Organizatorii festivalului „Metal Bunker” promiteau, pe internet, că evenimentul lor e mai mult decât o serie captivantă de cântări. Aceștia susțineau că scopul celor două seri de nebunie e de a consolida comunitatea locală de rockeri și de a pune Craiova pe harta nucleelor metal importante. Nu e de mirare că am luat trenul, în dimineața de 22 septembrie, și am plecat să văd cu ochii mei dacă echipa coordonatoare, condusă de Traian Popescu și, formată, în mare, din membrii Crimena, se ține de cuvânt.
Festivalul s-a ținut la Casa De Cultură A Studenților Craiova, unde eu am ajuns cu mult înainte de ora de acces, pentru a-mi hrăni curiozitatea. Sala arăta ca o hală industrială, cu o scenă mică, dar bine organizată în capătul încăperii și cu tavanul foarte înalt. Pe pereți se întindeau șiruri de țevi și conducte gri. În subconștient, începusem să mă gândesc cu îngrijorare la calitatea sunetului din sală, însă am fost furată de atmosfera locului. „Când au spus băieții «bunker», au zis-o literalmente”, mă gândeam.
Concertele au început în ambele seri pe la ora 19.00. Încă din primul moment am avut parte numai de surprize, de la sunetul impecabil, în ciuda dubiilor mele, până la formațiile pe care nu le știam. Sarcina cea mai grea a picat, ca de obicei, pe umerii celor mai neexperimentați, aceea de a inaugura seara și de a antrena publicul. Totuși, trupa Ruyned din Timișoara, a făcut o treabă excelentă. Puștii, în afara sălii de spectacol, păreau o gașcă inocentă, abia intrată la liceu, cu emoții și care își doreau din tot dinadinsul să demonstreze ceva. Și au făcut o treabă minunată. Am rămas atât de impresionată de ambiția, talentul și violența brută a stilului pe care l-au abordat și executat ca niște profesioniști, încât a trebuit să le aflu povestea. Vorbind puțin cu solistul, am descoperit că băieții au între 14 și 17 ani, au început proiectul Ruyned acum șase sau șapte luni, iar acest concert a fost primul în afara orașului natal. Am stat de vorbă cu membrii formației pentru a afla mai multe despre experiența lor.
Trupele la început mereu primesc cea mai grea sarcină, aceea de a deschide concertul. Voi ați făcut o treabă minunată pe scenă. Ați adunat lumea și ați convins-o să intre în filmul vostru, să facă moshpit-uri și să o ia razna. Voi cum v-ați simțit pe scenă?
Ruyned: Ne-am simțit foarte bine. Publicul e ușor diferit de cel din Timișoara. Noi eram obișnuiți cu o audiență foarte mare și moshpit-uri constante. Fiind prima trupă, a trebuit să încălzim lumea. Ne așteptam să fie așa, pentru că, de regulă, nu vine multă lume de la prima formație. Dar, în principiu, a fost foarte fain, a fost și atmosferă. Sunetul ni s-a părut destul de fain.
Am văzut că v-ați chinuit puțin până ați pornit mișcarea prin sală, dar și când ați făcut-o, a pornit ca lumea. Am văzut și pe cineva care alerga prin circle pit cu piciorul în ghips și cârjele pe sus.
Ruyned: Îl știm! Îl cunoaștem. L-am cunoscut la un festival de muzică rock, iar omul era peste tot. Se băga în moshpit-uri, făcea crowd surfing... Am rămas șocați când l-am văzut aici, nu știam că e din Craiova. Ni s-a părut senzațional că până și în cârje e așa energic.
De multe ori e greu și pentru formațiile mai experimentate să cheme lumea la moshpit.
Ruyned: Da, am mai avut și piese la care s-ar fi potrivit și alte feluri de mișcări, însă ne-am adaptat la public. Atunci când vezi că publicul nu e așa implicat, nu are rost să te milogești, mai mult te faci de râs.
Chiar v-ați format trupa așa recent?
Ruyned: Da, totul a pornit de la un concert, într-un bar local, după care am decis să formăm trupa. Basistul s-a apucat de instrument cu o lună înainte de a intra în trupă. Ne-am întâlnit din pură întâmplare, dar am fost impresionați unii de ceilalți.
Prima seară, cu pumni în aer și dat din cap
Cu un start în forță, care a umplut camera de energie pozitivă, am continuat seara cu Leather Brigade, care a cântat ultimul concert cu toboșarul Nefuneraru, Gallower din Polonia, RoadkillSoda, S*xmag din Polonia și Doomnezeu. A fost o seară plină de energie, de pumni aruncați în aer și de dat din cap. Cum știam trupele de la noi și mă așteptam deja să facă show, am urmărit cu un surplus de atenție trupele poloneze. Totuși, merită menționat faptul că toate concertele românilor noștri au decurs impecabil, cu schimburi frumoase de energie între trupe și public, vâlvă și discuții vesele despre muzică și spectacole. Așa cum era de așteptat, capetele de afiș, trupa Doomnezeu, a încheiat în stil memorabil noaptea, cu ritmurile greoaie de doom metal și accentele de stoner executate cu mult tact.
Revenind la polonezi, am rămas impresionată de Gallower, în special, care, în asentiment cu Leather Brigade, au acel element vizual izbitor, și care ar fi putut să ridice în picioare chiar și cel mai pretențios ascultător. Cântarea lor a fost distracție pură, un deliciu sonor de forță brută care a lăsat o primă impresie puternică. M-am distrat pe piesele thrash metal de înaltă tensiune și mi-a părut rău când formația a părăsit scena. Publicul transpirase de la agitație și se îndrepta ușurel către exterior, ștergându-și picăturile de apă de pe frunte, respirând greoi.
„Nu am venit la cântare de jazz”
A doua seara a început mai domol, lumea resimțea oboseala din noaptea precedentă, însă era la fel de entuziasmată de concertele care urmau să înceapă. 7 Tears Ago a intrat prima, o formație pe care am văzut-o la Constelații Rock și care, încă de pe atunci, mi-a lăsat o impresie foarte bună. A mai urcat pe scenă Exuviath, cei mai zâmbitori metaliști pe care i-am văzut pe scenă, care abordează o sumedenie de siluri, toate din alte filme, dar complementare. Mental District vine de pe scena locală craioveană și s-a înființat în anul 2017. A fost o descoperire foarte interesantă pentru mine. Așa cum era de așteptat, fiind pe teritoriul lor, lumea s-a adunat ca la pâine caldă, iar atmosfera a fost incendiară.
Voiam să văd un concert Crossbone de mult, însă nu am avut până acum noroc să mă nimeresc la vreunul. În discuțiile tovărășești de afară, cu Mihai, solistul formației, am aflat că trupa a fost, după spusele lui, „prima care și-a asumat identitatea de thrash metal din România”. Show-ul lor a fost energic, cu invitații îndrăznețe adresate publicului, să se apropie de scenă „că nu am venit la cântare de jazz”. Îmi place personalitatea băieților pe scenă. Cunoșteam deja o parte dintre membri, de pe la alte proiecte de impact, precum Slicer și Tourist. Crossbone a fost un punct de start pentru muzicieni și a fost captivant să pot vedea în fața ochilor de unde și-au început ramificațiile pe scena locală.
Următorul spectacol a fost al gazdelor, băieții de la Crimena, show în timpul căruia nu aveai loc să arunci un ac. Așa cum i-am cunoscut eu și pe alte scene, au rupt. A fost un moment de dominare totală a spectatorilor, care, parcă hipnotizați de atmosfera din sală și de apropierea simțită față de trupă se mișcau brownian prin sală. A fost fascinant să văd cum colectivul lor, fanii locali și prietenii se înghesuiau în față și glumeau cu ei, le pasau băuturi și strigau versurile. Asta dovedește din ce în ce mai mult importanța comunității implicate în scena locală. E fix sentimentul pe care băieții l-au transformat în scopul acestui festival.
BlackSheep e întotdeauna ceva de-a dreptul special, cu un toboșar foarte tânăr, dar muncit și extrem de talentat, coroborat cu experiența celorlalți doi instrumentiști. Trupa a reprezentat România la „Wacken”, unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică extremă din Europa și se mândresc cu un album abia scos, „Blood Ties”. E o trupă care, cred eu, că merită mai mult și sper să primească din ce în ce mai multă recunoaștere în perioada următoare.
Seara s-a încheiat cu o priveliște greu de uitat. Perro Defrormero din Serbia cântă metal turbo folk, o combinație pe care nu am mai ascultat-o niciodată. Îmbrăcat ca un mafiot, în costum alb, cu pălărie și cu lanț de aur la gât, solistul era ceva atipic, de neuitat. Muzica dură și rapidă, cu versuri cântate lăutărește, a răsunat în sala din Casa Studenților. E greu să descriu cât de tare m-a distrat trupa asta și cât de mult m-am bucurat de ceva ce nu îmi imaginam că poate suna atât de bine live. Dar pot spune că a fost un final pe care îl am întipărit în minte și care va rămâne cu mine mult timp de acum în colo.
Am luat legătura cu Traian Popescu după încheierea festivalului. Iată ce a avut de declarat.
„«Metal Bunker» e un demers 100% DIY, de la finanțare până la logistică, alcătuit strict din voluntari. Se desfășoară într-un spațiu închiriat de la Casa de Cultura a Studenților din Craiova, care înainte și după eveniment e alcătuit doar din podea, tavan și pereți. Tot ce vedeți în poze (scenă, backline, PA, lumini, echipamente de bar și mobilier) e adus și montat pe loc.
Așa cum începe fiecare comunicat de-al nostru, «Metal Bunker» e un efort al comunității, nedeținut de cineva anume, și are ca scop păstrarea legăturilor cu scenele de metal, rock si punk din țară și din lume. E un drum lung de la prima ediție, cu niște boxe JBL agățate cu coardă albastră de tavan, până la scenotehnica de azi, și, aici, o mare parte din merit le revine trupelor care au înțeles și susținut demersul într-un oraș care, cel puțin în ultimii ani, părea că pierduse contactul cu turneele și evenimentele din restul țării.
Inițial, erau două ediții pe an, dar de anul trecut am decis să extindem puțin gama, astfel, din ediția de primăvară s-a desprins «Vast Plains and Goats Fest», dedicată exclusiv genurilor extreme (thrash, death, black metal). Ediția de toamnă care a păstrat numele original și cronologia «Metal Bunker» prezintă o formulă mai eclectică, fără a exclude (cum s-a și putut observa) genurile amintite mai sus. Momentan, ambele festivaluri sunt în ascendență, atât pe plan local cât și național, evoluție pe care o vom continua să o cultivăm, fără sa ne pierdem independența financiară și identitatea”.
Felicitări echipei organizatoare, tuturor celor implicați în acest proiect frumos! Sunt sigură că v-ați atins scopul și sper ca, de la an la an, să văd cum buncărul se extinde, se dezvoltă și adună o comunitate europeană mare de metaliști curioși.
Foto: Bogdan Ioan (Impact Image)
