M-am întors joia trecută în Centrul Vechi pentru a asculta o trupă pe care am descoperit-o recent. Bodark e o formație de rock alternativ, cu „mesaje apăsătoare”, așa cum au descris prietenii formației și membrii acesteia. În general, versurile vorbesc despre a-ți trăi viața autentic și onest, despre cum necazurile trec, chiar dacă, poate, situațiile nu mai par să aibă un termen de expirare, dar au și versuri ironice despre viață și relații, cum e una dintre piesele care mie mi-au plăcut cel mai mult, „Erou”.
În cercetarea istoriei trupei, am descoperit câteva spații goale. Bodark există din 2010, a scos primul album „Pot” în 2014, iar pe al doilea, „Umaniac”, l-au lansat în 2017. După aceea, a urmat o pauză. Artiștii au încercat o revenire în perioada pandemiei, însă, demoralizați de un impas general creat de context, s-au urnit cu greu. De anul trecut, au revenit și cântă într-o nouă formulă, iar o dată cu schimbările, își duc sunetul la un alt nivel. Acum Bodark înseamnă Andrei Dancău la tobe, Marius Barbu la chitară, Ionuț Guzu la chitară și Vali Mihnea la voce și bas.
Am simțit din plin avântul prins după hotărârea de a continua proiectul la cântarea de joi, din True Club. Piesele au sunat foarte bine, iar energia băieților a întrecut așteptările. Atunci când mergi să asculți un concert într-un club micuț, e ușor să consideri că atmosfera nu va fi așa intensă, însă Bodark are talentul de a te trage în lumea ei luminoasă. Pentru a adăuga o sclipire în plus concertului, au chemat-o pe Teodora Emilia Beleaua, care a completat superb melodiile cu acordurile la vioară. A fost exact acel strop de dramatism care a transformat cu totul piesele. Bodark a cântat și piese noi, pe care încă nu le putem găsi online. Băieții au început să facă pași spre al treilea material discografic, care sper să iasă curând.
Cântarea a avut o calitate foarte intimă și prietenoasă. Am aflat ulterior că se adunaseră în public mai mulți amici și apropiați de-ai artiștilor și mulți copii, unii, ai lui Vali, și restul, ai prietenilor. A fost foarte interesant să văd cum cei mici se uitau uimiți la tatăl lor pe scenă și cum se bucurau de eveniment. La final, s-au adunat pe scenă la o poză de grup cu trupa, toți zâmbind și țopăind de bucurie.
Mi-a plăcut mult și partea de bis a concertului, în care muzicienii au reinterpretat „Dacă vesel se trăiește” cu mesajul lor și, desigur, cu sunet de chitare distorsionate și tobe alerte. După diverse îndemnuri și sfaturi pentru o viață fericită, piesa s-a încheiat cu „Dacă vesel se trăiește / Pune degetele în urechi / Nu mă asculta / Ăsta-i doar un cântec trist, în pana mea”, un final apoteotic plin de chicote și aplauze, după o serie de mesaje cu semnificații care îți pun mintea la contribuție.
După concert am stat de vorbă cu Vali și Marius, membrul fondator, respectiv cel mai nou în echipa Bodark, despre cum se simte să „alegi să poți”, despre cum suișurile și coborâșurile te fac să realizezi cât de importantă e muzica și despre cum, cel mai important lucru, e să atingi sufletele oamenilor, indiferent cât de mulți, cu mesajul tău.
În primul rând, felicitări pentru concert! Eu sunt încărcată pozitiv, mi s-a părut o cântare luminoasă, ca să spun așa. Voi cum vă simțiți?
Vali: A fost foarte bine. Am simțit lumea foarte aproape și cred că asta ne-a dat energia asta luminoasă despre care ne-ai spus. Am pornit în forță cu piese puternice și asta ne-a încărcat și pe noi. Deci, acum la cald, pot spune că ne-am simțit conectați cu publicul și că a fost minunat pe scenă.
Marius: Din punctul meu de vedere, ținând cont de toate aranjamentele și pregătirile, a fost fain că au venit destul de mulți oameni. În plus, pentru Vali, au venit niște amici de-ai lui pe care nu i-a mai văzut de ceva timp. Experiența pe scenă a fost mișto. Când ești artist oricum trebuie să dai tot ce ai mai bun.
Au fost mulți copii în seara asta. Au fost și ai tăi printre ei?
Vali: Da, au fost și copiii mei, și ai altor prieteni. Câțiva dintre ei au venit și pe la primele cântări Bodark, când aveau un an. Acum au în jur de 11. (Râzând) Deja nu mai poartă tricourile cu trupa pentru copii. În plus, am auzit de la prietenii noștri că a fost cel mai bun concert al nostru.
O să fac o referință la piesa „Pot”. Ai folosit-o ca aluzie la povestea formației? Mă refer la pauză, la revenirea pe scenă, la căutarea formulei care funcționează.
Vali: Da. Totuși, piesa e de la începuturile trupei. Am dat de niște mici piedici atunci. Ne-am închegat la un moment dat cât de cât, pentru a scoate primul album. La fiecare impas aveam senzația că mai bine renunț, dar al luat-o mereu de la capăt. Când am scos primul album, „Pot”, piesa asta a rămas o emblemă. „Trăiesc din plin și am ales să pot” [vers].
Sper să nu greșesc cronologia, dar știu că voi ați făcut o pauză, iar în pandemie ați organizat un concert online, după care iar v-ați oprit și ați revenit anul trecut. Care e povestea pauzei? De ce v-ați oprit din cântat?
Vali: Când a venit pandemia, ne-a lovit pe toți și fizic și psihic. Atunci am decis să nu ne oprim. Ne-am strâns la sală și am decis să facem un concert live pe YouTube, care am crezut că ne va motiva din nou. Căutam cântări, dar situația a fost cum a fost. Nu s-a mai legat nimic. Tuturor ne-a intrat sub piele o ușoară lipsă de motivare. Un an și jumătate nu au fost evenimente, nici cluburile nu permiteau concerte live. Uite așa, iar ajungeam la vechea poveste. Când nu ai pentru ce să tragi, rămâi lipsit de ambiție, atât individual, dar mai ales ca grup. Anul trecut, totuși, am fost chemați de prieteni la concerte. Ne-am strâns din nou. Iar acum iată-ne încă o dată, după ce a venit și Marius în echipă. Încercăm iar să călărim valul.
Nu pot decât să mă întreb care a fost elementul care te-a determinat să continui cu muzica.
Vali: Muzica a făcut parte mereu din sufletul și mintea mea. În timpul pandemiei, nu eram în cea mai bună formă, din punct de vedere psihic. În momentul în care am reînceput să cânt, toți apropiații mei mi-au spus că am redevenit omul pe care îl știau. Mi-am dat seama că indiferent ce-o fi, muzica va ocupa întotdeauna un loc special în viața mea. Cât va fi, ce va fi, oricât public am avea, voi face chestia asta cât mă țin puterile și urechile.
Trupa e activă din 2010. Cum consideri că a evoluat proiectul ca sunet și prestație pe scenă?
Vali: Am trecut prin suișuri și coborâșuri. În acest moment, cred că sunăm cel mai bine, foarte închegat. Am avut ocazia, în această seară, să cântăm și cu o vioară pe scenă. Mi-a plăcut de Teodora de la primele repetiții și sper să o mai cooptăm și la alte cântări de acum în colo. Ea dă o altă culoare muzicii. Parcă simt furnicături pe piele când mă gândesc. În momentul ăsta trecem printr-un proces de închegare și merge din ce în ce mai bine.
Marius, tu ai venit acum două luni în Bodark. A trebuit să înveți și repertoriu mai vechi, și piese mai noi. Cum îți exprimi creativitatea pe niște piese deja compuse?
Marius: Deocamdată nu pot să fac așa multe. În timp, vor începe să curgă și de la mine amprentele personale. În seara asta, am și inventat puțin la unele piese.
Vali: O să îl completez puțin pe Marius aici. Se simte foarte mult în sunet. Pe anumite pasaje, unde aveam doar backing track, de exemplu, transformă atmosfera. Are un stil al lui după care adaptează unele piese și ies surprinzător de bine.
Marius, mi-ai spus la începutul serii că ăsta ar fi un proiect în care îți dorești să rămâi definitiv.
Marius: Da. În primul rând e colectivul, care mă ajută să mă dezvolt. Chiar dacă, pentru mine, piesele pe care a trebuit să le învăț au fost ca niște cover-uri, aștept să văd ce se va întâmpla de acum încolo. Am prins și eu foarte repede cântecele lor. Încerc să fiu foarte implicat. Mi se pare un proiect de succes și cred că în doi sau trei ani, vom ajunge unde ne dorim.
Vali: (Pe un ton ironic) Îți și plac piesele, (râzând) degeaba zici.
Și unde vă doriți să ajungeți?
Vali: Eu, personal, îmi doresc să cânt cu oameni, pentru oameni. Îmi doresc să cânt cu oameni care trăiesc muzica lângă noi și care simt mesajul, indiferent dacă ne aflăm într-o sală cu zece persoane sau într-un club de patru sute. Cred că ăsta e visul oricărui om care face artă, să pună pe tavă ce simte și să fie apreciat. Pentru mine asta e împlinirea. Chiar și o singură persoană, dacă ascultă și simte ceva, mă consider împlinit ca artist.
Mi-a plăcut foarte mult și momentul de la bis, când ați interpretat adaptarea la „Dacă vesel se trăiește”, în care ai îndemnat lumea să nu te asculte, ci să fie fericiți în felul lor. Care e povestea ei?
Vali: A început dintr-o glumă. Lumea zice mereu că avem piese apăsătoare și ca text, și ca melodie. „Dacă vesel se trăiește” nu e stilul nostru, așa că am transpus-o într-o cheie minoră, cu mesaj „bodarcic”. E despre faptul că, pentru a fi vesel, trebuie să faci niște chestii pentru sufletul tău. Până la urmă trăim vesel, așa cum ne vezi și acum.
Rămâneți la curent cu Bodark pe Facebook, Instagram și pe site-ul lor oficial!
