Subiectul sistemului de educație e din ce în ce mai discutat, așa că gloryoșii au luat legătura cu Olga Voicu, care s-a mutat recent cu cei doi copii ai ei în Amsterdam, pentru a afla cum e și pe la alții.
În primul rând, Olga a subliniat faptul că sistemul de învățământ olandez e concentrat pe copil, adică evaluează ce îi place, ce nu îi place, la ce e bun, unde mai are de lucru, interese și hobby-uri, și încearcă să îi dea o direcție în viață. Cataloagele online, disponibile părinților și copiilor, nu afișează doar notele de la școală, ci și informații despre atitudinea față de diverse materii, felul în care colaborează cu ceilalți, cum își îndeplinește sarcinile și dacă rezolvă bine temele de acasă. Asta îi scapă pe părinți de acele zeci de grupuri de WhatsApp și îi face să afle mai multe despre copiii lor.
În Olanda, noțiunea de diriginte e ușor diferită. Mentorul, după cum e denumit, are rolul de a cunoaște copiii și de a afla ce activități extrașcolare sau pasiuni au. Scopul lui e acela de a cunoaște ce carieră i s-ar potrivi copilului pe viitor. Astfel, cu ajutorul mentorului, cei mici vor trece, la 12 ani, într-un învățământ secundar, care pune accent pe materii ce îl vor interesa și la care va da randament.
În ultimii doi ani de învățământ primar, copiii dau o serie de examene, însă fără stres. Olga a spus că pentru a susține probele, copiii nu trebuie să facă meditații, întrucât scopul nu e să dea bine copiii sau profesorii, ci are funcția de a arăta celor mici și părinților la ce excelează și la ce materii trebuie să acorde mai multă atenție.
Totodată, în Olanda copiii pot începe să lucreze job-uri mici de pe la 13 ani. Majoritatea aranjează rafturi în magazine. Asta îi învață să fie responsabili, independenți și să aprecieze valoarea banului muncit.
„Se poate și așa!” – Răzvan Exarhu
