E adevărat, melodiei i-au trebuit două lansări pentru a-și face drum către urechile ascultătorilor. A doua lansare a venit în 1993, contribuind la recunoașterea Radiohead pe plan mondial.
Cum a ajuns cel mai mare hit al trupei să fie scos ani de zile din live-uri-uri
În SUA, single-ul „Creep” a fost ajutat de apariția într-un episod din 1994 din „Beavis and Butt-Head”. Capitol, casa de discuri din SUA a Radiohead, a folosit acest lucru într-o campanie de marketing cu sloganul „Beavis and Butt-Head say [Radiohead] don't suck”.
„Creep” devenit un hit internațional asemănător ca succes cu „Smells Like Teen Spirit” și „Loser”, drept care EMI a făcut presiuni ca Radiohead să-l egaleze, ceea ce a creat tensiuni și nemulțumiri în timpul înregistrării celui de-al doilea album, „The Bends” (1995). „We sucked Satan’s cock”, explică Yorke despre turneul de doi ani care a urmat succesul lor timpuriu, împiedicând creșterea creativă a oricărei muzici noi care urma să vină de la trupă până când a apărut „The Bends”, în 1995. „A durat un an și... jumătate pentru a ne întoarce la oamenii care am fost... pentru a face față emoțional”.
Thom Yorke a simțit că succesul rapid al piesei amenință să îi definească trupa într-un mod care nu reflecta întreaga viziune muzicală a acesteia. În timpul turneului de promovare al celui de-al treilea album Radiohead, „OK Computer”, Yorke a început să devină ostil când „Creep” era menționat în interviuri și apoi, în săptămânile următoare, a început să refuze cererile de a cânta live piesa. Într-un concert din Montreal, lucrurile s-au precipitat atât de mult, că Yorke a strigat publicului: „La naiba, ne-am săturat de asta”.
În 2016, titlul care a făcut înconjurul presei muzicale a fost reapariția in setlist-ul de concert al Radiohead a melodiei „Creep”, pe care trupa nu o mai interpretase din 2009.
Foto: Getty Images/ Guliver.
