Am descoperit, pe scena „Constelații Rock”, etapa Metal, o trupă cu totul deosebită, care a aprins în minte o curiozitate greu de stăpânit. Fără a se folosi de arta cuvântul, Doomsday Astronaut a reușit, prin muzică, relatări fantastice și captivante. Am fost profund impresionată de prestația formației. Am rămas în legătură cu Waqas Ahmed, creierul din spatele proiectului muzical, și m-am întâlnit cu el la Sibiu, după festivalul ARTmania, pentru a afla ce se ascunde în spatele muzicii sale.
Înainte de a intra în detaliile date de Waqas, trebuie să mărturisesc ce impresie am avut eu despre piesa lansată azi, „Born Of Smokeless Fire”, de pe viitorul album „Djent Djinn”. Mi-am pus căștile pe cap, lucru pe care îl recomand oricui la prima audiție, pentru a auzi toate elementele sonore, și am închis ochii. Muzica te poartă prin niște spații aparent familiare, cu motivele orientale, și, totuși, din altă lume. E un univers ciudat, un război imaginar povestit în detaliu de chitara mânuită cu o precizie aproape inumană. Nu mă refer doar la partea tehnică impecabilă, ci la totalul de elemente gândite, regândite, așezate exact la locul potrivit, simțite și redate în așa fel încât perspectiva poveștii relatate să fie redată întocmai. Melodia îți dă un sentiment de putere, de forță supranaturală, pe care o simți, deși te afli într-un univers care îți e străin. Piesa te pune în fața unei mari încercări imaginare. Pentru mine, tema de bază a chitarei descrie o siluetă imensă, întunecată și estompată, care stă impunătoare în mijlocul deșertului roșu. E acel rău inevitabil, care se apropie greu și molcom. Și, cu toate că nu-i cunoști misiunea, aș spune, cu riscul de a mă contrazice, că păstrezi o doză sănătoasă de optimism.
Așa cum mi-a spus Waqas, perspectiva are o valoare imensă pentru muzica lui. Cântă de foarte mult timp. Îmi povestea, în Piața Mare, că simțea că devenise un chitarist perfect din punct de vedere tehnic, dar parcă îi lipsea ceva. Începuse să fie apreciat când greșea. Așa că s-a obișnuit cu ideea că muzica, arta în general, nu trebuie să fie perfectă, ci trebuie să redea o perspectivă artistică.
Atunci când a înființat Doomsday Astronaut, a vrut să își schimbe abordarea muzicală, încât „a începe o trupă instrumentală nu a fost o idee destul de bună, nu veneam cu nimic nou, dacă prezentam doar acest concept”. Așa că a început să lege de povești și să le dea viață prin muzică. Motivul pentru care se simte, în piesă, că efectele, notele, schimbările de ritm și sunetele s-au născut din câte o intenție este pentru că așa e. „În propoziții, când discutăm, ne mai putem contrazice ideile. Dacă în muzică aș face asta, ar fi ca și cum aș comunica ascultătorului că ultimele două minute auzite nu au contat. Piesa ar pierde orice credibilitate”.
Produsul final e o lucrare de metal progresiv gândită, care, fără alte ajutoare vizuale, te transportă și îți deblochează creativitatea. E genul de piesă, care te îndeamnă să creezi și tu, la rândul tău, un fir narativ. Măiestria artiștilor ca Doomsday Astronaut asta e – muzica gândită cu intenție, fără pasaje de umplutură, creația care dă libertate ascultătorului să trăiască piesa așa cum îl poartă propria imaginația și echilibrul dintre tehnică și dezlănțuire la instrument.
Am luat din nou legătura cu Waqas pentru a afla mai multe informații despre „Born Of Smokeless Fire”. Iată ce a declarat.
„«Born of Smokeless Fire» este, într-un fel, piesa de titlu a albumului. Albumul se numește «Djent Djinn», iar single-ul e melodia bazată pe acest personaj. Ideea pentru această entitate și povestea ei mi-au venit anul trecut, la un moment dat, când făceam călătorii frecvente la Sighișoara cu soția mea. Întotdeauna ne cazam la o pensiune foarte frumoasă, în vârful dealului, lângă o pădure. Majoritatea conceptelor și ideilor pentru album mi-au venit în timp ce mă plimbam prin pădure.
La «Born of Smokeless Fire», am gândit conceptul de «Djent Djinn» ca acest distrugător de civilizații. Îl poți numi butonul de reinițializare al naturii. Am fost, oarecum, inspirat de conceptul celor patru călăreți ai apocalipsei. Ideea a fost simplă. Voiam să compun un cântec care să reflecte sosirea și distrugerea ulterioară provocată de «Djent Djinn». Ceva care să sune agresiv, puternic și intens. Deoarece conceptul de «Djinn» aparține Orientului Mijlociu, am vrut să încorporez și aceste elemente. Practic, mi-am imaginat un scenariu în care oamenii vor încerca să îl sfideze, dar în cele din urmă, acesta va fi de neoprit. Acestea fiind spuse, personajul are două laturi. Latura aparent evidentă, pe care am elaborat-o, și una simbolică, o poveste pentru altă dată”.
Waqas i-a și creat o înfățișare lui „Djent Djinn”.
Și într-adevăr, dacă privim conceptul lui Waqas de „Djinn” ca reinițializare a naturii, intuiția mea nu a fost greșită. Mă refer la acea doză de optimism în fața răului absolut, despre care vorbeam mai devreme. Asta pentru că piesa te pune pe gânduri. Ce e bine și ce e rău depinde de unghiul din care privești povestea. Doomsday Astronaut a creat o lucrare artistică, omagială celui mai de preț element al muzicii sale: valoarea perspectivei. Restul poveștii o vom afla pe 4 octombrie, la lansarea albumului.
