Steagurile Bikers For Humanity s-au ridicat ieri dimineață, la Brezoiul Lumii. Încunjurați de cele mai frumoase peisaje, într-un spațiu deschis, cu aer proaspăt, voluntarii motocicliști au finisat ultimele detalii pentru începerea festivalului. Undeva în diagonala scenei, se putea vedea locul ce va urma să devină Centrul Cultural Bikers For Humanity, unde copiii din Brezoi și împrejurimi vor învăța să cânte, să picteze, să se apropie mai mult de artă.
Cântările au început pe la ora
17:15, cu Revolter, trupa care, practic a crescut pe scenă, și care a făcut
deja o tradiție din participarea la acest festival. De trei ani consecutiv, tinerii
artiști vin cu inima deschisă la Bikers For Humanity Rock Fest și cântă pentru a
contribui la impactul pozitiv pe care ONG-ul dorește să îl facă.
„De când există festivalul, am participat în fiecare an. Admirăm tot ce reprezintă ei și că luptă pentru cauze nobile. Lumea percepe toți biker-ii oameni răi, dar ei dovedesc de atâta timp, din 2016, că nu-i adevărat. Că noi suntem, de fapt, oameni buni, suntem o comunitate frumoasă și încercăm să ajutăm. Noi, personal, facem chestia asta prin muzică, alții o fac prin gesturi frumoase și prin acțiuni caritabile. Înseamnă foarte mult pentru noi și e o onoare să participăm!” – trupa Revolter.
The Voodoo Child au venit cu o
încărcătură energetică uriașă. Aceștia trebuiau să cânte anul trecut la
festival, însă solista lor, Romina Apostol, a trebuit să treacă peste o etapă
importantă – bacalaureatul. Așa că, anul acesta, au venit cu tot avântul și au
cucerit scena. Cu un setlist și cu o prezență ireproșabilă, au încălzit
publicul bine pentru seara ce urma. Prin public, lumea rămânea mască, nevenind
să le creadă ce făceau acești puști pe scenă.
„Este o adunare extraordinară, în care se vede, efectiv, cât de uniți pot fi motocicliștii și cât de mult bine pot să fac atunci când își doresc. Și de fiecare dată am rămas impresionat de frăția noastră, pot să spun și eu, ca motociclist, și de faptul că, în fiecare an, organizează acest festival și realizează atât de multe lucruri frumoase pentru oamenii nevoiași, pentru comunitate”, - Andrei Cerbu, The Voodoo Child.
Nu mai văzusem Luna Amară de ceva
timp. M-am bucurat foarte mult de show-ul lor. Mi-a trezit niște amintiri
foarte frumoase. Eram în Vama Veche, la Papa La Șoni, când i-am văzut pentru prima
dată. Acolo m-a dus gândul. Ieri-seară, multă lume, cu siguranță, a simțit o
conexiune puternică față de muzica lor, cerând, la finalul setului, să facă un
bis.
„Umblând atât de mult prin țară și interacționând cu publicul nostru, ne dăm seama că, la fel ca sănătatea în România, educația este la pământ, din păcate. Eu, ca părinte sunt direct interesat de ceea ce pot să-i ofer din puterea educației fiului meu și chiar urmează în curând să meargă la școală. E una de cele mai dificile misiuni la care trebuie să mă înham. Nu pot spune cât un super «Da!» la tot proiectul. Pentru că, la fel ca și sportul, de altfel, și orice hobby sănătos pe care poți să-l dai mai departe, ca părinte, unui copil, arta te face un om mai autentic, te ține în contact cu tine însuți. Te face, până la urmă, un om mai responsabil de cei din jurul tău, de tine însuți, bineînțeles, de natură, de tot ce-i frumos”, - Nick Făgădar, Luna Amară.
Scarlet Aura, senzația heavy metalului românesc, a avut mai multe momente speciale pe scenă. Însă, ca să fiu pe scurt și ca să vă pot face cât mai bine să înțelegeți spectacolul lor, când te uiți la membrii trupei, vezi un foc foarte puternic, o pasiune care arde intens. Niciun detaliu din show-ul lor nu a fost lăsat în voia sorții, de la mișcare pe scenă, la discurs, la muzică și, desigur, la momentele cheie. Cristian Hrubaru a cântat cu membrii trupei „Rugă Pentru Părinți”, iar la marele final al concertului lor Aura purta o pereche de aripi albe, imense. Ca de obicei, spectaculos.
„Persoanele care fac gesturi nu sunt bune și atât. Ci, au avut de înfruntat propriul lor întuneric. Am vorbit despre asta pe scenă și mă bucur că mă întrebi asta. Oamenii ăștia știu ce înseamnă să înfrunți demoni. Suntem doar niște oameni care îi doresc să fie mai buni. Cred că asta e calitatea cea mai de preț a unui înger. Să își dorească să facă bine. Dorința de a deveni mai bun nu e din născare. Gesturile caritabile se fac neapărat atunci când ești ok. Dacă tu nu ești ok, nu poți ajuta pe nimeni. Așa că, primul gest caritabil pe care îl poți face, spun asta mai ales pentru tineri, e să te ajuți pe tine. Fii stăpân pe viața ta și, apoi, ajută-i și pe ceilalți”, - Aura Danciulescu, Scarlet Aura.
Bosquito are un dar foarte special. Acela că, deși, în teorie, muzica nu aparține de sfera rock, comunitatea de rockeri îi îndrăgește foarte tare. Cred că e un talent în sine să poți aparține oriunde. Nu mulți artiști își pot permite asta. Totuși, Radu Almășan a spus pe scenă că, deși ei nu cântă rock, și-au dorit să construiască spectacolul cu tentă rock n’roll. A ieșit o mare petrecere de latino fusion, îmbinat cu accente distorsionate de rock, la care publicul și-a pierdut mințile. Erau oameni pe mesele de paleți din spate, cei din față se cocoțau unii peste ceilalți să ajungă cât mai aproape de artiști, cuplurile făceau piruete cam haotice în mijlocul mulțimii. Am fost la multe concerte Bosquito, însă acesta mi s-a părut de departe cel mai bun, mai ales când mă gândesc la vocea lui Radu. Nu cred că l-am auzit vreodată cântând atât de liber. Așa cum a spus și Hrubaru pe scenă, „dacă Radu lua decizia să rămână definitiv în America, România ar fi pierdut un mare solist”.
Seara s-a încheiat cu Trooper, pe care majoritatea îi aștepta cu nerăbdare. Cred că o mână de puști se lipise încă de la ora 17:00 de gardul din fața scenei și ținea loc. A fost un show fenomenal, cu multe efecte de lumini, cu fumigene, steaguri cu Bikers For Humanity fluturau prin public. O încheiere mai bună nu cred că ar fi putut fi. Ambasadorii Bikers For Humanity au cântat impecabil, iar publicul mai avea puțin și îi acoperea. Cele câteva mii de oameni erau în picioare, chiar și după o zi toridă, cu multă alergătură și cu ambuteiaje pe Valea Oltului.
„Cunosc proiectul Bikers for Humanity din perioada în care era doar un gând în mintea lui Hrubaru și îți spun sincer că atunci, la început, mi s-a părut că e aproape imposibil de realizat. Dar și-a dorit Cristian atât de mult încât a reușit să construiască povestea asta frumoasă și, în fiecare etapă a ei, în momentul în care a fost nevoie de noi, sub absolut orice formă, am fost acolo. Nu aveam cum să lipsim tocmai acum, după ce anul trecut am fost făcuți și ambasadori Bikers for Humanity, așa că, oricând este vorba de întins o mână și de ajutat, sub orice formă, noi, Trooper, suntem acolo.
Îmi doresc foarte mult să trăiesc într-o lume tot mai bună și mi este imposibil să nu sesizez că ne îndreptăm exact în direcția opusă. Așa că, în momentul în care văd astfel de acțiuni, personal, prind speranță. Poate e și egoist din partea mea să mă leg atât de tare de Bikers for Humanity, însă îmi place să stau lângă oameni buni care fac lucruri bune pentru alți oameni buni, care poate n-au avut atâta noroc, care poate au trecut prin niște momente mai nasoale, pentru că așa a fost viața. Dar, da, îmi doresc o lume bună de tot și cred că ăsta e un început. Nu putem să o vindecăm pe toată, dar măcar așa, în anumite locuri, putem să mergem și să punem cât un plasture de fericire, știi?”, - Alin Coiotu' Dincă, Trooper.
Ne pregătim acum de dubla doi. Diseară, ne vom bucura de cântările trupelor Cargo, Compact, Altar, Byron, Antract, The Groovy Bastards și The Hidden Jester.
Foto: Gelu Coltău
