Trebuie să recunosc, îmi e frică de tot ce are roți. Sunt un șofer extrem de speriat, iar pe motor nu mai urcasem decât puțin, la o plimbare prin București, după care m-am gândit că nu îmi mai trebuie alte experiențe asemănătoare. În mod ironic, am ajuns la „Seawolves Bike Fest”, o întrunire uriașă de pasionați de motociclete, cu o tradiție de 15 ani, organizată de Seawolves Moto Club Constanța. M-am distrat foarte mult și am cunoscut oameni minunați. Iată cum a fost, pentru mine, la festival.
Anul acesta, evenimentul a avut loc în stațiunea Saturn, pe plaja „The Reef”. De la etajul zece al hotelului unde eram cazată, se vedea tot, scena, tarabele și, desigur, parcarea de motociclete, care mai de care mai impresionantă. Evenimentul a fost prezentat de către Cristian Hrubaru, așa că mi-a făcut cunoștință cu câțiva dintre voluntarii Bikers For Humanity, pe lângă care am și rămas pe parcursul festivalului, pentru a înțelege, prin ochii lor, bucuria de face parte dint-o comunitate strâns legată, care iubește transportul pe două roți.
În prima seară, după ce mă jucasem puțin cu valurile mării, am pășit prin nisip spre festival cu mult avânt. Scena avea să găzduiască Awake The Demons, Dirty Shirt și câteva trupe tribut, Over (tribut Pink Floyd), Crazy Little Queen (tribut Queen) și Feuer Frei (tribut Rammstein). Awake The Demons, din Constanța, au dat startul în forță concertelor cu piese energizante de metal. Deși majoritatea abia ajunseseră la festival și își făceau plimbarea de acomodare, ritmurile grele și alerte ale constănțenilor au mișcat multe capete dintr-o parte în alta. Așa cum era de așteptat, momentul de apogeu al serii a fost numărul celor de la Dirty Shirt, care călătoriseră, în acea zi, paisprezece ore ca să ne cânte. Totuși, nu am simțit nicio urmă de oboseală din partea băieților. Concertul lor a fost un moment cu totul electrizant!
La cântările trupelor tribut, mai ales la Crazy Little Queen, m-am simțit foarte bine. Dacă stau să mă gândesc, nu am mai auzit până acum live piesele de la Queen, poate doar înregistrări de la concertele lor. Însă nu am intrat niciodată cu adevărat în atmosfera creată de fanii muzicii legendarei trupe britanice. E o minune să faci cu adevărat parte din „Bohemian Rhapsody” sau „Somebody To Love”.
De dimineață, am moțăit cu fața spre soare, iar după ce am decis că e timpul, am luat-o ușor spre plajă. Motocicliștii stăteau somnoroși la soare, sau făceau o baie în marea rece, ca de înviorare. Ziua doi avea să fie extrem de specială, cu concertele Revolter, Bucium, Altar, Trooper și Cargo.
Puștii de la Revolter mereu mă lasă gură-cască. I-am auzit pentru prima dată anul trecut, la „Iubim 2 Roți”, și nu mi-a venit să cred cum, la o vârstă atât de fragedă, controlează scena și publicul cu atâta nonșalanță. Bucium fac momente foarte frumoase, de fiecare dată. Au un farmec de poveste, care se simte și până în cel mai îndepărtat colț al locului în care cântă. Publicul, indiferent unde era, la masă, la scenă, la bazare, fredona voios „Soarele răsare, nimănui nu mă da! / Soarele apune, haide nu mă lăsa!”. Cred că versurile acelea s-au lipit bine, pentru că din când în când mai auzeam pe cineva care le cânta în neștire.
La cântarea Altar răsunau sute de voci în tandem. E greu să te abții de la a nu striga cu ei pe „S.O.S.” sau „Atitudine”, chit că ești mare fan sau nu. Cumva tot te molipsești de energia lor. În plus, precum celelalte trupe, Altar rar lipsește din line-up-ul meeting-urilor moto. Trupa a devenit tradiție, una mult-îndrăgită.
Trebuie să admit că weekend-ul trecut am participat la primul concert adevărat Trooper. În liceu, când eu și colegii mei tot alergam după cântări, nu prea aveam bani de bilete, așa că mai ajungeam să ascultăm de la gard. Sâmbătă am reușit să văd formația pe scenă. Concertul lor a fost fenomenal. Cred că am făcut parte din unul dintre cele mai active mulțimi de până acum. Toți ne-am simțit ca într-o mare familie. La un moment dat, Coiotu’ l-a invitat pe Cristi Hrubaru pe scenă, ca să interpreteze o piesă alături de Trooper. O clipă memorabilă!
Cargo, ambasadorii Bikers For Humanity, sunt și ei o piesă de rezistență la evenimentele pentru iubitorii de două roți. Fiind unul dintre cele mai așteptate momente ale serii, a fost o nebunie totală. Chiar și după multe drumuri obositoare, Cargo a transmis o energie intensă publicului. Era de așteptat ca piesa „Călare Pe Motoare” să fie apogeul cântării lor. Sutele de oameni cântau împreună, în spiritul camaraderiei moto, cu multă veselie și putere în voce.
Eu, ca participant curios, nu mă așteptam să mă cufund atât de adânc în acel spirit. Ba chiar, în ciuda fricii mele paralizante de motocicletă, m-am întors acasă pe motor, în mijlocul coloanei. M-am relaxat abia când am trecut podul de la Cernavodă, care s-a văzut și simțit superb din locul pasagerului. Pe măsură ce parcurgeam drumul, ne întâlneam cu diverși alți piloți, purtători de diferite sigle și simboluri, pe care partenerii mei de drum le recunoșteau. Eu doar mă bucuram că pot să le fac și eu cu mâna și să le zâmbesc din spatele vizierei.
Felicitări organizatorilor de la Seawolves MC pentru un eveniment atât de frumos!
