Florin „Moni” Bordeianu, membru legendar al trupei Phoenix, a încetat din viață cu câteva zile înainte de a împlini 76 de ani. Anunțul a fost făcut vineri seara, pe Facebook, de Nicu Covaci, coleg cu Moni în formula de început a trupei Phoenix. „A plecat să deschidă alt drum cel care l-a deschis pe primul… Îți mulțumim, Moni, pentru că ceea ce avem acum tu ai început!”, a scris Nicu Covaci pe Facebook, adăugând versurile piesei „nebunul cu ochii închiși”.
Conform „Libertatea”, în anul 2016, Moni Bordeianu a suferit din cauza unor probleme vasculare care au dus la amputarea unui picior. Artistul a trăit în ultimii ani în Germania, unde a și încetat din viață, la vârsta de 75 de ani.
Doru „Rocker” Ionescu: Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Aici, prefața cărții din 2016... Legat de volum - Mony nu a putut fi prezent la lansare, trebuia să se opereze la ochi... numai că la analizele dinainte, s-a descoperit că are o mare problemă la picior, așa că i l-au amputat. Dar nu a contat, la PHOENIX 55 / Nicolae Covaci 70 a venit, a cântat și a țopăit așa, cu proteza... Ultima dată l-am văzut la lansarea filmului lui Cristi Nema (cel care a ajutat esențial și la cartea - interviu); pe scena Sălii Palatului a cântat din nou, cu show, iar la un moment-dat, cum cârja îl deranja, a aruncat-o! Dumnezeu să îl odihnească în pace!
„Tot elanul și inspirația mea s-au datorat întodeauna unor întâmplări, unor întâlniri cu oameni, ființe, locuri deosebite care mi-au influențat viața, au 
lăsat urme în ea. Melodiile și textele mele, mai ales cele din ultimul timp, sunt în mare parte influențate de evenimentele apărute în viața mea între 1982 și 2012.
Ăsta-i balconul meu, de aici mă uit la stele – una pe firmament e deosebită, nu se vede cu ochiul liber, dar cu un telescop se poate observa, iar cineva o știe, e un cadou (poza cu steaua)... Ai văzut și mașina mea ce număr de înmatriculare are: 2621, ce coincidență. Cu toate par că nu sunt decât niște numere abstracte și matematica, fiind dintotdeauna un misteriu pentru mine, aceste numere au un aspect total romantic în mintea mea; așa sunt eu mai romantic, așa a fost să fie. Putea să fie mai frumos? Cu timpul trebuie să îți urmezi inima, indiferent de drumul pe care îl alegi, altfel viața n-are rost; și nu uita: trebuie să-ți trăiești viața ta, să-ți urmezi propriul tău destin, nu pe al altuia!”
Pe Mony (Florinel) Bordeianu l-am cunoscut mai bine, mai intim dacă vreți, prin toamna lui 2011, atunci când l-am vizitat acasă, la Osnabruck (în nordvestul Germaniei), să filmăm un interviu - portret pentru TVR Internațional. Atunci i-am aflat povestea vieții, cu atâtea răsturnări spectaculoase de situație. Cu cele mai multe alegeri motivate strict emoțional. Celebrul solist Phoenix din perioada beat a plecat legal din ţară, în 1970, în plină glorie, după un concert de adio... cu cântec, stabilindu-se în Statele Unite. A revenit în România pentru a se căsători şi a-şi duce marea dragoste peste ocean, însă în 1977 a redeschis capitolul care părea închis pentru totdeauna. Când grupul său de suflet a fugit în Germania, a fost de-ajuns un telefon ca să lase totul baltă și să se întoarcă în Europa, la semnul lui Nicolae Covaci.
Părea să fi revenit la boema vieții de trupă rock, dar realitatea devenise cu totul alta. Reuşitele muzicale aveau să vină mult mai târziu, în niciun caz la nivelul acelora din anii ’60. După mai multe încercări într-o nouă formulă Phoenix, Mony a trebuit să-și vadă de viață în nume propriu, ca toți ceilalți colegi. A stat în apropierea scenelor alături de unul ori altul, a încercat chiar un disc single solo, la jumătatea anilor ’80. După 1990 a început să revină în ţară cu Phoenix, pe măsură ce colegii din perioada sa de glorie s-au reunit, atunci când Covaci a putut edifica un concert, un disc... Totul a culminat în 2008, când - sprijinit de liderul trupei - a lansat discul solo (înregistrat tot cu ciracii din Phoenix, mai vechi ori mai noi) „Back to the Future”.
La 63 de ani, l-am găsit în apartamentul său, fredonând melodii noi şi încercând să scrie o carte despre viaţa sa! Lucra la un mare „ImpEx” din industria alimentaţiei şi plănuia să înfiinţeze o filială românească; așadar, cel mai mult îşi dorea să se restabilească în România. După câțiva ani, în noiembrie 2015, cartea rămăsese în stadiul de proiect,Mony urma să se pensioneze... dar ce mai conta, când în primăvară cântase într-un întreg turneu cu Phoenix? Atunci, la Hard Rock Cafe, când a venit să cânte cu Covaci și cu A G Weinberger într-un concert inedit la lansarea firmei Rock House Events, i-am povestit owner-ului Cristian Radu Nema de visul neînplinit al lui Mony.
Care Cristi nu era nou în branșă, nici între fanii Phoenix. De altfel, cu Cristi m-am cunoscut exact la lansarea din 2008 a discului lui Mony, când acesta îi realizase un videoclip. Totul s-a petrecut instant, Cristi a achiesat din prima la ideea unei cărți - interviu, ne-a pus la dispoziție reportofonul; cu Mony m-am revăzut după două săptămâni la Timișoara, pentru a-mi înmâna toate fotografiile sale... Iar lumea a devenit și mai mică atunci când l-am sunat cu Cristi pe Costel Postolache de la editura Integral, cel care îi scosese lui Nicu ambele cărți, reeditarea celei din 1993 (când tot Costel lucrase efectiv şi la primul volum, pentru Nemira) lansată laolaltă cu atât de așteptatul (și neașteptatul, dacă nu l-ați citit) volum secund... Costel a zis da pe loc, Sevi și Bogdan de la Rock House Events au transcris interviul și iată-ne în februarie 2016, punând la cap amintirile lui Mony. Restul e istorie, cum se spune... o poveste cu cântec și, mai mult decât s-ar fi așteptat poate mulți dintre fanii Phoenix, cu mult suflet...
