de Alex MUŞAT
Belinda Carlisle - „Kismet”
După o pauză discografică de 27 ani, cântăreața americană Belinda Carlisle revine cu EP-ul „Kismet”, o colecție de cinci piese scrise de Diane Warren, compozitoarea responsabilă pentru hit-uri precum „If I Could Turn Back Time”, intepretat de Cher, sau „I Don’t Want To Miss A Thing”, al celor de la Aerosmith. Cu vădite influențe ale anilor ‵80, EP-ul reprezintă unul dintre multele lansări tributare deceniului, însă putem spune că Belinda are scuze… până la urmă, „Circle In The Sand” sau „Heaven Is A Place On Earth” sunt cântece influente ale deceniului optzecist, nelipsite din playlist-ul radiourilor de profil. Nu ne rămâne decât să ascultăm și noi EP-ul și să îi urăm bun-venit înapoi Belindei, o voce de referință a pop-ului american din ultimele decenii.
Mac DeMarco – „One Wayne G”
Cu durata de 523 de minute și 20 de secunde, noul album al cantautorului canadian Mac DeMarco este cât se poate de inedit. Alcătuit din 199 de piese (majoritatea instrumentale), materialul discografic reprezintă o compilație a creațiilor compozitorului din perioada 2018-2023, fapt dovedit și de titlurile bizare ale pieselor, alcătuite din anul, luna și ziua înregistrării. Am crede că urechile lui 2023 nu mai au răbdare să asculte atât de multă muzică, însă statisticile de pe platformele de streaming ne demonstrează contrariul: până și piesele de pe la jumătatea albumului au zeci de mii de ascultări. Dacă aveți curând nevoie de un companion pentru un zbor transatlantic, „One Wayne G” este soluția, mai ales că vă vor mai rămâne piese și la destinație, atunci când vă recuperați bagajele!
Yes – „Mirror To The Sky”
Trupa britanică de rock progresiv Yes face parte cu brio din categoria formațiilor care nu prea mai au în componență membri originali, ci mai degrabă, sunt alcătuite din instrumentiști care abia dacă se nășteau la momentul succesului inițial. Chitaristul Steve Howe și pianistul Geoff Downes reprezintă muzicienii ce au prins și vremurile de gloriei ale trupei, în timp ce Jon Davison, Billy Sherwood și Jay Schellen au venit în formație mult mai recent. Nu că albumul nu ar suna bine, dar asta ne-ar putea face să ne întrebăm dacă trupele înființate pe la mijlocul secolului trecut mai pot performa în mod autentic cu foarte puțini dintre muzicienii originali. Până una alta, adevărul este că „Mirror To The Sky” reprezintă o creație plină de inspirație și o poartă în timp către vremurile în care rock-ul progresiv facea furori.
