Weekend-ul trecut a fost un exercițiu de conștientizare asupra problemelor de care se lovesc femeile în societatea românească. Vineri, trupa Heartbreak Cinema, a lansat un single cu Iris Danciu, o cântăreață pe care poate o cunoașteți din fosta formație Jinxy Von D’ers sau din proiectele sale solo.
Înainte de a intra în detalii despre piesă, voi încerca să explic de ce sfârșitul de săptămână a însemnat o lecție despre importanța feminismului. Duminică am participat la marșul „Împreună pentru siguranța femeilor”, un eveniment în care s-au discutat clar și răspicat problemele de care femeile, indiferent de naționalitate, etnie și orientare sexuală, se lovesc în România. Mesajul se strigă din ce în ce mai tare, iar acest nou single l-a încapsulat într-un cântec tupeist, pe față, pur punk și foarte personal. M-am gândit la el, în timp ce mergeam, alături de cele 1.500 de persoane către Piața Victoriei.
Într-adevăr, nu toți bărbații sunt periculoși, însă majoritatea femeilor din România au trecut prin experiențe îngrozitoare. Spre exemplu, cifrele violenței domestice din 2022 sunt teribile: 42 de femei au murit anul trecut, în urma bătăilor și abuzurilor din familie, iar aproape 40.000 de femei au fost victimele agresiunilor. Să nu mai vorbim de toate tipurile de hărțuire pe stradă, abuzurile psihologice și emoționale, care sunt la ordinea zilei. E revoltător, de aceea e nevoie de o astfel de discuție. Mesajul artistic din piesa „F*ckaholic” e un argument necesar.
Am stat de vorbă cu Iris, cu Maria și, respectiv, cu Radu Bădilaș despre piesă. Am stat la o masă și ne-am lungit la vorbă , fiecare cu experiențele ei, cu exemple de nedreptate și cu o listă de temeri și măsuri de precauție, precum spray-ul cu piper în formă de ruj. Ne enervam pe măsură ce vorbeam pentru că e greu să te detașezi de experiențele misogine, injuste și periculoase, pe care, la un moment dat, ajungem să le trăim.
„Mai bine sunt agresivă prin muzică, decât prin comportament!”
Am început cu o întrebare simplă, „cum ați reușit să puneți pe muzică și în cuvinte niște trăiri care, mai degrabă, te fac să vrei să urli?”. A fost greu să ajung exact la răspunsul întrebării, pentru că, inevitabil, ne-am pierdut puțin în detalii. „Am retrăit ce mi s-a întâmplat, de parcă îmi rula o casetă stricată în minte”, a spus Maria. „Nu m-am putut detașa nici când am început înregistrările, cred că se și observă că eram înverșunată”. Radu mi-a explicat că procesul a pornit de la o discuție între Iris și Maria, din timpul căreia a luat notițe și a încercat să aleagă fraze sau cuvinte, care puteau fi transformate în versuri.
„A fost greu să pun în cuvinte tot, pentru că nu e numai vorba despre abuzul fizic, ci și despre alte forme ale lui”, a spus Iris. „Mi-am adus aminte de multe experiențe negative prin care am trecut ca femeie și am încercat să mă eliberez de ele prin piesa asta. Am primit reacții aproape imediate, deci mesajul a ajuns la cine trebuie. Dar am fost și întrebată de ce sunt așa agresivă pe piesă și de ce am folosit limbaj explicit. E simplu, pentru că mai bine sunt agresivă prin muzică, decât prin comportament”.
„Eu cred că, mai degrabă, mesajul e direcționat către fete. E genul de impuls care să te încurajeze să spui ceva, să le ripostezi oamenilor care fac rău”, a spus Radu. Maria a observat: „Indiferent de cât de multă putere transmite mesajul, în condițiile în care noi nu am folosit metafore, avem versuri directe, nu toți îl vor înțelege ca atare”. „În mod ironic, și la videoclipul ăsta am primit comentarii indecente”, a adăugat Iris. Nu mă miră. Din acest punct, am început să vorbim despre cum fetele care poartă modă alternativă au devenit o țintă pentru comportamente inadecvate, pentru așa-zisele „complimente” nelalocul lor și pentru atingerile neprovocate.
Femeia în industria muzicală
De cele mai multe ori, un abuz începe treptat. Așa cum a povestit Iris, „abuzatorii se ascund după niște aparențe foarte bine puse la punct, fiind niște colegi, prieteni, artiști foarte buni. Dincolo de asta, între patru pereți și patru ochi, se întâmplă complet altceva”.
Și Maria a trecut printr-o astfel de experiență. A colaborat, în trecut, cu un instrumentist care s-a alăturat proiectului din cu totul alte interese decât pasiunea pentru muzică. Treptat, începea să își dea cărțile pe față, într-un mod în care solista s-a simțit foarte inconfortabil. Aceasta a povestit că încerca să aibă grijă de multă vreme, întrucât, în orașul ei natal, abuzurile de acest tip erau evidente și dese. „În plus, e nevoie doar de un precedent ca un individ să creadă că îi merge așa, fără să înfrunte consecințe. Sexul e adesea privit drept ceva tranzacțional în industria muzicală. Cică, pentru a dovedi cât de mult îți dorești să ajungi cineva”, a spus artista.
Iris a ajuns într-un punct în care nu mai voia să cânte în trupe. „E greu să găsești oameni cu care să rezonezi, atât din punct de vedere muzical, cât și uman. Nu simțeam că părerile, ideile și obiceiurile îmi erau respectate. Am fost și împinsă în anumite situații în care nu voiam să mă aflu. Eu sunt o fire liniștită. Înainte de concerte îmi place să mă odihnesc. Totuși, dacă făceam ca mine, eram luată în derâdere. Pur și simplu, nu voiam să stau la bere, așa că nu eram considerată un adevărat «rockstar»”.
În plus, Iris a povestit cum primește mesaje de la necunoscuți, cu invitația de a începe un proiect muzical. „Pe oamenii ăștia nu îi știu și mă cheamă direct în studioul lor de acasă, cică pentru înregistrări. Am început să fiu foarte directă la astfel de propuneri. Mereu întreb dacă vorbim de un proiect concret, dacă ne putem vedea în spațiu neutru pentru a discuta. Mult timp nu am făcut muzică, iar multe dintre speranțele mele de a mă întoarce pe scenă cu un proiect frumos s-au dovedit a fi doar iluzii. Nu vreau să mă expun la pericol mergând pe încredere oarbă”.
Un deget mijlociu pentru abuzatori
Per total, atât piesa, cât și videoclipul arată un mare deget mijlociu îndreptat spre abuzatori, manipulatori, perverși și persoane care atribuie vina victimelor de abuz. Cu toții de la masă am fost de acord că piesa e menită să le dea curaj victimelor, să le îndemne să spună ceva. Nimeni nu datorează unui abuzator tăcerea, din grijă pentru reputația lui. Reputația bună se dobândește.
„Abuzatorii propagă sentimentul de lipsă de putere pe cei mai slabi. Apoi, dacă o femeie, căreia i s-a făcut un rău, spune ceva, devine «fosta nebună», «o isterică», indiferent de cât de calm vorbește despre experiență”, îmi spunea Iris. Sper ca această piesă să fie o cărămidă în procesul de clădire a unei noi mentalități.
„Trebuie să revenim la rădăcinile punk-ului. Trebuie să amintesc că stilul nu vorbește doar despre gagici și bani, ci aduce în discuție teme politice, sociale. Trebuie să ne întoarcem la geneza lui!”, a exclamat Maria.
„Nu a fost un motiv de bucurie să facem piesa asta, chiar dacă am avut parte și de momente distractive la înregistrări și filmări. Am făcut piesa asta pentru a refula agresiv, prin artă, fără să fim violenți”, a declarat Iris despre piesă.
Radu a subliniat că „e important ca și bărbații care sunt de acord cu mesajul să zică ceva mai departe. Trebuie să conștientizăm că tema piesei e o problemă generală a tuturor, nu e doar o părere a femeilor”.
Ce femei din industrie apreciați?
Am vrut ca ultima mea întrebare să destindă puțin spiritele. Așa că am vrut să aflu ce artiste apreciază Iris, Maria și Radu, cu toate că, în industria rock sau alternativă autohtonă, nu prea există reprezentanță feminină. Nume de artiste cu tupeu și autenticitate au fost menționate Krrysopher, Laura Brat, Ioana Milculescu de la Subcarpați, Corina Sucarov, autoarea proiectului „+SHE+”, Cristina Lupu, Teodora și Maria de la Rockabella, Ioana și Masha de la The Groovy Bastards, Ștefi Popa de la Wildchild, Monica de la The Strizzers, iar lista continuă.
„Apreciez orice artistă care muncește să își atingă visul, care știe cum să abordeze muzica de scenă”, a afirmat Radu, adăugând: „în plus, le apreciez pe Iris și Maria, pentru că nu se lasă cuprinse în tiparul de feminitate în muzică. Aduc ceva original”.
