Madrugada, norvegienii care cântă din ’93 un rock alternativ influențat de blues, s-au reunit după 10 ani de la moartea chitaristului Robert Burås, iar anul trecut au scos albumul „Chimes At Midnight”. În cadrul turneului intens de promovare, ei ajung și în România, la festivalul Rocanotherworld din Iași, între 22 și 25 iunie, pe scena căruia vor mai cânta trupe precum Warhaus, Basska, Moonlight Breakfast, We Singing Colors sau Luna Amară. Am stat de vorbă cu Frode Jacobsen, fondatorul Madrugada, despre noul disc și revenirea în muzică:
Cum a primit publicul albumul nou?
Am primit un feedback foarte bun. Discul e puțin atipic pentru noi. E primul pe care-l facem fără Robert, cu Jon revenit după 18 ani. A fost înregistrat la Sunset Sound Studio în L.A., unul dintre primele studiouri rock and roll. Dacă la primul album am petrecut jumătate de an lucrând la detalii, aici am decis să înregistrăm complet live și să imprimăm faptul că noi suntem o trupă de live. Partea bună în asta e că deja știi ce va funcționa și cum va suna pe scenă.
Cât de greu a fost să reveniți în studio și pe scenă?
Eu și Sivert am avut o pauză de câțiva ani după moartea lui Robert. Rămâi ancorat în amintiri după ce petreci ani de zile scriind muzică cu un om. E natural să vrei să faci un pas în spate. Prima seară a fost ciudată. După ani de zile în care n-ai mai cântat alături de niște oameni, ajungi pe o scenă în fața a 10 mii de oameni. Dar după 7-8 show-uri am început să resudăm ceea ce pierdusem. Cu suferința doliului, trebuie doar să lași timpul să-și facă treaba.
Abia după aceea a apărut ideea unui nou album?
Da. Când am plecat în Europa, aveam un venue rezervat în Berlin de 800 de persoane și am sfârșit pe o arenă. Am descoperi că trupa a crescut foarte mult după ce noi o părăsisem. Apoi am fost invitați pe stadionul olimpic din Atena. Și ne-am gândit că nu putem merge cu aceleași cântece. Am pus pe picioare noul album în două luni, iar înregistrările au durat zece zile.
Sunteți la fel ca înainte de separare sau sunteți diferiți față de Madrugada anilor 2000?
Clar suntem diferiți pentru că nu mai avem aceeași componență. Robert era esențial pentru trupă, fiind și cel mai apropiat prieten al meu. El era înclinat spre blues, muzică psihedelică, hard rock, lucruri care-mi plac și mie. Jon e un tip mult mai melodic, așa că fără Robert, trupa a luat alte direcții pentru că dinamica noastră a devenit alta.
Ați reluat lucrurile de unde le-ați lăsat sau ați luat-o de la zero?
Nu se simte deloc de parcă am luat-o de la zero, dar nici că am reluat-o din 2008. Pare mai mult că ne-am dus înapoi în 2001, pe vremea când Jon încă era în Madrugada.
Zi-mi două-trei piese pe care ar trebui să le știe publicul Rocanotherworld în iunie!
„Look Away Lucifer”, „Majesty”, „Nobody Loves You Like I Do”. [...]
