Am revenit sâmbătă, cu forțe noi, la Arenele Traian pentru cea de-a doua seară a Galei „Constelații Rock”. În această seară, am avut parte de concerte explozive, cântate de câștigătorii categoriei metal a concursului ținut în vară. Red Suns, Crimena și Blacksheep au oferit spectacole incendiare, urmând apoi cântările invitaților speciali, Celelalte Cuvinte și Bucovina.
Red Suns au dat un start în forță și au înviorat publicul cu energia lor debordantă și cu o strategie de spart gheața – au aruncat tricouri în grupurile de public care strigau cel mai tare, alături de ei. Red Suns a fost o trupă, aș zice, ușor atipică pentru peisajul de la Aby Stage Bar, din iunie. Stilul lor de metal e mai degrabă viu colorat, cu tente de rock alternativ, indie și blues. Deși ce cântă poate fi catalogat drept metal, nu m-aș arunca c să pun o singură etichetă. Și cred sincer că ăsta e farmecul lor, faptul că nu sunt previzibili și că țin energia la cote înalte pe tot parcursul concertelor, fie datorită interacțiunii cu publicul, fie datorită muzicii interesante. Am vorbit cu membrii trupei, după ce au coborât de pe scenă, pentru a înțelege mai bine proiectul și pentru a afla cum a fost pentru ei să concureze la „Constelații Rock”.
Cum v-ați simțit la concurs?
A fost o experiență foarte stresantă pentru noi, pentru că ne-am înscris la categoria greșită. Voiam inițial la etapa rock, dar am ajuns la metal. Cele trei piese metal pe care le-am cântat în concurs au fost compuse în zece zile. Am scris versurile cu o zi înainte și le-am învățat în mașină, în drum spre Vâlcea.
E o performanță că ați depus efortul ăsta și că ați luat locul III.
Da, nu ne așteptam să luăm absolut nimic. De aia spunem că nu ne asociem cu locul trei, pentru că, din punctul nostru de vedere, nu trebuia să clasăm cu niște piese abia compuse, necizelate.
Pe urma experienței acesteia, cred că s-au schimbat multe pentru voi.
Am schimbat complet stilul muzical. Mergem acum spre metalcore. E un stil mai ușor de digerat, noi îi spunem „sexy metal”.
Cum s-a desfășurat ziua asta pentru voi?
Am venit cam obosiți, nu am putut dormi foarte bine înnoaptea dinainte. Aveam cu totul altă atitudine, altă energie decât ce am prezentat pe scenă. Când am început să cântăm, am uitat de oboseală și de stres. Am văzut că lumea se distra, așa că ne-am distrat și noi. Mereu e genial la Vâlcea.
Mi s-a părut ingenios să spargeți gheața aruncând tricouri în public. Parcă i-ați dat un impuls de energie.
La cât au urlat pentru noi la etapa de concurs, meritau tricouri. Am vrut să ne arătăm aprecierea.
Am descoperit Crimena tot la concursul „Constelații Rock” și, de atunci, nu mă mai pot lăsa de ei. Sunt captivanți pe scenă și foarte stăpâni pe ce au de adus în scenă. I-am văzut și la „Posada Rock Festival”. Sunt artiști și oameni asumați, care, decât să devină altcineva, când țin în mână instrumentele, devin o versiune de zece ori mai intensă a lor. Deschid sticle cu dinții pe scenă, se apropie de public urcând pe boxe, se strâmbă, dau din cap și spun tot felul de nebunii, atât de amuzante încât îți dau lacrimile de la râs. Cumva, chit că abordează un haos de stil, agresiv și greoi, nu ai cum să nu zâmbești când te uiți la ei pe scenă. Au un farmec cu totul special și te fac să te simți de parcă îți cântă fix ție. Puștanii din public erau lipiți de gardul de separare din fața scenei de când a anunțat Cristian Hrubaru că vor urca pe scenă. A fost evident că formația Crimena a făcut valuri uriașe în Râmnicu Vâlcea, la concurs. Am vorbit cu trupa pentru a afla mai multe despre ea și despre experiența vâlceană.
Povestiți-mi puțin despre experiența de la concurs.
Valentin: Nu vrei să știi cât de țeapăn am fost. Vai de mine! Am venit țeapăn. Eram foarte nedormiți. Sunetistul a fost foarte băiat cu noi. Îți spun din toată inima mea mică și neagră, de soacră. Noi nu prea mergem la concursuri. Ni se pare că astea sunt pentru câini și cai, nu pentru lăutari. Dar pentru „Constelații” și „Posada” am zis „Fie!”. Nu pornim cu așteptări la drum, mergem, facem ce știm să facem și după gata. Dacă e să primim vreun premiu e bine, dacă nu, nu e vina noastră că juriul are gusturi proaste. Dar întotdeauna suntem recunoscători. (Pe un ton ironic) Evident că suntem niște narcisiști, ne place și nouă lauda... Deși nu știm să primim complimente.
Spuneți-mi câte ceva despre Crimena. Sunteți o gașcă foarte bine închegată, fix pe același film, cu aceeași atitudine.
Valentin: În primul rând, suntem prieteni. După aia suntem trupă.
Cum ați decis să formați trupa?
Valentin: La o băută. Cu toată sinceritatea, așa a fost. Din beție în beție s-a legat. Tot ziceam să facem treabă până chiar ne-am apucat. Și pe Nilă (toboșarul) l-am cooptat tot la o ieșire.
Nilă: Nu am fost la prima, dar am mers la a doua.
Valentin: E al treilea toboșar. Am mai schimbat și doi vocaliști. Întotdeauna am văzut, înainte de a merge la sală, dacă ne potrivim ca oameni. Asta pentru că, după ce iei pe cineva în proiect, urmează mult timp de împărțit într-un spațiu mic. Dacă îmi vine să dau una cuiva din primele 20 de minute, nu are ce căuta, chiar dacă e super muzician. Vrem să ne înțelegem și dup ceă „lăutărim”. Într-un fel ciudat încă îl suportăm pe Nilă (toată lumea râde).
Cum v-ați simțit în seara asta?
Valentin: Marfă! A fost mișto organizarea, felicitări celor implicați! Îmi dau seama cât efort depun, mă mai ocup și eu de organizări și știu ce presupune. Un milion de mulțumiri pentru organizatori! Și încă un milion pentru cei care au venit să ne vadă. Nu suntem noi ăia populari. A fost mult mai mișto decât ne așteptam.
BlackSheep a câștigat premiul I la etapa metal a concursului, în iunie. E o trupă interesantă, formată din instrumentiști cu multă experiență. Totuși, un membru al echipei iese în evidență, la prima vedere. Toboșarul lor tânăr, de doar 13 ani, care dă dovadă de mult talent, dedicare și siguranță pe sine. BlackSheep a avut și încă are parte de un an roditor. Formația a reprezentat metalul românesc, în Germania, la „Wacken Open Air”, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de muzică extremă din Europa. Trupa experimentează cu heavy metal, death metal și îmbină accentele rockului din anii ‘70. Am vorbit cu Liviu Gugui, solistul grupului, despre experiența „Constelații Rock” și despre cum a fost să reprezinte România la „Wacken”.
BlackSheep e câștigătoarea etapei metal a concursului „Constelații Rock”. Cum a fost pentru voi experiența participării?
Liviu: Sincer, nu ne așteptam. A fost o concurență extraordinară, trupe minunate. Când am luat contact cu publicul din Râmnicu Vâlcea a fost ceva deosebit. Nu ne așteptam la un public așa tânăr și entuziast. În momentul în care am urcat pe scenă și am simțit energia aia, pur și simplu, ne-am dezlănțuit.
Aveți un toboșar foarte tânăr, de 13 ani.
Avea mai puțin de 12 ani când a ajuns în trupă. Cine l-a adus atunci a pretins că ar fi avut în jur de 15 ani. A venit, am repetat, l-am ascultat. Evident ne-a dat pe spate. Ușor, ușor a venit și ziua lui. I-am luat un tort și am întrebat câți ani face ca să luăm lumânări și atunci am aflat că face 12 ani. Am rămas șocați. Dar e un monstru absolut la instrument. Bate de la patru ani și repetă și studiază și nu cântă doar la tobe. Compune. Avem o piesă pe noul nostru album compusă de el.
Ați reprezentat România la „Wacken”. Cum a fost?
„Wacken” e o experiență foarte complexă. E un festival foarte mare, vin zeci de mii de oameni, știm cu toții trupele care cântă acolo. Pentru noi a fost o onoare să câștigăm concursul făcut aici pentru selecție și, după, să cântăm acolo. Ne-am pregătit foarte bine. Am repetat în fiecare zi timp de o lună, am ales cu foarte mare atenție piesele din playlist. Ne-am pregătit și cu obiecte promoționale, cu pachete pentru presă, făcute modern. Am renunțat la ideea de „dosar cu șină”. Am ales niște cutiuțe cu un stick, pe care se afla un micro-website, cu carte de vizită cu cod, care te trimitea către niște informații despre noi și către playlist-ul pe care urma să îl interpretăm. Am încercat să facem o experiență multimedia. Să fie mai mult decât o foaie de hârtie. A fost un real succes. A fost extraordinar să cânți acolo.
Am avut parte și de o surpriză. Organizatorii de la „Wacken Metal Battle” au ales cinci trupe și au organizat un al doilea concert în satul artiștilor, unde am cântat pentru mulți oameni din industrie. Asta pentru noi a fost o șansă poate mai mare. Am avut ocazia să cântăm mai mult cu patru trupe foarte bune. Am discutat cu oamenii implicați în fenomen, am împărțit pachete de presă. A fost, cred, cea mai lucrativă parte a experienței. E copleșitor. Lumea ar trebui să meargă o dată acolo, să se întoarcă și să își dea seama cum trebuie făcute lucrurile astea.
Seara a continuat cu Celelalte Cuvinte și Bucovina, legende ale rockului românesc, care au pus în scenă cele mai îndrăgite piese din repertoriu. Ca de fiecare dată, artiștii au captivat publicul și au făcut spectacole de neuitat pentru publicul vâlcean. Deși, aproape toate fețele din trupe mi-au fost cunoscute, una s-a remarcat pe scenă. Celelalte Cuvinte a început recent să colaboreze cu un chitarist tânăr și talentat, Eros Mandici, care insuflă un aer modern pieselor consacrate, prin solo-urile inventive. Am stat puțin de vorbă cu artistul după concert, pentru a afla câteva detalii despre cum e să cânți alături de una dintre cele mai longevive și apreciate formații din România.
Studiezi muzica de mic. Prima dată ai făcut pian, iar, apoi, te-ai apucat de chitară. Evoluția ta te-a adus în Celelalte Cuvinte. Cum ai început să colaborezi cu trupa?
Eros: Sunt prieten cu Marius, fiul lui Călin Pop. A avut nevoie de înlocuitor și am fost disponibil.
Cum simți că evoluezi ca artist în Celelalte Cuvinte?
Ei sunt la cu totul alt nivel. Ce am cântat eu până acum nu se compară cu nivelul lor.
Din câte am putut vedea eu, ai făcut parte, în mare, în proiecte de cover-uri până acum.
Da, am făcut parte din două proiecte de acest tip în Cluj. După, m-am mutat la București și am devenit „liber de contract”, să zic.
Când mă uit la Celelalte Cuvinte, știu foarte bine ce urmăresc, știu ce fel de artiști sunt. Cum ți-ai descrie tu identitatea artistică?
Sunt versatil, zic eu, și îmi plac foarte multe genuri muzicale. Mi-a fost puțin greu la început. Am avut doar două săptămâni la dispoziție să învăț piesele. În perioada aia se întâmpla KIMARO. Nu mai cântasem metal de foarte mult timp, de când m-am apucat, de fapt. Când m-am apucat de chitară, am început cu metalul. Știu ce îmi place, dar sunt foarte deschis la chestii noi.
Activezi într-un proiect propriu acum?
Nu. De obicei sunt căutat. Mi-ar plăcea să fac ceva, totuși. Trebuie să mă apuc serios de voce. Bine, am terminat canto clasic la facultate și simt că trebuie să mă apuc de studiat canto muzică ușoară.
