„Metal Gates Festival” a avut loc weekend-ul trecut în clubul Quantic și a prezentat un line-up divers și foarte bine gândit de trupe metal din toată Europa. E un eveniment important pentru scena metal de la noi, unde am avut ocazia să gust câte o aromă a acestui stil din mai multe părți ale continentului. Anul acesta, festivalul a atras un număr și mai mare de străini, majoritatea din Spania,, care au bătut drumul până la București pentru trei seri de metal de calitate și distracție fără limite.
Din line-up au făcut parte nume sonore pe scena metal europeană, ca Shattered Hope, Batushka, Darvaza, Rotting Christ, Antimatter, Katatonia, precum și trupa din care face parte Mihai „Mihu” Ilie, membru important din organizarea festivalului, Machiavellian God. Festivalul nu s-a rezumat doar la momente artistice spectaculoase, ci a inclus și o conferință de presă, cu actori importanți ai scenei europene de muzică extremă, precum Alessandro Castelli, manager al K2 Music, Bogdan Trîmbaciu, care se ocupă de mai multe zone din industria muzicală românească, precum „Posada Rock Festival” și Unitatea de Management de Proiect din cadrul Ministerului Culturii, Jean-Martin Jensen, de la „Inferno Festival”, producătorul Kirsti Rosselan și mulți alții. Subiectul aceste conferințe a fost „Peisajul afacerii muzicii metal: strategii pentru trupele românești în căutarea succesului la nivel internațional”, un dialog deschis menit să ajute, prin intermediul perspectivelor și experienței profesionale, formațiile care își doresc să își lărgească orizonturile.
Am vorbit cu Mihu despre ce efort presupune un astfel de festival, ce înseamnă să fii artist și organizator în cadrul aceluiași eveniment și care sunt cele mai recompensatoare momente, atunci când te străduiești să creezi un eveniment frumos.
Cum organizezi un eveniment care să se apropie măcar de festivalul visurilor tale?
În primul rând, când fac un festival, îl fac să fie pe placul meu. Adică îl concep astfel încât să fie ceva la care mi-ar plăcea să particip, dacă aș plăti bilet. Ăsta e primul factor la care mă gândesc. Am și experiența multor festivaluri de afară, unde am văzut ce merge bine și ce trebuie evitat. Încerc să mă apropii de ce văd bun în străinătate, unde, în general, lumea chiar apreciază, mai ales când vine vorba de festivalurile indoor.
Cât de greu e de fapt?
Sincer, e foarte greu. E greu și din perspectiva volumului de muncă, mai ales când se apropie perioada festivalului, și din punct de vedere al puterii financiare. După perioada pandemiei, lumea a început să cumpere bilete când deja ne apropiem tare de eveniment și a devenit dificil să îți dai seama cum va merge festivalul, dacă va fi productiv sau o gaură. Sunt multe de zis.
Machiavellian God a cântat în seara aceasta (n.r – vineri). Cum găsești un echilibru între a fi artist la festival și organizator?
Se simte o presiune mai apăsătoare, cel puțin pentru mine. Eu sunt un tip cu frică de scenă, în general, poate că nu pare, dar așa sunt. Pentru mine, fiecare concert se simte ca primul sau al doilea, să zicem. Mă simt foarte stresat atunci când cânt, iar în cazul acesta, se mai adună și de la organizare. Aproape în fiecare an îmi propun să nu mai cânt în cadrul festivalului, dar, cumva, tot aici ajung.
Colegii de trupă, din Machiavellian God, te-au ajutat la organizare?
Foarte mult, da. Am noroc, pe lângă băieții din trupă, care mă ajută cu foarte multe treburi legate de festival, de colegii din personal, care sunt aproape an de an aici. Deja știe fiecare ce are de făcut, unde trebuie să ajungă. Anul acesta a mers foarte lin tot procesul. Suntem toți buni prieteni pe aici.
Care e cel mai recompensator moment din viața ta de organizator de festival?
Momentele în care lumea vine la mine și îmi spune ce bine s-a simțit aici. Asta mă face să mă simt cel mai mândru. E cel mai bun sentiment.
Am cerut și părerea unui festivalier despre experiența sa de la „Metal Gates Festival”.
Diana Porca: Am mers plină de entuziasm să ascult una dintre trupele mele preferate, anume Katatonia la „Metal Gates”, în Quantic. Nu e prima dată când îi văd, însă m-am bucurat că au venit și că am putut să îi văd, fiind parte dintr-un alt fel de public, poate unul ce îi cunoștea mai bine sau de ce nu, care a venit să descopere muzica. Atmosfera a fost mișto, plină de energie, chiar și atunci când s-au cântat piesele lor mai puțin cunoscute. Trupa a arătat mult respect și apreciere publicului, ingredientele unui concert de succes. Sunetul a fost bun. Sala fost plină de oameni faini, chiar dacă băieții de la Katatonia au cântat la o oră târzie, din cauza unei decalări de program inevitabile. Una peste alta, recomand acest festival și le urez organizatorilor cât mai multe ediții de acum în colo!
Consider că „Metal Gates” e unul dintre festivalurile la care merită din plin să mergi. E o combinație frumoasă de concerte electrizante, lume bună și atmosferă incendiară. Se vede de la o poștă cât de multă muncă și suflet se ascund în spatele scenei. Momentul meu preferat a fost concertul Rotting Christ. Cred că am avut parte de unul dintre cele mai bune concerte metal vineri, în Quantic. Muzicienii au făcut un show halucinant, de la care nu îmi puteam lua ochii.
Primele trupe care vor participa la „Metal Gates” anul viitor s-au confirmat deja: Lacrimas Profundere, Eufobia și Wooden Veins.
Felicitări echipei de organizatori, artiștilor și voluntarilor care au făcut posibil un festival de acest fel! Evenimentul a fost reușit, iar toate elementele care au făcut „Metal Gates” să devină ce este acum au atras un public format din oameni mișto, de bun simț, care ardeau de curiozitate să descopere muzică bună.
