De regulă, basul și toba trebuie să fie într-o relație foarte bine închegată. The Schnitzels desființează mitul. Duo-ul de chitară și tobe, format de Narcis Axinte și Mr. Jurjak, interpretează piese atât de frumos compuse și complexe, încât nu le mai trebuie alte instrumente. Am vrut să văd cum sună această teorie live. Așadar, încărcată de curiozitate, bineînțeles, și de chef de explorare muzicală, am pornit vineri seară spre clubul Fabrica. Am rămas surprinsă de cât de plin e sunetul pe care cei doi artiști îl produc.
The Schnitzels, formată în vara anului 2021, e o formație de rock’n’roll combinat cu punk, cu versuri relaxate, dar care îți mai dau pe alocuri câte o temă de gândire. Personal, m-am simțit revigorată la cântarea lor. Cu toate că acest mix de stiluri e printre preferatele mele și îl ascult activ, am auzit ceva nou și deosebit, mai ales din prisma faptului că se cântă doar la două instrumente. În plus, vocea lui Narcis e deosebită. Are un timbru grav cu totul special. Chiar și atunci când vorbește, parcă tot cântă. M-a impresionat și că, așa cum am aflat înainte de concert, acesta aterizase în România în ziua aceea și dormise doar o oră și jumătate. În rest, a fost pe fugă și obosise, dar a interpretat piesele impecabil. Nu pot decât să mă întreb cum ar suna odihnit.
Publicul a fost destul de restrâns pentru o seară de vineri, însă asta a dat o notă personală și intimă concertului. Interacțiunile cu publicul au fost mult mai mișto. Amândoi și-au rezervat câte un moment în care au mulțumit participanților că au venit să îi vadă și că înseamnă mult pentru ei că pot cânta, chiar și pentru o mulțime mai mică, dar care îi apreciază. La final, înainte de bis, cei doi au intrat câteva momente în backstage. Au ieșit pentru o ultimă piesă, dar înainte de a începe, Mr. Jurjak i-a dat unui bărbat din public, care a fost foarte entuziasmat pe durata întregii cântări, un șnițel. Și asta e doar unul dintre episoadele comice de pe durata concertului. Cei doi nu și-au evidențiat doar laturile artistice, ci și-au lăsat și personalitățile și simțul umorului să strălucească.
Spectacolul a inclus melodii de pe următorul lor album, precum și „Frica”, primul lor single din 2021, „Minte Bolnavă”, de anul trecut, un cover ilar a piesei celor de la Gândul Mâței „La Ciocana”, care m-a făcut să râd în hohote. Narcis a menționat pe scenă că pe la începutul lui noiembrie vor scoate și primul lor album, „Phantasmagore”. Sunt nerăbdătoare să ascult ce ne-au mai pregătit.
Am vorbit cu cei doi artiști după concert despre „revolta gastro-punk” și despre cât de greu e să ții capul la suprafață în industria muzicală.
Felicitări pentru o cântare atât de reușită! Nici nu am băgat de seamă că a fost prezent un public mai restrâns.
Mr. Jurjak: Nici noi, putea să nu fie nimeni în sală. Noi la fel cântam oricum. Asta e bucuria vieții noastre.
Asta s-a și văzut. A fost foarte amuzant când i-ai dat un șnițel tipului aceluia din mulțime. Ce ți-a venit?
Mr. Jurjak: După aia m-am și răzgândit. (Râzând) Mai voiam o gură. Îmi era foame. Noi asta „servim” la cântările The Schnitzels. Au și rămas multe, au rămas, cred, pentru încă două zile. Narcis e vegetarian.
Poate părea o întrebare ceva mai puerilă, dar sunt curioasă. De unde vine numele The Schnitzels?
Mr. Jurjak: Nu are legătură cu nimic, a fost o decizie impulsivă. Ne-am întâlnit la atelier și ne jucam cu numele de trupă. Am zis la mișto „Schnitzels”. Poate aveam eu o idee sonoră în cap sau poate mi-era foame... Habar nu am.
Narcis: Ne-am gândit că e un nume nostim.
Mr. Jurjak: Și noi suntem năuci. Asta e povestea. (Râzând) Mai bine de atât nu am putut.
În descrierile voastre online, spuneți că muzica voastră e gastro-punk. Ce e stilul ăsta?
Mr. Jurjak: Ne tot întreba lumea ce stil cântăm și ne-a venit ideea asta de gastro-punk, plecând de la numele The Schnitzels. L-am inventat noi.
Narcis: Noi băgăm rock, punk și rock’n’roll și am vrut să facem o aluzie la nume.
Mr. Jurjak: E un fel de revoltă împotriva etichetelor clasice de stil.
Narcis: Și proiectul ăsta e un fel de revoltă împotriva noastră, adică e o șansă de a refula, să ne revenim.
Narcis, tu stai în Germania, iar Mr. Jurjak - ești implicat într-o grămadă de proiecte. Cum decurge colaborarea dintre voi?
Mr. Jurjak: Nu avem probleme. Ne vedem destul de des, chiar și fără a fi vorba de lucru. În primul rând, suntem prieteni foarte buni. Nici nu putem să ne vedem fără să dezvoltăm o idee. Ne vedem la un pahar și tot găsim ceva de făcut. Chiar dacă nu avem instrumentele la noi, ne vin idei de piese sau de clip și înregistrăm pe telefon sau notăm. De multe ori ajungem direct la sală din oraș și dezvoltăm ideea.
Narcis: În noi zace un monstru de compoziție. El are deja vreo 1.000 de piese compuse și eu cam tot la fel. Deci avem de unde să extragem material tot timpul.
Mr. Jurjak: Mișto e și că nu ne-am certat niciodată pe nicio temă, dar mai ales muzicală. Eu vin cu o idee și el o îmbunătățește. Ne completăm.
Narcis: Avantajul nostru e că suntem compozitori și știm când e cazul să contribuim și când trebuie să tăcem din gură. Știm când trebuie să ne ajutăm și cum să ne ridicăm unul pe celălalt.
Faceți muzică de ani de zile. În cuvintele voastre, de câtă dedicare și efort e nevoie ca să faci ceva deosebit în muzică?
Narcis: Sută la sută.
Mr. Jurjak: Da. Când te implici în ceva, muzical, profesional, film sau orice artistic, dai tot ce ai mai bun. Trebuie să crezi în ceea ce faci. Și dacă nu dai tot din tine, măcar încerci să faci cât mai mult.
Narcis: Am observat că, indiferent dacă întâlnim într-un cadru relaxat și vorbim lucruri mai relaxate, tot ajungem să discutăm chestii profesionale.
Mr. Jurjak: Nu mai scăpăm. Și în vacanță dacă mergem, facem încă un album. Poate cu mai multă lejeritate, dar tot facem treabă.
Narcis: Lucrăm tot timpul!
Ce sfat ați da artiștilor de la începutul drumului?
Mr. Jurjak: Păi, în primul rând, noțiunea de „underground” nu mai există. S-a disipat. Underground-ul nu mai e ce era acum 20 de ani sau 18 sau 10 sau 7... În primul rând, când crezi în ceva trebuie să dai tot din tine și să insiști. Noi facem muzică de 17-20 de ani și suntem pe piață de vreo opt. Încă nu ne câștigăm existența din treaba asta, dar am insistat și am făcut totul din pasiune. Dacă te gândești că nu ai timp, pentru că ai și un loc de muncă, greșești. Și noi avem job-uri. Suntem o gașcă de muzicieni care cântă și cu alții, fiecare are și proiectul lui, mai lucrăm și altceva pe lângă. Narcis e marinar, eu sunt regizor și artist vizual. Toată lumea cântă cu toată lumea și mergem înainte. Facem ce ne dorim. Dar cea mai importantă e insistența.
Narcis: E foarte greu, dar trebuie să te ții de ea.
Mr. Jurjak: (Pe un ton ironic) E ca băutura, îți trebuie multă tărie să te lași de ea.
Și ce înseamnă să insiști? Să bați la uși, să dai mail-uri?
Mr. Jurjak: Și asta. Dar și să faci tot ce e nevoie ca să îți realizezi ideile. Și, bineînțeles, e importantă și treaba asta de birou, să dai mail-uri, să încerci să își deschizi uși. Dar, până la urmă, ca să fii artist înseamnă să scoți în permanență la suprafață o suferință. Noi, de exemplu, zici că suntem bolnavi și nu ne mai tratăm de muzică. Cum am spus, chit că mergem în vacanță, tot ajungem să lucrăm la ceva. Până la urmă, scoatem o piesă de radio, ca după să înceapă cluburile să ne cheme la cântare, poate primim și un ban.
Narcis: E greu să nu te lași. Ți se pun o tonă de bețe în roate. Dar e important să ai caracterul propriu și să te ții de el.
V-a bătut gândul să vă lăsați?
Narcis: În fiecare zi.
Mr. Jurjak: De zece ani, în fiecare lună. Dar nu ne lasă conștiința, nu putem dormi noaptea dacă nu facem muzică. Adevărul e ca am avut și reacții pozitive, cum a fost și în seara asta.
