De la dinamizări ale celor mai cunoscute hituri sau reinterpretări adaptate la noi viziuni artistice, până la transformarea lor, literalmente, în balade, cover-urile selectate surprind, ocupând chiar poziții semnificative în topurile muzicale. Astfel, single-urile celor de la Journey, Papa Roach, Depeche Mode, Motorhead, Queen, Yellowcard, Iron Maiden, Linkin Park sau Rammstein au parte de versiuni noi, provocatoare
Daughtry + Lzzy Hale – „Separate Ways” (Journey)
În 1983, trupa Journey lansa piesa „Separate Ways (World Apart)”, care a fost integrată pe albumul „Frontiers”, apărut în același an. La o distanță de 40 de ani, Chris Daughtry și Lzzy Hale (solista trupei Halestorm) au reușit să realizeze un cover demn de versiunea originală și de renumele lui Steve Perry, considerat una dintre cele mai puternice voci ale rockului anilor ‵70 - ‵80. Acest lucru s-a dovedit nu numai prin urcarea pe locul 5 pe Mainstream Rock Chart a cover-ului, conform Loudwire, cât și prin „chimia” vocală a celor doi artiști, identificabilă încă de la primul refren, unde Daughtry este cel care pare să conducă. Totuși, rolurile se echilibrează în partea a doua a piesei, când Lzzy Hale preia poziția principală și își demonstrează calitățile vocale. Acestă alternare, la care se adaugă un suflu ușor mai agresiv la instrumental, dinamizează și oferă un aer proaspăt deopotrivă. Am menționat faptul că la final ritmul se întipărește atât de bine în minte, încât o să ți se deruleze în cap obsesiv?
Falling in Reverse – „Last Resort (Reimagined)” (Papa Roach)
Dacă ne-am obișnuit cu ritmurile agresive ale piesei „Last Resort” așa cum o știm, iar, din reflex, am intra într-o încordare justificabilă după apăsarea butonului de play, fiți siguri că această reinterpretare o să vă surprindă. Astfel, stilul adoptat de Papa Roach în 2000, când a lansat single-ul, este înlocuit de unul baladesc, mutând centrul de greutate de la un instrumental ritmat care susține stratul vocal ușor sacadat, spre versuri și livrarea emoției printr-o cadență fluidizată. Cover-ul s-a bucurat de un feedback pozitiv din partea publicului, videoclipul piesei ajungând până la poziția a treia într-un clasament YouTube.
SOM – „Personal Jesus” (Depeche Mode)
Dacă versiunea lui Marilyn Manson a piesei „Personal Jesus” rămâne, într-o măsură semnificativă, fidelă ritmicității trupei Depeche Mode, renunțând totuși la nuanțele country din riff-ul de chitară original și accentuând zonele dark, pentru a obține o variantă metal, dominată de o voluptate lascivă, cover-ul trupei SOM păstrează voluptatea, dar o orientează spre latura psihotică și profundă a acesteia. Ritmul este îngreunat prin distorsiunea sunetelor de chitară, ceea ce creează un sunet hipnotic și impregnant.
Sabaton – „1916” (Motorhead)
După prima audiție, amprenta celor de la Sabaton asupra piesei „1916” m-a dus cu gândul la coloritul vocal al lui Peyton Parrish. Atât din punct de vedere instrumental, cât și vocal, cover-ul este nuanțat de o forță mobilizatoare și militantă, specifică pieselor despre istorie și război.
Tempt – „We Will Rock You” (Queen)
Dacă aveam impresia că aș putea anticipa ceea ce urma să aud, clar nu am luat în calcul toate posibilitățile. Băieții de la Tempt au luat emblematica piesă Queen, „We Will Rock You” și i-au imprimat un nou suflu, prin vibrația unei curse a chitărilor, susținută de o ritmicitate originală a tobelor. Practic, îți dă peste cap referințele pe care le-ai asimilat până acum în ceea ce privește catalogul muzical Queen.
The Wildfires Projekt - „Ocean Avenue” (Yellowcard)
The Wildfires Projekt scutură single-ul „Ocean Avenue” de nuanțele pop-punk-ului din anii 2000 și îi creează un ambalaj mult mai personal, întunecat și, consider, orientat spre interior. Prin comparație, versiunea originală emite dinamismul tânăr al genului muzical de la acea vreme, în timp ce cover-ul în cauză poate fi asimilat imaginii unui submarin vechi și greoi care înaintează printre sloiuri de gheață.
Silent Skies – „The Trooper” (Iron Maiden)
Pe aceeași notă a cover-ului făcut de cei de la Falling in Reverse pentru single-ul „The last resort”, trupa Silent Skies înfățișează clasicul „The Trooper” într-o lumină baladescă. Dacă în piesa celor de la Iron Maiden atenția este atrasă, în primă fază, de instumental, în acest cover, versurile acaparează auditoriul, permițându-i să le analizeze și să se scufunde în semnificațiile lor pe îndelete.
SKÁLD – „Du Hast” (Rammstein)
Trebuie să recunosc că sunt o fană a celor de la SKÁLD, a ritmurilor nordice și a nuanțelor păgâne pe care le înfățișează în piesele lor. Astfel că acest cover este unul dintre preferatele mele. Chiar dacă apelează la o instrumentație ușor diferită, introducând tobele ritualice, trupa franceză de folk nordic nu diminuează ferocitatea hitului „Du hast”, ci, am impresia că, de fapt, îl sporește. De asemenea, pot spune că mintea mea a proiectat câteva secvențe din cele câteva episoade pe care le-am văzut din serialul Vikings și o parte din filmul „The Witch” din 2019.
Tarja – „Numb” (Linkin Park)
Tarja Turunen (fosta solistă a grupului Nightwish) continuă lista hiturilor hard rock transformate în versiuni care pun accent pe emoție. Calitățile vocale ale artistei, pe care le-am putut aprecia de-a lungul timpului prin piesele Nightwish, precum și prin cariera sa independentă, se armonizează cu un trio format din pian, vioară și violoncel, într-un cover intim și magic.
Electric Callboy – „Everytime We Touch” (Cascada/Maggie Reilly)
Voi încheia lista celor mai bune cover-uri rock ale anului 2023 până în momentul de față cu această versiune a hitului dance pop „Everytime We Touch”, un cover al celor de la Electric Callboy la cover-ul făcut de Cascada după piesa lui Maggie Reilly. Dacă în primele 57 de secunde, trupa îți dă impresia că a construit, pur și simplu, o variantă rock care nu variază prea mult de original, apoi ești luat prin surprindere de guturalele și riff-urile grele de chitară în urma cărora ai nevoie de un moment să îți revii și să te poți adapta noului flux.
