de Alina BĂLAN
Un lucru e cert, omenirea a arătat de multe ori că poate adopta și calea optimismului. Una dintre cele mai optimiste povești pe care le cunosc este cea a nașterii stilului, culturii în general, hip-hop. Acum aproximativ 50 de ani, la 11 august 1973, aproximativ ora 20, DJ Kool Herc mixa primele idei din ce avea, mai târziu, să fie un nou stil muzical, la o petrecere în cartierul Bronx. Originar din Jamaica, ceea ce făcea Kool Herc își avea orignilie în cultura sound system, mai exact aceste genuri de adunări, de cele mai multe ori în spații publice, în care muzica, cea care nu ajungea pe radio, răsuna din amplificatoare puternice și îi unea pe oameni. Întorcându-ne și mai în urmă, regăsim un alt scop al acestor adunări, anume ruperea de cotidian, de sărăcie și cu tot ceea ce vine ea la pachet.
Anii ’20 au reprezentat imigrări ale populației în partea de Nord a Statelor Unite, mai ales în orașe port, în speță, New York, formarea unor mozaicuri etnice, mai exact conviețuirea italienilor, afro-americanilor, irlandezilor, evreilor, latinilor și caraibienilor pe același pământ. Ulterior, populația albă a fost încurajată să se mute în zone mai prospere, lăsând periferiile pentru populația de culoare, care se lupta cu o rată a șomajului crescută, cu incendii spontane, cu oameni politici care nu voiau să le confere drepturi egale. În acest peisaj și-a făcut apariția noul stil de muzică, care avea să transforme bandele create din dorința de întregime, în trupe. Dorința oamenilor de a experimenta s-a reflectat și în muzică, așadar, hip-hopul a fost, încă de la originile sale, el însuși fiind un hibrid, dechis către alte genuri muzicale. Așadar, astăzi povestim un pic despre cele mai reușite fuziuni.
Hip-hop și Disco
Vremea în care hip-hopul și-a făcut apariția reprezenta perioada de glorie a stilului disco, care se auzea în cluburi, la radio, practic peste tot. Astfel, stilul nou venea și drept dorință de a personifica ceva al tău. Primele piese hip-hop reprezentau, de cele mai multe ori, mixaje ale pieselor disco, prin accentuarea unor părți răsunătoare de percuție. De fapt, prima piesă hip-hop înregistrată într-un studio, care a avut și un succes internațional, „Rapper’s Delight”, a celor de la Sugarhill Gang, era inspirată de piesa disco „Good Times”, a grupului Chic. Și aici fac referire la una dintre tehnicile de bază ale compozițiilor hip-hop, anume sampling-ul, care se traduce prin preluarea unor teme muzicale din alte piese, genuri și introducerea lor în materiale noi.
Hip-hop și Reggae
Stilul care a modelat cu adevărat genul hip-hop este reggae. Sunetul fundamental format din bas și tobe, ritmurile stacate și mai mult decât atât, asemănarea când vine vorba de mesaje, ambele genuri fiind o reflectare a mediului, dar și o sursă de informare, sunt caracteristicile care au stat la baza noului gen. Influențele sunt foarte vizibile în piese precum „Lost Ones” a lui Lauryn Hill, „Respect” de la The Notorious B.I.G. sau Mo Fire, Lil Wayne. În plus, aș accentua lista de asemănări și când vine vorba de flow, stilul unor rapper de a spune versuri.
Hip-hop + Rock = Rap Rock
Cei care au dat startul acestui gen muzical au fost cei de la Run-DMC, cu piesa „Rock Box”, în care rimele erau acompaniate de o chitară hard-rock. Ulterior, artiști precum The Beastie Boys sau LL Cool J s-au jucat cu acel stil, pentru ca în 1985 Run-DMC să revină cu colaborarea ce avea să fie legendară: Run-DMC și Aerosmith, pentru un remake al piesei „Walk This Way”. Genul muzical și-a făcut cu siguranță simțită prezența în momentul în care și-a găsit loc în mișcarea populară în anii ’90, nu-metal, în care s-au integrat și trupe precum Linkin Park sau Rage Against the Machine.
Hip-hop și Jazz
Hip-hopul are deschidere către povești și versuri cu multe înțelesuri, ceea ce înseamnă că instrumentalul trebuie să îți lase loc de creativitate, spontaneitate, mai ales dacă vorbim de freestyle, iar astea sunt fix lucrurile cu care jazz-ului a venit în completare. Înainte ca toată gașca Native Tongues să își facă apariția, amintim grupul The Last Poets, care în anii ’60 rimau pe instrumentale jazz și funk și grupul Stetsasonic, care a fost printre primele care a cântat alături de instrumente live pe scenă, obișnuită fiind combinația de MC și DJ. De aici, numeroși artiști și-au tras propriile calități sau sample-uri din jazz și astfel îi amintim pe Jungle Brothers, A Tribe Called Quest și De La Soul, dar și pe Rakim, căruia i-a stat drept inspirație interpretarea lui John Coltrane la saxofon, în conturarea propriului flow în versuri.
