În timp ce, pe platformele pe care se exprimă, Cristian Dascălu vorbește adesea despre tehnologie, educație financiară, moduri de a gândi profesional, e un om foarte pasionat de muzică. A învățat să cânte la chitară, pian, și compune muzică. Pasiunea l-a împins să creeze, alături de o echipă de oameni asemeni lui, „Flori de mai”, un eveniment care își propune să atragă în Complexul Studențesc din Grozăvești cât mai mulți oameni care să cânte împreună la chitară, voce sau care vor doar să se bucure de o atmosferă asemănătoare cu cea a unui foc de tabără, unde toată lumea fredonează la unison hiturile cele mai cunoscute.
Dacă îți surâde ideea, Cristian și colegii lui te așteaptă chiar diseară la „Flori de mai”. Evenimentul are loc în această seară de la ora 20.30, iar mai multe detalii despre întreaga inițiativă a prezentat Lucian Boariu, în cadrul emisiunii „Rock This Way”, împreună cu Cristian Dascălu și Valentin Adam. După emisiune, l-am provocat pe Cristian să vorbim mai în detaliu despre pasiunea sa pentru muzică, iar el a acceptat să jucăm #PieseleVieții.
Prima melodie pe care ți-o amintești.
Îmi vine în minte poezia „Cățeluș cu părul creț" pe care o spuneam eu mai cântată, nu știu dacă se pune (râde). Sau „Un iepuraș a fugit spre imaș". Tot în zona melodiilor pentru copii, de pe la 3-4 ani. Dacă nu astea, „Melc, melc codobelc" cu siguranță e ceva ce tot cântam în copilărie.
Prima melodie de care te-ai îndrăgostit.
„Amintirile” de la 3 Sud Est. Eram cu vărul meu și cu fratele meu și ne uitam la TV în perioada lor de glorie. Aveam un televizor mare, vechi, la părinți acasă, iar ei aveau acea coregrafie în care arătau cu degetul, de la stânga la dreapta, pe „Tu n-ai știut".
Noi suntem, plus-minus, din cam aceeași generație. Îmi aduc aminte că eu eram în tabăra O-Zone.
Băi, da. Să știi că mi-au plăcut mult. Aveam caseta lor acasă.
Primul album pe care l-ai cumpărat.
„Please Please Me" de la The Beatles pe care l-am primit pe vinil.
Primul concert la care ai fost.
A fost în Craiova și cred că era la Smokie. Știu că m-am dus cu tata care era mare fan al lor încă din liceu. Nu mai știu în ce context au venit la Craiova și-am mers să-i vedem. Și Scorprions la un moment dat, când eram mic. Ambele super tari.
Ai vreo piesă pe care o putem considera guilty pleasure.
Multe (râde) Sunt piesele din zona „Nostalgia", de genul „Doi ochi căprui". (o fredonează) Și chiar o și cântăm la GCG (Gașcă Chitară Grozăvești). De obicei la bis o băgăm pentru că nimeni nu se așteaptă la asta și toată lumea o cântă cu noi.
Melodia care te face să dansezi.
Ceva de la Bosquito. Nu prea sunt eu cu dansul. Dar, de exemplu, dacă sunt la o nuntă, la hore mă ridic instantaneu. În rest, când eram mic îmi plăceau mult piesele de la Bon Jovi ca „It's My Life” sau „Living On A Prayer". Îmi plac piesele cu energie. Poate chiar Green Day.
Melodia care te face mereu să plângi.
Damien Rice – „The Blower's Daughter”
E legată de o persoană care a fost și nu mai e în viața mea. Nu pentru că versurile au treabă cu asta, dar cumva melodia îmi aduce aminte de asta. Sunt niște live-uri foarte faine cu ea. Îmi place, când ascult muzică, să mă uit și la variante live și sunt unele fantastice, în cazul ăsta. Tot în categoria asta, care nu e neapărat în zona despărțirilor de o persoană, ci mai degrabă în sentimentul de nostalgie și low energy, sunt „Fake Plastic Trees" și „True Love Ways" de la Radiohead. Ei sunt foarte buni pe direcția asta.
Melodia care nu îți iese din cap.
Am o piesă pe care o ascult obsesiv. Aura Urziceanu – „Vreau să vii în viața mea”. Am dat recent de ea, am ascultat-o și am tot pus-o pe repeat.
La care alegi să dai skip?
Sunt anumite melodii comerciale pe care nu le ascult deloc. Asta nu înseamnă că nu ascult și muzică de tip comercial. Dar cele care simt că sunt făcute după o rețetă și de la care lipsește sufletul nu mă atrag.
Albumul care ți-a schimbat viața.
Bob Dylan – „The Freewheeling", din '63. Bob Dylan și The Beatles au fost niște cornerstones în a deschide apetitul meu muzical pe direcția asta. Pentru că până la facultate, în liceu nu prea aveam o cultură muzicală. Ascultam mai mult radio și ce ajungea la urechile mele, aia era. Când am dat de Bob Dylan și de modul în care scrie melodiile, am fost uimit de complexitatea lor. La fel și la The Beatles. Am trecut prin toate albumele lor și toate lucrurile astea m-au inspirat fantastic să vreau mai mult de la muzică. Cred că a fost un catalizator să mă apuc de chitară și de pian după ce-am ascultat „Let It Be". După, m-am apucat să și scriu muzică. Am câteva caiete de versuri scrise de care nu sunt mândru, dar care sunt acolo.
Deși ocupația ta se axează pe un alt domeniu, crezi că a învăța să cânți la un instrument și pasiunea ta pentru a crea muzică te-au dezvoltat în latura ta profesională actuală?
Sută la sută. Muzica, ce-am făcut cu muzica și oamenii pe care i-am întâlnit mă ajută enorm în tot ce fac în viață. Și pe de-o parte, doar să stai să gândești, te consumă la un moment dat. Muzica dă vieții o altă culoare. Devii mult mai creativ, legi lucrurile altfel, gândești puțin outside of the box. De exemplu, textele pe care le scriam pe melodii m-au ajutat mai târziu în zona de copywriting.
Melodia cu care te-ai trezi zilnic.
Zdob și Zdub - „Bună dimineața". Aveam un moment, când mergeam în excursii, în care trezeam oamenii cu melodia asta. Îți dai seama că mă înjurau toți.
Piesa care te definește.
E greu să alegi doar una. O să aleg totuși ceva din România, ceva ce îmi place foarte mult și m-a lovit foarte puternic. „Dacă Vrei" de la Celelalte Cuvinte. Refrenul „lasă-mă că cânt" pentru mine înseamnă „lasă-mă să mă exprim”. Sunt o persoană căreia îi place libertatea, în special libertatea de exprimare. Asta ar justifica și traseul meu de a nu mai sta într-un job, unde ești înconjurat de multă rutină, rigiditate și nu îți exprimi adevărul tău autentic. Melodia asta parcă atinge exact acea componentă din suflet unde e important ca spiritul să iasă în față. Asta e ceva foarte prețios și drag pentru mine. Să pot să mă exprim. Probabil de asta m-am dus înspre creare de conținut și în muzică. Sunt moduri în care mă exprim și mă descopăr pe mine. Cum spune melodia, „dacă vrei să știi ce-am în suflet și în gând, lasă-mă să cânt".
