Ați lansat recent un disc nou, „Templul Tăceri”. Care au fost reacțiile fanilor, cum a fost primit în concerte?
Ovidiu Anton: M-a bucurat să simt cu adevărat că “Templul Tăcerii” a fost foarte bine primit de publicul nostru, probabil și ei așteptându-l la fel ca noi, după o perioada de doi ani în care nu i-am putut face lansarea din cauza restricțiilor pandemice. Lumea știa deja o mare parte dintre piese și le cânta, însă tot am reușit să îi surprindem cu câteva piese noi.
Ai o activitate foarte susținută. Cânti cu trupa Anton, lansați albume, concertați mult, iar în paralel, activezi și în Manic Sinners. Ce diferențiază cele două grupuri?
Ovidiu Anton: În ultimii ani, cel mai mare proiect din punct de vedere sl consumului de resurse, paralel cu Anton, a fost rolul principal din spectacolul de teatru tip musical „School of Rock”, trei stagiuni.
Albumul „King Of the Badlands”, lansat cu Manic Sinners, a avut un ritm plăcut și comod, pentru că a fost făcut după programul nostru.
Despre diferențe este clar, Manic Sinners a apărut în viețile noastre (Baciu, Toni și eu) ca proiect de studio, loc de expus toate năzdrăvăniile muzicale pe care, din cauza stilurilor, direcțiilor muzicale alese, nu le putem realiza în trupele în care activăm. La fel ca în cazul colegilor din Cargo și Altar, Anton - în cazul de față - este trupa alături de care și pentru care îmi aloc toată energia și dorința.
Am citit că ți-ai propus să revitalizezi stilul hard. Ce faci pentru asta și ce le spui trupelor tinere pentru a se îndrepta înspre hard & heavy?
Ovidiu Anton: În primul rând mi-am propus să fiu unul dintre aceia care îl duce mai departe. Împreună cu colegii mei de trupă asta facem, ne dedicăm timpul, nervii și anii în slujba muzicii pe care o simțim, o facem actuală prin faptul că trece prin noi, astăzi, acum, aici, și ecoul pe care îl primim înapoi dinspre public ne arată că nu este degeaba.
Totodată, împreună cu Iulian Bughesiu și Vali Pane încercăm să descopăr artișți noi, să îi producem, sau măcar să le dăm ocazia să cânte pe o scenă din când în când, iar pentru cei mai mici, oferim ore individuale de instrument și ședințe de grup pentru a înțelege ce înseamnă să cânți într-o trupă.
Cânți de mic și ai o istorie foarte lungă în spate. Practic, ai participat și câștigat toate festivalurile mari din România. Numai Eurovisionul a rămas restant, dar asta nu din pricina ta. Vei mai încerca acolo?
Ovidiu Anton: Din câte îmi amintesc am câștigat selecția națională pentru Eurovision:))
Restul sunt detalii.
Bătăliile câștigate nu se rejoacă, iar tot ce s-a întâmplat după, felul în care sunt priviți artistul și arta, cât și nivelul de astăzi al competiției și ceea ce reprezintă … nu mai zic de impotența televiziunii de stat în a se ridica la un nivel decent actual, toate, pe rând, nici măcar adunate, mă fac să nu îmi mai doresc o reîntoarcere.
Unde vă vedem live în următoarea perioadă?
Ovidiu Anton: Ne bucurăm să fim invitați la prietenii de la Lupii Sigidavei, Cugir, apoi plecăm pe litoral, la KIMARO și ROCK' n Vamă.
Ce ne pregățiți pentru sera rock de la Kimaro? Veți cânta și imnul oficial Bikers for Humanity?
Ovidiu Anton: Pe scena Kimaro venim în primul rând cu sufletul și cu cele mai îndrăgite piese Anton de până acum.
Nu va lipsi, din moment ce de mai bine de doi ani este în rotație pe Rock FM - „Mai mult decât ieri”, cântăm și 3 piese noi de pe viitorul album, și bineînțeles, imnul inimilor pe două roți, Bikers For Humanity, asta dacă îl convingem pe Cristi Hrubaru să ne onoreze cu gingășia lui de băiat sensibil:))
A vorbit Teo Peter cu tine, dacă tot ți-ai exprimat dorința să colaborezi cu Altar, să faceți ceva special împreună la Kimaro?
Ovidiu Anton: Am vorbit la ultima cântare, la Vaslui, despre două sticle cu rom, pahare degerate, pline cu gheață, lucruri serioase. Poate pe viitor rămâne ceva timp și pentru muzică.
