Eram încă la Râmnicu Vâlcea, după finalul primei seri de concurs, când mi-a șoptit o vrăbiuță că Marsquake urma să aibă concert la București duminică. Nu am putut să nu merg. Prestația lor de la concurs mi-a plăcut foarte tare. Ne apropiam de final, iar Marsquake mi-a dat acel avânt de energie de care aveam nevoie să îmi revin puțin, după o zi lungă. Astfel că am ajuns în True Club pe la ora opt seara, gata să închei săptămâna cu muzică și oameni mișto.
Andrei, solistul, m-a întâmpinat. Ajunsesem cu puțin timp înainte să înceapă și puteam simți emoțiile în aer. M-am așezat cuminte la o masă și am așteptat să înceapă. Ascultasem deja unele dintre piesele pe care urma să le aud la „Constelații” și mă bucuram că am ocazia să le mai rumeg puțin. Băieții cântă rock alternativ cu nuanțe de metal și grunge, una dintre combinațiile pe care le apreciez mult, iar versurile sunt în limba română și sună foarte îndrăzneț, sunt asumate, aș putea spune. Am citit versurile pe internet acasă și mi s-a părut că sunt construite cu responsabilitate față de cuvântul cântat și până la urmă, față de mesajul pe care îl transmit. Atitudinea, atât muzicală, cât și din versuri e clară: acești muzicieni sunt foarte asumați și cred în sunetul și mesajul lor. Amintindu-mi de prestația lor de vineri, aveam așteptări mari, care au fost și satisfăcute în seara aceea de duminică.
Încă de la început, Andrei a spus că între piese există o legătură foarte strânsă. Prima melodie a serii a fost „Joacă Murdar”, lansată deja, începutul poveștii viitorului EP. Au urmat piesele, pe care vă încurajez să le ascultați în ordinea lor după ce apare tot materialul audio, „Scuze”, o piesă disponibilă deja, „Doar”, „Zile Pierdute” și „Renegat”, pe care încă le mai așteptăm. Finalul a fost „În Cerc”, un sfârșit care ia povestea de la capăt. În principiu, această ordine a pieselor te poartă prin mai multe stări de spirit, să zicem de la începutul unei situații, la latitudinea ascultătorului, după cum rezonează piesa, până la final, când ne dăm că la un moment dat o vom lua, ca Sisif, de la capăt.
Câteva cuvinte și despre The Strizzers, trupa pentru care au deschis băieții de la Marsquake. Seara a mers în același stil, pe ritmuri de rock alternativ. The Strizzers au un sunet puțin mai mult orientat către pop-punk, iar solista lor are o voce foarte puternică, dar aerisită și de care nu te mai saturi. Trupa a lansat un videoclip, care a rulat pe ecranele din club, pentru piesa „You Can’t Say You Never Tried”, o baladă luminoasă, încurajatoare și călduroasă. Mi-a plăcut mult și prezența lor scenică, prietenoasă. Solista se plimba printre mese, chitaristul, în timp ce cânta, mergea prin public. Formația a scos prima piesă anul trecut „See The Lights”, un debut ca la carte, iar până în prezent, au publicat trei single-uri. The Strizzers m-a făcut să mă întreb ce urmează pentru ei și spun sincer că am tot ascultat în căști piesele lor de duminică până acum.
Marsquake înseamnă Gabi Neagu la chitară, Stefan Maidaniuc la tobe, Romeo Unga la bas, Andrei-Tiberiu Gîrd la voce și Adrian Scrab la clape.
După concert, am vorbit cu Marsquake despre participarea la „Constelații Rock” și despre începutul lor în forță.
Cum v-ați simțit la „Constelații Rock 2023”?
Andrei: Eu mă simt eliberat de emoții. A fost o experiență foarte mișto, a fost chiar primul nostru concert live.
Pe bune? Primul?
Andrei: (Zâmbind mândru) Da.
Felicitări! Eu nu mi-am dat seama.
Ștefan: Știu și acum că ne-a întrebat Richard [Constantinidi, membru al juriului „Constelații Rock” etapa Rock] dacă am mai cântat în afara Bucureștiului (râzând) și am evitat răspunsul. A fost chiar prima apariție.
Romeo: Și eu mă simt bine. A fost o experiență foarte faină, neașteptată. Selecția noastră a fost o surpriză. Ne-a onorat, mai ales că am avut ocazia să participăm la „Constelații Rock” după trei decenii de pauză. A fost debutul scenic atât pentru formația Marsquake în sine, cât și pentru o parte dintre membrii trupei noastre. A fost pentru prima dată când au urcat pe scenă. Ne-am simțit excelent.
Cum au decurs pregătirile pentru concurs?
Romeo: Nu a fost o pregătire pentru concurs neapărat. În momentul în care faci compoziție și, mai ales, text românesc, necesită mult efort, multă repetiție. Toate trebuie puse la punct. În plus, noi nu am mai avut, ca trupă, în această formulă, experiență pe scenă. Am avut multe lucruri de stabilit și de exersat. Iată că primul concert a fost, fără modestie, mai bun decât ne așteptam fiecare dintre noi. Ăsta a fost rezultatul celor multe repetiții pe care le-am avut. Pot spune că am avut noroc să debutăm chiar la „Constelații Rock” și mulțumim organizatorilor că ne-au selectat.
Ce trupe v-au impresionat cel mai mult?
Romeo: Pe mine m-a impresionat chiar trupa care a luat locul întâi, Dincolo De Ziduri. După părerea mea, a fost foarte corectă decizia juriului. Îi felicit și mă bucur că trăiesc în lumea asta bună și dreaptă.
Ștefan: Eu, toboșar fiind, ascult în primul rând tobele. Din primul minut al concertului The Voodoo Child, știam că toboșarul o să ia premiul. Mi-au plăcut mult. E și un stil pe care mie îmi place să îl ascult. Ăsta e gustul meu și fiecare are preferințele lui.
Gabi: Sunt de acord cu colegii mei, toate trupele au fost foarte bune. Eu m-am bucurat extrem de mult că am putut face parte din acest line-up, să împart scena cu asemenea formații de la care am avut inspirație de tras, atât ca prezență scenică, dar și compoziție și profesionalism. Dincolo De Ziduri a sunat foarte bine, i-am ascultat cu plăcere. Aș mai menționa și 7 Years Ago, a fost altceva. Punkarta mi-au părut interesanți pentru că făceau niște combinații foarte frumoase de metal și hip-hop. Bineînțeles, nu pot omite The Groovy Bastards și The Voodoo Child, care mereu se pricep la a face atmosferă.
Ați format trupa într-un an foarte greu pentru muzică și cred că a fost un start destul de dificil. Care e poveste întemeierii trupei?
Gabi: Perioada pandemiei ne-a ținut în case, însă, pentru mine cel puțin, din punct de vedere creativ, a fost benefică. Nu a mai trebuit să fac diverse drumuri la locul de muncă sau la alte angajamente. Am avut ocazia de a sta în casă și de a mă concentra asupra muzicii. Am avut timp de studiu la chitară. M-am jucat cu diverse riff-uri, care au evoluat în diverse structuri, astfel încât, în momentul în care ne-am văzut, în decembrie 2020, am putut să le arăt colegilor niște idei. Unele mai bune, altele mai proaste. Important e că am pornit de la câteva idei cristalizate. Apoi, împreună la sală, am putut să le dezvoltăm.
Romeo: Au început să se alinieze astrele.
Gabi: Da, așa e. Una e să încerci să faci singur ceva, alta e în formație, cu aportul fiecăruia. Într-un final, cu toate contribuțiile colegilor, totul a început să sune mai bine.
Cum găsiți în muzică un echilibru între sentimentele profunde de tristețe din versuri și pozitivitatea din linia melodică?
Ștefan: Mie, în general, îmi place să ascult stilul ăsta de muzică, dar nu mi se pare că mă întristează. Dimpotrivă, simt că mă regăsesc. Dacă eu sunt trist și ascult o piesă echilibrată, încep să îmi dau seama că nu sunt singur și atunci, mă ajută să ridic fruntea sus. Mă gândesc că piesele noastre au scopul de a face oamenii să empatizeze.
Romeo: Nu trebuie să înțelegeți că noi suntem niște triști. Știm însă că realitatea are o doză de tristețe și am încercat să sugerăm chestia asta prin melodiile pe care le interpretăm. Mai ales, genul pe care îl abordăm poate conferi acest echilibru. Dar noi nu suntem triști. Suntem persoane foarte optimiste. Și feriți-vă, că nu ați văzut nimic! O să continuăm să scoatem piese și mai mișto.
Bineînțeles, la concert ați cântat și câteva piese pe care încă nu le-ați publicat. Presupun că trebuie să ne așteptăm la un EP curând.
Toți, împreună: Da!
Romeo: (Zâmbind ironic) Vom face și niște melodii în care el rămâne cu ea (toată lumea râde).
Andrei: (Chicotind) Cine știe, poate vom scoate și o baladă veselă.
Care e povestea EP-ului?
Andrei: Cum ai spus și tu, versurile par puțin triste, însă nu sunt menite să întristeze. Sunt compuse pentru ca ascultătorii să se simtă înțeleși, că nu trec prin chestiile astea singuri. Atunci când descoperi că ai o problemă, tinzi să încerci să o repari. Noi asta scoatem în evidență, modul în care acționăm.
Romeo: Am pus și puțină filosofie în muzică. Menirea artei e să ajute oamenii și asta sperăm și noi să facem. Noi, ca artiști, trebuie să facem mult bine.
În acest spirit, îmi place cum ați lăsat ultima piesă să fie „În Cerc”. Cumva toți o luăm mereu de la capăt în încercarea de a rezolva ceva.
Romeo: Istoria se repetă.
Da, asta dă setului vostru o calitate umană puternic resimțită. În cuvintele voastre, cu ce vă diferențiați față de alte trupe underground din România?
Gabi: Eu aș spune că un factor e rockul alternativ pe care îl combinăm cu influențele noastre, că sunt de metal, grunge, stoner sau progresiv. Însă, poate cel mai important aspect, cântăm în română. Putem exprima mult mai bine sentimentele de frustrate sau tristețe, astfel încât publicul se descarcă mai ușor odată cu noi. Iar pe lângă textele noastre foarte bune, scrise de Andrei, avem și un sunet îmbunătățit de clape, lucru nu foarte comun. Consider că ne completează și că ne complimentează foarte bine.
Adrian: Cred că sunetul de viori accentuează sentimentele pe care vrem să le transmitem. Avem influențe electronice, iar eu umplu acel gol sonor.
Vă mulțumesc!
Toți, împreună: Mulțumim!
Rămâneți la curent cu activitatea trupei Marsquake pe Facebook, Instagram și site-ul lor oficial. Pentru a afla noutăți și viitoarele cântări The Strizzers, aici sunt paginile lor de Facebook și Instagram, și site-ul lor oficial.
Fotografii realizate de Moments Oviphotographer.
