Drumul către Câmpulung Muscel a fost greu și parcă extras din altă eră. Să fiu sinceră, surpriza cea mai mare pe drum a fost „trenul”, între ghilimelele de rigoare, de la Golești, până la Câmpulung. Am intrat, o gașcă de rockeri, într-un vagon vechi și zgomotos, însă, pentru că toți mergeam în același loc, atmosfera era vioaie. Lumea împărțea păreri despre edițiile trecute și despre artiștii pe care așteaptă să îi vadă în concert.
Am fost cazată undeva puțin în afara orașului, la cinci minute de mers cu mașina, într-un loc liniștit, înconjurat de pădure și animale de fermă, unde m-am simțit foarte bine. M-am bucurat că, înainte de serile de rock și gălăgie, mă puteam trezi într-un refugiu calm și verde.
A fost prima ediție „Posada” la care am participat și voiam să fiu luată prin surprindere. Știam mai multe trupe concurente și cam jumătate din trupele din line-up, însă nu aveam idee cum arăta festivalul sau cum e organizat. Și din nou, am avut parte numai de surprize plăcute. „Posada Rock” a avut loc în incinta Stadionului Municipal Câmpulung, și era așezat în semicerc, scena în față, încercuită de tarabe, lume și trepte mari de piatră. Juriul stătea sus, pe treptele ca de amfiteatru.
Mă voi concentra mai degrabă pe concurs în acest material, încât aceasta e una dintre rampele de lansare importante pentru formațiile mici și foarte apreciată în cercurile underground pentru nivelul de expunere, tradiție și prestigiu.
În prima zi, concertele au început cu Ungolianth, o tânără formație din București de death metal simfonic, care a dat un ton agresiv și alert primei după-amiezi. Ce am apreciat foarte mult la prestația lor a fost carisma de care au dat dovadă. Ai spune că genurile astea mai agresive se cântă și se ascultă doar cu figura strâmbată, însă, din când în când, băieții, mai ales chitaristul lor lead, își ieșeau din pielea personajului și mai scoteau un zâmbet mulțumit și simpatic.
Wildchild a insuflat o nouă atmosferă zilei, cu un tip diferit de energie, mult mai colorată. Trupa, cumva în aceeași oală cu The Groovy Bastards, a adus pe scena „Posada” ceva foarte diferit față de celelalte trupe, toate din sfera metal. Wildchild cântă un alternative rock foarte tonic, cu influențe din blues, metal modern și rock n’roll-ul anilor ’80. O combinație de stiluri explozive, cu care trupa a făcut un spectacol energic și frumos executat vineri. Am luat legătura cu membrii formației după festival pentru a afla mai multe despre experiența lor la „Posada Rock Festival”.
„Tot festivalul a fost extraordinar de bine organizat, echipa frumoasă și totul pregătit foarte bine. Din punct de vedere tehnic, sunetul a fost perfect, echipa ne-a ajutat foarte mult pe scenă și dorim să le mulțumim în mod special pentru asta.
Ne-am bucurat sa fim în concurs cu atât de multe trupe bune și că am avut ocazia să cântăm pe scena de la «Posada». Publicul a fost unul tare fain. Ne-am bucurat să povestim cu ei și să ne cunoaștem. Inclusiv fotografii au fost foarte drăguți cu noi și ne-au apreciat muzica. Întreaga echipă e genială și ne-am bucurat tare mult să colaborăm cu ei.
Pentru noi, ca trupă, a fost o experiență foarte constructivă și ne bucurăm că am putut să facem parte din acest festival. Un eveniment foarte interesant la care a participat toată trupa a fost work-shop-ul organizat de Școala de Rock din Câmpulung alături de Gristi Gram, unde am învățat multe lucruri, care cu siguranță ne vor prinde bine.
Ne bucurăm tare mult că există festivaluri de acest gen și le dorim cât mai mult succes pe viitor. Mulțumim «Posada», o echipă extraordinară!”, a declarat trupa Wildchild.
Neon Prophecies e una dintre trupele cu care am făcut prima oară cunoștință la Râmnicu Vâlcea, la „Constelații Rock”, etapa metal. E o gașcă ambițioasă cu un sunet complex și plin, cu multe influențe diverse din sfera metalului, toate croșetate cu iscusință și precizie. E o muzică grea și solicitantă, care necesită mult efort și dedicare. Pe scenă a urcat aceeași formulă ca la „Constelații”, cu două chitare, tobe și voce, însă pe viitor vor avea și bas. Băieții au început deja colaborarea cu un nou membru al trupei cu care vor cânta la viitoarele concerte.
Așa cum spuneam, au concertat două „oi albe” la concursul „Posada Rock”. A doua fiind The Groovy Bastards, care și-au dobândit locul în finală la concursul „Constelații Rock”. Formația face din muzică ce vrea ea, cu o atitudine de tipul „nu e rock, nu e groove, nu e funk, e toate astea și ce vrem noi ca muzica să devină”. Niciodată nu știi la ce să te aștepți de la gașca asta. Ioana, solista trupei, a spus pe scenă că stilul lor muzical e „mămăligă cu de toate” și sunt de acord. Când crezi că ai prins o influență muzicală, năvălesc peste piesă încă trei, toate așezate în așa fel încât să sune distractiv și coerent. Formația a interpretat și un cântec nou, care m-a luat prin surprindere și m-a făcut să chicotesc de veselie. Mă refer la cum au decis artiștii, cu un flair de Brian May, să implice publicul – cu secvențe vioi de bătăi din palme ușor de executat. S-au clasat pe locul II la concurs. Un moment notabil a fost când The Groovy Bastards a cântat după ce s-au anunțat premiile. Ioana Vișinescu, solista trupei, a făcut laringită și, cu toate astea, a dus momentul până la capăt cu zâmbetul pe buze. Am vorbit cu Andrei Bălașa, chitaristul trupei, după decernarea premiilor. Iată ce a avut de spus.
„A fost o experiență foarte mișto. La început ne-am simțit ca oile negre... Sau oile albe, mai bine zis. Concurenții sunt în majoritate din sfera metalului. Noi am venit cu un stil mai diferit. Ne-am bucurat că lumea a rezonat cu muzica noastră.
Chiar discutam între noi mai devreme cât de frumos s-a legat totul. Am adus și o piesă nouă, pe care o pregătim de înregistrări, «Desiderium» se numește. Nu știu dacă am compus-o special pentru «Posada», dar, probabil, în subconștientul nostru, de aici a venit inspirația. A fost prilejul perfect de a pune în scenă ceva mai atipic față de ce am mai făcut noi, dar, în același timp, mai potrivit pentru festivalul ăsta”.
Leather Brigade a pus în scenă un gen mai rar întâlnit la noi, speed metal cu influențe de punk și atitudine de thrash metal. Trupa e una dintre cele mai apreciate în cercurile restrânse din underground-ul bucureștean, tocmai datorită dedicării față de stilul muzical pe care îl abordează și pentru că, la fiecare concert, inclusiv la cel de la „Posada”, creează o atmosferă deosebită, cu energie modernă combinată cu suflul unei ere din trecut. Se bazează pe viteză, precizie și pe manifestarea energiei fără vreo limită sau plan. Sunt pur și simplu autentici, atât muzical, cât și prin atitudinea lor pe scenă. Trupa a lansat la începutul lunii mai EP-ul „Pray To The Knife” și au pus în scenă piese de pe acest material. Leather Brigade a câștigat locul III la concurs. Membrii trupei mi-au împărtășit câteva impresii despre festival.
„Pentru noi, «Posada» a fost o super experiență. E prima dată când vin la festival. Mi se pare că e mai diferit față de alte evenimente din țară, e unul mai relaxat. Numai lume bună a venit aici. Mă rog, am venit noi să facem scandal (râzând ironic). Nu știu ce s-a întâmplat în prima seară, în a doua seară cu atât mai puțin. Ne bucurăm că publicul a fost plăcut impresionată de noi, adică se simte bine să știm că lumea încă e interesată de genul ăsta muzical bătrân”, a declarat Alexandru Figaro, chitarist Leather Brigade.
Crimena, formația care s-a clasat pe locul II la „Constelații Rock”, etapa metal, a luat la „Posada” locul I. Băieții au avut o prestație fenomenală pe scenă, plină de dinamism. Aceștia cântă violent groove metal, un stil care echilibrează melodicitatea cu breakdown-urile grele și alerte, e combinația perfectă între forță și cadență. Muzica lor mi se pare captivantă, conține schimbări de ritm la care nu te aștepți și care te țin în priză. Solo-urile de chitară sunt impecabile, atât de bine gândite și distractive, încât e greu să te concentrezi la orice altceva, în afară de ce se întâmplă pe scenă. Am vorbit cu toboșarul Crimena, Andrei Anghel, după decernarea premiilor.
„Experiența noastră a fost cât se poate de plăcută. Toți membrii personalului au fost fenomenali. Toată lumea care se ocupă de festival e foarte implicată. Toți au avut grijă unii de ceilalți. E mișto că «Posada» oferă o astfel de oportunitate. Nu știu dacă pot însuma tot ce s-a întâmplat mai bine de atât.
Noi ne-am înscris doar ca să cântăm. Nu o să mint, ne așteptam să ne clasăm, doar că nu am plecat cu așteptarea de a ne umple de bani sau de a ieși premianți. Vom investi tot în noi. Nu avem nevoie de nimic în mod special. Dar vor fi acolo, ca plasă de siguranță, în caz că se mai strică ceva, trebuie îmbunătățit altceva”, a declarat toboșarul.
Și Imprudent face parte din trupele care au concurat și „Constelații Rock”. E o trupă tânără, de nu metal, din Iași, care sare din tipare și arată pe scenă câtă pasiune intră în compoziții și concerte. Cu toate că e o trupă relativ nouă, face un show incredibil, de parcă muzicienii s-au născut pe scenă. Cele două voci se completează la marele fix una pe cealaltă, iar versurile adresează teme sociale despre viață, greutăți și despre curajul și puterea de a merge înainte, chiar dacă ți se pun piedici.
Dacă ar trebui să descriu trupa bucureșteană MBP cu un singur cuvânt, ar fi tupeu. În cel mai bun sens al cuvântului, tupeu. Trupa e formată din muzicieni foarte siguri pe ei, buni cunoscători ai propriei identități muzicale. Mi-au plăcut mult trecerile dintre părțile melodice și părțile brutale, care se îmbinau perfect, formând piese ritmate, pline de putere și sensibilitate. Muzica lor e o balanță perfect echilibrată între progressive și ambient metal, iar temele abordate sunt din sfera conflictelor interioare.
Iar Marele Premiu merge la...
Diluvian Collapse au câștigat Marele Premiu al concursului „Posada Rock Festival 2023”. Nu m-a mirat deloc alegerea juriului. Băieții sunt minunați pe scenă, totul a sunat cristal, și chiar dacă vorbim de grohăieli, cum alintăm noi rockerii growl-ul, s-a înțeles fiecare cuvânt din versuri. S-a simțit toată munca din spatele acestei prestații, mai ales că membrii trupei, așa cum am aflat mai târziu, locuiesc în părți diferite ale țării, cu excepția unuia dintre artiști, care stă în Germania. Coordonarea, colaborarea, înțelegerea și munca și-au spus cuvântul.
„De când am ajuns, până în momentul ăsta, totul a fost bine pus la punct. Am fost tratați ca o trupă mare, nu ca parte dintr-un simplu concurs, ci ca parte dintr-un line-up profesional. Ne-am simțit apreciați și bine-primiți. În mare parte, au fost acoperite toate detaliile, ne-au îndeplinit toate condițiile de care aveam nevoie pentru show și pentru a ne simți bine. Managerul de scenă a fost foarte implicat. Toată echipa tehnică a fost de nota zece, ne-a ajutat să montăm echipamentul pe scenă.
La noi, situația logistică e mai complicată. Suntem împrăștiați. Avem un membru stabilit în Germania, unul care locuiește în Caransebeș, unul din Arad și alții doi în Timișoara. Trupa are sediul în Timișoara, acolo repetăm. Am început pregătirile cu o săptămână înainte, ca să ne adunăm toți. Mereu ne planificăm foarte din timp. Individual repetăm și muncim, dar ca trupă, cred că am repetat de vreo trei ori.
Ni se pare ireal că am câștigat Marele Premiu. Nu am venit cu așteptarea că ne vom clasa. Voiam doar să cântăm aici, în fața unui public nou. De obicei cântăm pe acolo, prin Vest și lumea acolo ne știe. Am considerat că e o șansă să ne facem mai cunoscuți unui public din toată țara, din București, din Sibiu și așa mai departe. Mai presus de atât, ne-am bucurat să vedem și să cunoaștem celelalte trupe. Dar nu l-am privit ca pe un concurs, ci ca pe un concert. Am dat tot ce am avut mai bun și asta a ieșit. Suntem plăcut surprinși”, a declarat trupa Diluvian Collapse.
Am mai văzut Endless Dark și la „Constelații”. Trupa a debutat anul trecut pe scena locală din Târnăveni și, de atunci, aduc peste tot pe unde se duc doom metal cu influențe de gothic și black metal de calitate. Artiștii au deschis setul anunțând: „«Posada»! Suntem Endless Dark și v-am adus întunericul!”. Și așa au făcut. Cântă piese grele, care îți mișcă din inerție capul în față și spate, au compoziții complexe, pătrunzătoare și plăcute, care nu te fac să te simți de parcă asculți aceeași melodie la nesfârșit. Au început deja să se afirme și aștept cu nerăbdare albumul de debut.
Serpent Stream a oferit ultima zguduială a concursului. Anul trecut a lansat albumul de debut, „Audio Kinetic”, și a adus pe scena locală din Iași un stil aparte de nu-metalcore combinat cu cyber metal. Pentru mine, trupa asta a marcat finalul perfect pentru concurs, o notă finală de energie proaspătă și de atitudine deosebită. De la aspectul membrilor, până la muzică și prezență scenică, artiștii au dat tot ce au avut mai bun și au captat atenția publicului. Serpent Stream a câștigat un premiu special, bursa „Zaharia Rădulică”.
Sincere felicitări din partea mea organizatorilor „Posada Rock Fest”, pentru un eveniment superb, cu concerte electrizante, un concurs cu trupe alese atent și pentru implicarea și pasiunea de care au dat dovadă!
