlnit pe Ian McDonald (membru fondator King Crimson). Jones și McDonald au decis să formeze un grup de hard rock solid, dar și melodic în același timp, și l-au ales ca baterist pe Dennis Elliot, basistul Ed Gagliardi, clăparul Al Greenwood și, după multe tentative nereușite cu alți pretendenți, solistul vocal Lou Gramm, pe numele său adevărat Louis Grammatico.
Albumul de debut Foreigner a apărut în februarie 1977 și a ajuns până pe locul 4 în topul american. A fost un mare succes, iar vânzările au fost de ordinul milioanelor de exemplare. Materialul a fost produs de John Sinclair (responsabil și de producțiile Queen), iar în topuri acest prim disc numit Foreigner a stat nu mai puțin de 113 săptămâni. Cum rar se întâmplă în astfel de situații pentru un grup tânăr, Foreigner a efectuat un turneu mondial și a ajuns să cânte la celebrul festival Reading, în postura de mare grup și să-și prezinte și câteva dintre primele hituri precum Feels Like The First Time și Cold As Ice. Primul pas pentru Foreigner fusese făcut cu dreptul și, mai mult decât atât, a fost chiar distrugător pentru concurență. Apoi, la 15 luni de la editarea albumului de debut, Foreigner lansează în 1978 discul cu numărul doi – Double Vision. Și acesta era construit pe scheletul Adult Oriented Rock – gen destul de apreciat în acea perioadă. Piesele discului erau concepute în principal de către Mick Jones și Lou Gramm, iar pentru acest produs fusese antamat producătorul Keith Olsen (cel care s-a ocupat de-a lungul anilor de nume grele, precum Scorpions, Whitesnake etc). Double Vision s-a vândut în acea perioadă în mai mult de 5 milioane de exemplare și a depășit în America nivelul celui de debut – clasându-se până pe locul 3 în topul Billboard. În vara lui 1979 apare un nou disc Foreigner – Head Games, pe care este de auzit un nou basist – Rick Wills, în locul lui Ed Gagliardi. Wills era un britanic, astfel – ponderea muzicienilor britanici în Foreigner crescuse și raportul dintre americani și britanici era acum de 2 la 4. Wills cântase până atunci cu Peter Frampton și Humble Pie, a participat la reunirea Small Faces, iar venirea sa în Foreigner a căzut la fix. Head Games era realizat pe structurile deja tradiționale, un heavy rock melodic cu ceva elemente pop și avea în sumar o serie de piese rămase până în prezent etalon - Women, Dirty White Boy și Blinded By Science. În septembrie 1980, McDonald și Greenwood părăsesc grupul și Foreigner continuă să activeze în formulă de cvartet. În această formulă, grupul înregistrează albumul cu numărul patru – numit simplu Foreigner 4 – cel mai valoros produs al său de până atunci – number one în America și locul 6 în Anglia.
Discul propunea o muzică ceva mai heavy, dar și balade și acest lucru s-a datorat producătorului Mutt Lange, cel care își făcuse un nume alături de AC/DC și care, mai târziu, i-a făcut celebrii pe Def Leppard, printre alții. Foreigner 4 este blindat de mega hit-urile Juxe Box Hero, Waiting For A Girl Like You și Urgent, pe care trupa le are și-n zilele noastre în portofoliul live, piese care au făcut ca acest disc să fie și cel mai vândut album al grupului și să primească opt albume de platină și două de aur. După editarea albumului Foreigner 4, grupul a efectuat în decursul unui an un turneu american, dar a ajuns pentru o perioadă scurtă și în Anglia, unde a avut loc prima ceartă în Jones și Gramm. Anumite neînțelegeri au condus la amânarea realizării unui nou album, care a apărut abia în 1984 sub numele Agent Provocateur. Cu locul întâi în topurile din America și Germania, discul demonstra că Foreigner nu și-a spus ultimul cuvânt și că hit-urile ieșeau din nou pe bandă rulantă, cu exemplificări gen That Was Yesterday, I Want To Know What Love Is și Reaction To Action.
În 1985 s-au auzit din nou zvonuri cum că trupa se va desființa și asta datorită faptului că atât Jones cât și Gramm editaseră albume solo. Dar n-a fost să fie așa, pentru că cei doi au pus la punct piesele unui nou album Foreigner, numit Inside Information, scos pe piață în 1987. Din punct de vedere muzical, cei doi nu făcuseră pași în față așa că au mulțumit doar publicul fidel. După apariția albumului Inside Information, Foreigner a avut o perioadă nefastă, iar punct maxim a fost desfințarea trupei, în 1989. Jones și Gramm au luat-o pe cont propriu, iar în decembrie 1990, Lou Gramm formează împreună cu fostul chitarist de la Dio și Whitesnake, Vivian Campbell, trupa Shadow King. În grup mai figurau Kevin Valentine (baterie) și Bruce Tigron (bas). Sub egida Shadow King a apărut în 1992 albumul selftitled, iar Jones reformează Foreigner și-l aduce la voce pe Johnny Edwards, un american cunoscut din perioada când a cântat cu grupul hard & heavy King Cobra.
Primul disc Foreigner cu Johnny Edwards la voce apare în 1991 sub numele Unusual Heat, dar nu s-a ridicat nici măcar pe sfert la nivelul unui produs cu Lou Gramm. Cu toate acestea, câteva piese sună bine printre care sunt de enumerat I’ll Fight for You, Lowdown And Dirty și Moment Of Truth.
În iunie 1992, Lou Gramm se reîntoarce la Foreigner, dar succesul de pe vremuri s-a lăsat așteptat. La finele lui 1994 se editează ultimul disc oficial Foreigner cu Lou Gramm la voce, numit Mr. Moonlight, care le-a facilitat efectuarea unui turneu cu Doobie Brothers în Germania și Anglia, iar în America grupul a concertat alături de Loverboy și Cheap Trick. În vara lui ‘96 Foreigner concertează cu succes alături de Peter Frampton și Reo Speedwagon, dar doar pe teritoriul american. După editarea acestui album, a urmat o pauză extrem de lungă, perioadă în care grupul a fost desființat după alte neînțelegeri între Lou Gramm și Mick Jones. Abia în 2009 Foreigner a dat un nou semn de viață prin discul Can’t Slow Down, al nouălea din palmaresul său și primul cu americanul Kelly Hansen la voce. Kelly Hansen nu era chiar un novice în domeniu, pentru că până la aterizarea sa în Foreigner cântase cu Hurricane, Slash Snakepit, Don Dokken și mulți alții. Kelly Hansen a aterizat în grup în 2005, imediat după plecarea lui Gramm și după patru ani a editat împreună cu Foreigner albumul Can’t Slow Down, album la care și-au adus contribuția Mick Jones (chitară), Michael Bluestein (keyboards), Thom Gimbel (chitară), Jeff Pilson (bas) Brian Tichy (baterie), Marti Frederiksen (chitară) și bateristul Jason Bonham, nimeni altul decât băiatul fostului baterist de la Led Zeppelin, John Bonham.
În 2013, Mick Jones și Lou Gramm au fost incluși în Hall of Fame, dar o revenire a lui Lou Gramm în Foreigner nu este încă de actualitate, cu toate că în anumite situații el a mai urcat pe scenă alături de Foreigner. Trăgând o linie, după patru decenii de activitate, Foreigner a fost desemnat ca unul dintre grupurile cu cele mai multe vânzări – peste 80 de milioane de albume vândute la nivel mondial, și un nume etalon în sfera rock.
