BILLY COBHAM - O viață dedicată ritmului

În 1991, formația britanică Massive Attack lansa piesa Safe From Harm, schimbând felul în care melomanii se raportează la trip hop și sampling. Cu toate acestea, ce nu știau petrecăreții care se zbenguiau în cadrul unor obscure petreceri rave din orașe provinciale britanice era că o bună parte din cântec era “împrumutată” de la Billy Cobham. Stratus, piesa prezentă pe albumul Spectrum, lansat în 1973, a constituit baza perfectă pentru nașterea noului gen muzical britanic, fundația ritmică fiind construită de către Cobham, ajutat de legendarul Lee Sklar la chitară bas.

Desigur, dacă stăm să ne gândim puțin, nu sunt dese cazurile de toboșari care își creează propriile trupe, lansând albume sub nume propriu. Ringo Starr, Phil Collins, Dave Grohl sau Don Henley sunt excepții, aceștia având totuși un atuu: cântau și la voce. Cobham nu a făcut acest lucru, ci și-a clădit întreaga carieră pe baza unui simț ritmic molipsitor, cuplat cu o fascinație față de toate posibilitățile creative ale artei sunetelor. Fie că ne gândim la cariera sa din anii ’60 alături de Miles Davis, la experimentele rock & funk prezente pe albumele care îi poartă numele, sau la nebunia ritmică ce îi caracterizează limbajul pe LP-urile șaptezeciste ale Mahavishnu Orchestra, Billy Cobham ni se prezintă drept arhetipul toboșarului cu valențe de frontman, nelipsit în topurile celor mai influenți muzicieni ai percuției secolului XX.

Steven Wilson, Mike Portnoy, Kenny Aronoff sau Danny Carrey sunt doar câteva dintre numele care îl citează pe Cobham drept influență puternică. Este îndeajuns să ascultăm Bitches Brew, LP-ul lui Miles Davis care a zguduit scena fusion-ului american, sau să dăm play albumului Birds of Prey, influentă creație a celor de la Mahavishnu Orchestra, pentru a ne da seama de importanța lui Billy Cobham în cadrul fiecărui ansamblu cu care a colaborat. Ce-i drept, rareori găsim percuționiști atât de versatili, dornici să se arunce fără inhibiții în rock, funk, jazz și avangardă. 

Așadar, concertul lui Billy Cobham din festivalul Jazz in the Park, organizat la Cluj, în perioada 1-3 septembrie, a reprezentatintă o șansă de a vedea față-n față una dintre vedetele jazz-ului din secolul XX care încă mai performează, mai ales că Billy, în vârstă de 79 ani, nu prea dă semne că ar vrea să se retragă prea curând. “O trupă se judecă de la baterist în sus”, spunea cândva Liberty DeVitto, faimos toboșar al cantautorului american Billy Joel. Din multe puncte de vedere, așa este, căci ce-ar fi rock-ul fără o fundație ritmică solidă și ce s-ar fi ales de fusion-ul ultimilor 50 de ani dacă Billy Cobham nu ar ne-ar fi încântat cu ritmuri și abordări muzicale curajoase, pline de simț explorator?

Text de ALEX MUŞAT

Web radios