Au trecut cinci ani de când tânăra cantautoare americană Madeline Kenney a atras atenţia melomanilor prin albumul său de debut, „Night Night at the First Landing”, produs de Chaz Bear aka Toro y Moi, vârful de lance al microgenului Chillwave, iar muzica ei s-a rafinat continuu - dovada o constituie tripticul discografic „Perfect Shapes” (2018) - „Sucker’s Lunch” (2020) - „Summer Quarter” (2021), aceasta evoluând spre un sound cu totul aparte de Electronic Rock, care impresionează actualmente pe noul ei LP, „A New Reality Mind”, produs integral în micuţul studio din subsolul casei sale din Oakland.
Verbul „impresionează” poate suna prea rece în asociere cu o artistă care şi-a câştigat fanii prin emoţia pe care o transmite atunci când îşi descrie propriile experienţe sentimentale, însă „noua realitate” a lui Kenney se configurează creativ în jurul stării de solitudine absolut neobişnuite pentru ea, consecinţă a încheierii unei lungi poveşti de iubire în care a pus foarte mult suflet, în contextul (post)pandemic care a descurajat recalibrarea în raporturile cu cei din jur. Cu alte cuvinte, fără vrerea ei, Madeline Kenney s-a trezit, aproape peste noapte, de una singură, în special emoţional, independentă 100%, iar modul în care a reacţionat pentru a gestiona schimbarea a fost o introspecţie extrem de onestă, aproape clinică, prin intermediul muzicii...
„That way of living, I’m over it.” (Acel mod de a trăi, am termiant cu el.)
O asemenea explorare de sine vine la pachet, inevitabil, cu nuanţarea propriei perspective asupra tezaurului de amintiri şi trăiri intime („I think I learned about communication the wrong way.” / „Cred că am învățat despre comunicare în modul greșit.”), iar asta susţine şi explică într-un mod inspirat dinamica deliberat fluctuantă a tonului vocii lui Madeline Kenney, între angelic şi cyborgian (Reality Mind vs. The Same Again), sau reminiscenţele sonore optzeciste care se strecoară printre momentele experimentale de pe „A New Reality Mind”, definind cu fineţe frontiera dintre haos şi ordine, întotdeauna eluzivă în cazul unei despărţiri sau pierderi cu profund impact asupra propriului sine. Cu acest nou album, foarte ambiţios ca melanj estetic, Madeline Kenney îşi face un autoportret care surprinde, captivează şi intrigă în acelaşi timp, fiind deopotrivă un exerciţiu terapeutic şi un pas evolutiv major, aproape de statement, pentru ea, ca artistă. Încotro se va îndrepta de aici încolo rămâne de văzut, însă ruperea de „vechea realitate” reprezintă un refresh extrem de promiţător.
Text de Ioan BIG
