Când un tânăr baterist pe nume Lars Ulrich căuta grup, Hetfield s-a potrivit perfect. În timp ce Hetfield încă făcea pași mici în compunerea de piese, un lucru era sigur: voia să scrie despre altceva decât despre demonii despre care vorbea orice altă trupă de metal.
Lucrând la melodiile pentru „Ride the Lightning”, Hetfield avea să devină mai ezoteric cu versurile sale, abordând subiecte inspirate din romane, precum „For Who the Bell Tolls”, Biblie, în „Creeping Death”sau filmul „One Flew Over the Cuckoo’s Nest”.
Jack Nicholson joacă în „One Flew Over the Cuckoo’s Nest” rolul unui bărbat internat într-un azil de nebuni. Bazat de volumul cu același nume al lui Ken Kesey și publicat în 1962, filmul spune povestea pacientilor dintr-un ospiciu, condus cu mâna de fier de sora-șefă Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum electroșocurile și lobotomia. Empatizând cu Randle Patrick McMurphy, interpretat de Jack Nicholson - simbolul revoltei împotriva autoritații tiranice - Hetfield a găsit inspirație pentru „Welcome Home (Sanitarium)”.
Privind înapoi la piesă și momentul în care a apărut, Ulrich a spus că asemănările dintre compoziția lui Hetfield și film sunt practic interconectate: „Este un pic ca „One Flew Over the Cuckoo’s Nest”. Este din punctul de vedere al unui bărbat închis într-un sanatoriu, dar el crede că este sănătos, însă este închis cu toți acești oameni nebuni.”
În primele secunde ale piesei, Hetfield îl pune pe ascultător în mintea acelui protagonist, cu notele de deschidere pictând imaginea ușilor de oțel care se închid în spatele său, știind că nu vei fi lăsat niciodată afară până când nu ești sănătos. Prizonierul scapă în cele din urmă, ucigându-i pe toți cei care au fost închiși pe nedrept.
Foto: Getty Images/ Guliver.
