Poate nu am putut ajunge la Bikers For Humanity Rock Fest, dar weekendul trecut am participat la un altfel de concert marca BFH. Scena a fost șantierul de la Bran, iar starurile rock au fost nimeni alții decât voluntarii acestei mari familii.
Dacă până acum nu ați auzit de Bikers For Humanity și nici nu știți ce fac ei de fapt, atunci aflați că e o comunitate frumoasă de oameni calzi pe care Rock FM a susținut-o încă de la început. Și nu doar pentru pasiunea comună pentru motociclete pe care membrii ei o împărtășesc, dar și pentru faptele bune. După ce eforturile lor au fost concentrate pentru ridicarea Cabanei cu Observator Astronomic de la Nucșoara, în parteneriat cu Asociația Casa Bună, iată că acum BFH s-a alăturat unui nou demers nobil. În colaborare cu Asociația Branul Nostru și Primăria Bran, familia Bikers For Humanity a pus umărul la treabă (cu materiale și forță de muncă) pentru ridicarea a două imobile pe terenul Perdeluț, destinate unui număr de 30 de persoane (dintre care copii, persoane în vârstă sau cu handicap locomotor), care, în prezent, trăiesc în niște locuințe improvizate și insalubre din vecinătatea Castelului Bran. Acțiunea s-a desfășurat în două weekenduri, 21-23 iulie și 4-6 august, iar numărul persoanelor care s-au implicat a depășit înscrierile și așteptările organizatorilor.
Experiența celui de-al II-lea weekend de la Bran 2023
Nu m-am urcat niciodată pe motocicletă. Nu am fost niciodată pe un șantier.
Totuși, nu credeam că munca printre scânduri, betoane, cuie și cărămizi poate fi atât de entuziasmantă, iar febra musculară de după, atât de satisfăcătoare. Nu mă înțelegeți grești, sunt unul dintre copiii care încă mai era „deportat” vara la bunici, așa că munca fizică nu îmi este străină complet. Totuși, la finalul zilei, când contemplam ceea ce s-a putut realiza în aproximativ nouă ore și jumătate de muncă intensă, nu-mi venea a crede ochilor. Să nu mai punem la socoteală eforturile conexe care au suținut prima linie de lucru.
Obiectivele setate: închiderea acoperișului celor două case, compartimentarea spațiilor locuibile, turnarea de beton în jurul imobilelor, restaurarea acoperișului Casei de Cultură de la Șimon, la care s-au adăugat sectorul de bucătărie, aprovizionarea cu apă a muncitorilor și realizarea unei scene în zona de campare, unde avea să se deruleze un concert susținut de Cristi Dumitrașcu, realizatorul emisiunii Folk Bun de la Rock FM, alături de trupa Planul B, la finalul zilei.
Vineri, 4 august
Sunt un anxios social. De regulă, am nevoie de mai mult timp să mă acomodez cu noul spațiu și cu oamenii, iar când numărul lor atinge cel puțin 200 de persoane, provocarea este cu atât mai mare. Să nu mai spun că oamenii pe care îi cunoscusem în prealabil puteau fi numărați pe degetele de la o mână. Totuși, m-am simțit ca atunci când, după mulți ani, familia se reunește în cadrul unor evenimente importante și se deapănă amintiri.
Nu știu prin ce farmece a reușit Cristian Hrubaru, directorul postului de radio Rock FM și fondatorul Bikers For Humanity, să adune atât de mulți oameni de calitate în jurul lui și a cauzelor BFH, dar a făcut o treabă minunată. Nu mă așteptam să mă integrez atât de repede, dar, cred eu, am reușit, iar persoanele pe care am avut plăcerea să le cunosc în acest context mi-au oferit o nouă perspectivă asupra valorilor comune care pot construi o comunitate, indiferent de cine sunt membrii ei și ce ocupații au în viața de zi cu zi și, mai ales, în ciuda unei societăți care înclină din ce în ce mai mult spre artificial și individualism.
Seara s-a încheiat cu o sesiune de făcut sandvișuri pentru micul dejun de a doua zi, în cadrul căreia am învățat o nouă tehnică eficientă de ambalat cu folia de plastic de la Mariana Hrubaru, ceea ce ar putea deveni un patent la un moment dat. Stingerea a fost setată pentru ora 23.30, atunci când și muzica a fost întrerupă și odihna a devenit o prioritate.
Sâmbătă, 5 august, ziua cea mare
Sâmbătă dimineață, adunarea s-a dat la ora șapte. După un pahar de cafea și un sandviș, ne-am mobilizat, iar în jur de ora opt ne-am intrat în funcții pe șantier. Nu a durat mult, iar spațiul s-a transformat într-un adevărat furnicar de oameni care cărau scânduri și roabe, împărțeau apă, căutau diferite unelte sau materiale, creând un du-te-vino dinamic, pe ritmuri de fierăstraie electrice și betoniere, acompaniate de glasuri care mai de care mai proeminente.
M-am alăturat echipei pentru acoperiș. Nu mă știam să am frică de înălțime, așa că mi s-a părut o alegere bună. Din cauza existenței unui număr restrâns de ciocane, am fost unul dintre „oamenii cu scândurile”. Pe scurt, am ajutat la ridicarea bucăților de lemn la primul nivel al casei.
Cum încă nu erau puși căpriorii, după ce am făcut câteva rezerve de scânduri la primul etaj, întreaga echipă de acoperiș de la a doua casă a fost dislocată la prima, unde i-am susținut pe colegii noștri. Fără să ne dăm seama, acoperișul începea să prindă contur, iar soarele să nu ne mai toropească atât de puternic. Totuși, nu pot spune același lucru despre curajoșii care s-au aventurat pe acoperiș și au depus o muncă asiduă, unii dintre ei fără să coboare, decât atunci când s-a anunțat masa. În momentele de respiro, în care așteptam scânduri, am aruncat un ochi la colegii de la betoane și de la compartimentare, care erau la fel de energici cu sarcinile lor. Oriunde te uitai, vedeai oameni angrenați într-o muncă asiduă și motivați de dorința de a face bine. De altfel, și doamnele de la bucătărie s-au amestecat în mai multe serii în prima linie, pentru a ne aduce prăjituri sau sticle de apă rece, simplă, cu magneziu sau cu vitamine.
Pe lângă felurile delicioase asigurate de cei de La Partid, am avut parte și de zâmbetele luminoase ale voluntarilor care împărțeau recipientele cu mâncare, tacâmuri și multă energie, în frunte cu Miky Sanda. Voia bună a fost la ea acasă chiar și pe durata mesei. Ce e drept, ea a fost prezentă și pe șantier în mod constant.
După o oră de pauză, ne-am întors la responsabilitățile noastre. Ziua a continuat în același ritm dinamic de lemne ridicate, materiale cărate dintr-o parte în alta, ciocane sonore, râsete, icnete de la efort și, la un moment dat, chiar de gogoși proaspete și calde cu dulceață de zmeură și afine, care ne-au dezmierdat papilele gustative. Pentru a ajunge și la colegii urcați pe acoperiș, a fost nevoie să ducem coșul la ei, lucru ce a pornit o epopee de recuperare a lui de câtre doamnele de la bucătărie, care tot dintre degetele echipei de ridicat lemne a trebuit să-l extragă în cele din urmă.
Ziua s-a încheiat când și scândurile s-au terminat, în jur de ora 18.00. Rezultatele zilei: un acoperiș finisat, cel de-al doilea aproape finisat, compartimentarea primului imobil și o parte din cel de-al doilea, turnarea betonului în spatele caselor, acoperirea cu țiglă a acoperișului Casei de Cultură de la Șimon și o scenă pregătită pentru concertul folk programat. Unul dintre membrii echipei pentru acoperiș nu a mai avut răbdare și ne-a încântat cu un cover live al sunetului de toacă realizat cu o serie de instrumente profesionale: două ciocane și scândurile din acoperiș. Un adevărat preludiu artistic!
Au urmat câteva poze, apoi un pelerinaj înspre dușurile improvizate, pentru cei din zona de camping, și spre cazări, direcția baie, pentru cei care au stat la pensiunile din zonă. Totuși, în aproximativ două ore, oamenii s-au reîntors în zona meselor, așteptând cina care a păstrat standardele gastronomice la nivel înalt. A urmat o sesiune de acordare a diplomelor, în care fiecare voluntar a fost premiat și aplaudat pentru efortul depus.
În ceea ce mă privește, am primit porecla de „Singurică”, scandat de comunitatea frumoasă BFH, în urma prezentării pe care Cristian Hrubaru mi-a făcut-o. La final, echipa de voluntari le-a acordat diplome fiicei și soției liderului, moment în care au primit „amenințări”, întrucât cel în cauză urma să fie certat! Premierea a fost încheiată de intonarea imnului oficial al Bikers For Humanity, transformând totul în emoție pură și comuniune sub lumina stelelor și a beculețelor amenajate de către unul de voluntari, Viorel Booveanu.
În a doua parte a serii, Cristi Dumitrașcu ne-a încântat cu acorduri de folk, interpretând mai multe piese cunoscute. Ba chiar, Cristian Hrubaru a urcat pe scenă pentru câteva single-uri, printre ele fiind „Aproape de voi” de la trupa Cargo. Recunosc că am ratat puțin setlist-ul serii, dar pentru o cauză bună: am avut misiunea de a porționa câteva prăjturi sub atenta supraveghere a celor două mămici ale comunității, Iuliana Baciu Ersen și Mariana Hrubaru.
Povești, râsete, muzică, dansuri haotice pe scenă, fluturări de steag, cântat, îmbrățișări, zâmbete, glume, prietenii nou-legate, voie bună și multe altele au încheiat o seară care îmi va rămâne mult timp în memorie și în suflet. Atât prin oamenii pe care i-am cunoscut, cât și prin amintirile pe care le-am creat alături de ei în prima mea experință de șantier.
Duminică a însemnat curățarea spațiului de campare, încărcarea dubei și îndreptarea spre case, încheind un alt capitol din seria faptelor bune făcute și susținute de Bikers For Humanity. Este fascinant cum doar o mână de oameni Buni, Frumoși și Harnici (BFH) a reușit să rescrie valorile societății prin altruism, empatie, dăruire și muncă multă, cu zâmbetul pe buze.
În numele tuturor oamenilor pe care i-ați ajutat și i-ați inspirat, mă înclin și vă mulțumesc!
