A doua seară de Bikers For Humanity Rock Fest a fost cea mai plină, dintre cele trei seri programare. Ne-am dat întâlnire aici, la Brezoi, cu prietenii de la The Hidden Jester, The Groovy Bastards, Antract, Altar, Compact și Cargo, care ne-au ținut în priză până târziu noaptea.
Înainte de toate, trebuie menționat că am avut parte de o mare surpriză, chiar înainte de începerea programului festivalului. În spate, în dumbravă, a avut loc prima nuntă la Bikers For Humanity Fest. Da, ați citit bine - nuntă, cu nuntași, cu viceprimarul din Brezoi. Mirii, dintre care mireasa, nepoata lui Andrian Igrișan, și-au unit destinele în cel mai frumos spațiu, umbrit și liniștit, înconjurați de familie, prieteni și de lumea care s-a adunat să îi felicite. Casă de piatră!
Concertele au început la fel ca ieri, după ora 17:00. The Hidden Jester a fost prima formație a serii, care ne-a energizat bine pentru nebunia care a ținut până dimineață. Invitația de a participa la festival a fost câștigată la „Constelații Rock”, un premiu special din partea lui Cristian Hrubaru. Bănățenii au făurit o muzică foarte specială, reinventând rockul clasic, fără să îl facă să sune a copie după ceva anume. Sarcina de a fi primul e mereu cea mai grea, însă băieții au convins ceva lume să se strângă la scenă, în soare, cu un setlist de rock n'roll și grunge ca la carte.
A doua formație a fost The Groovy Bastards, o gură de aer proaspăt pe scena locală. Eu, personal, vorbesc mult despre ei și îi admir foarte tare, pentru că, pe lângă talentul enorm pe care îl posedă, sunt foarte muncitori și se vede. La fel ca în cazul The Hidden Jester, au primit invitația ca premiu de la Cristian Hrubaru, anul trecut la „Constelații Rock”, concurs pe care, între timp, l-au și câștigat. Muzica pe care am ascultat-o face parte din primul album, „Charades” și a adunat în față multă lume atrasă de stilul lor autentic.
„Bikers For Humanity e inițiativă de suflet prin care o comunitate foarte mișto se lasă adunată de ce este mai important, de muzică rock și de fapte bune. Oameni foarte faini care fac lucruri foarte faine, conectați fiind prin muzică și pasiune. Voluntarii Bikers for Humanity sunt adevăratele staruri rock. Dau un exemplu pentru mulți, încurajează facerea de bine, dau mai departe ce știu ei. Am fost și eu voluntar mulți ani, la multe evenimente și, de obicei, nu se simte toată munca aia din spate, dar cineva trebuie s-o facă. Da, ei sunt adevărați eroi!”, The Groovy Bastards.
Seara a continuat cu Antract, care, pentru câteva clipe, a transformat Brezoiul Lumii în Vama Veche. Au cântat cele mai frumoase melodii din repertoriu, precum „Dezbracă-te de tine”, „M-am obișnuit” sau „Îndrăgostiții au aripi”. Lumea începea încetul cu încetul să se înghesuie în fața scenei, dansând legănat pe acordurile formației. Atmosfera devenea din ce în ce mai electrizantă, iar energia din public era intensă, fiind o conexiune aproape palpabilă între artiști și spectatori.
Cu toții așteptam cu nerăbdare ca byron să urce pe scenă. Formația a făcut un show demențial, fiind pentru prima dată la Bikers For Humanity. Mulți tineri s-au adunat la gard, cu diverse semne în mâini, care au țopăit pe tot parcursul concertului, intonând fiecare vers în parte. A fost spectaculos să îi văd live. Prima dată, i-am văzut într-un cadru mai restrâns la un concert cântat în căști, la J'Ai Bistrot, în București. De data aceasta scena imensă din festival era acaparată în totalitate. Artiștii se mișcau cu atâta energie, încât, câteodată, chiar nu știai unde să te uiți, ca să nu ratezi tot spectacolul.
L-am întrebat pe Dan Byron cum s-a simțit pentru prima dată pe scena Bikers For Humanity Rock Fest.
Cum mă simt de obicei pe scena foarte bine. Chiar foarte bine.
„Trebuie să înțelegeți un lucru despre noi. Scena e un drog, fără nicio glumă. Ne place să facem muzică in general, ne place să tragem în studio, ne place să facem albume, să scriem chestii noi, dar cel mai și cel mai mult ne place să cântăm pe scenă. Facem asta cu toate sacrificiile. Nu e ușor să mergi în continuu. E o satisfacție foarte mare”, Dan Byron.
Altar, ca de obicei, a avut o prestanță ireproșabilă. Interacțiunea cu publicul a pus pe toată lumea prezentă pe jar, cu îndemnuri la energie, atitudine, corectitudine și bunătate, strigate cu multă putere. „Brezoi are energie! Brezoi are forță! Brezoi are atitudine!”, striga de pe scenă Andy Ghost. Sincer, m-am mirat că nu s-a creat vreun seism la festival. Publicul sărea în continuu pe ritmurile pieselor Altar și cânta atât de tare încât aproape acoperea sunetul de pe scenă. Altar a avut și două momente cu totul deosebite, cu Cristian Hrubaru și cu Anton ca invitați speciali, demonstrând din nou că rockul înseamnă comunitate, prietenie și susținere.
Prietenii vechi ai Bikers For Humanity, Compact, au venit cu mult avânt și emoție pe scena festivalului. Formația a cântat cele mai îndrăgite piese din cei 40 de ani de carieră. Primul cântec al serii a fost "Călător Spre Infinit", care a stabilit tonul pentru întregul concert, creând o atmosferă de visare, speranță și nostalgie. Dacă, până acum publicul cânta oricum cu multă putere, acesta și ultimul concert al serii au răsunat pe atât mai tare. La piesa „Fata Din Vis”, Paul Ciuci a cântat primul vers, apoi a lăsat marea de oameni să continue, creând un dialog cu totul special între scenă și mulțime. L-au chemat și pe Cristian Hrubaru pe scenă la „Cântec Pentru Prieteni”.
Am vorbit cu membrii Compact despre inițiativa Centrului Cultural Bikers For Humanity și despre importanța educației prin artă.
„Așa cum ziceam înainte, este o acțiune foarte importantă și când spun foarte importantă chiar cred acest lucru, pentru că în ziua de azi avem datoria noi, ca oameni care ne pretindem a fi de cultură, să-i aducem într-o direcție bună. Vedem că trăim într-o lume foarte intoxicată cu tot felul de genuri muzicale, care nu neapărat aparțin nici tradițiilor acestui popor cultural. Și, prin acest demers, eu zic că tineretul poate să aibă acces și la altceva. E o vorbă, oamenii consumă ceea ce le dai. Asta se întâmplă și în cazul tinerilor când ne referim la partea de cultură, informația culturală care li se transmite lor”, Lucian Iluț.
„Este extrem de important. Este, în primul rând, un lucru necesar ca acești copii să nu se atingă niciodată de playback, care mi se pare cea mai înfiorătoare înșelătorie pe care cineva poate să o facă pentru artă și pentru publicul care vine să-l vadă. În plus, ca orice formă de educație, este foarte benefică pentru dezvoltarea intelectului, abilităților, poate copilul respectiv are niște aptitudini artistice, instrumentale sau de voce, care ar fi păcat să se piardă. Astea sunt daruri pe care nu te duci la piață să le cumperi. Sunt daruri, așa că ar fi imposibil să dispară chestia asta. Educația prin muzică, ca cea făcută prin sport, este esențială pentru dezvoltarea unui tânăr”, Paul Ciuci.
Cargo, ambasadorii Bikers For Humanity, au încheiat seara. Concertul lor a fost plin de momente magice. „Noaptea Vrăjitoarelor”, „Nu mă lăsa să-mi fie dor”, „Cruce-n Destin”, toate au fost cântate într-un fel cu totul deosebit, cum nu am mai auzit niciodată. Mulțimea arăta ca o mare de luminițe dansatoare în întuneric. Cântarea a devenit o mare petrecere, de mii de participanți, când au cântat „Nu mai am țigări”, fiecare dintre cei prezenți râzând în timp ce cânta versurile. Seara, totuși, s-a terminat într-o notă emoționantă, când a venit rândul piesei „Dacă ploaia s-ar opri”. Adrian Igrișan a decis să îi lase pe cei din public să cânte. Stătea la marginea scenei și privea uimit către corul imens din fața sa.
Am vorbit cu el despre viitorul Centru Cultural Bikers For Humanity.
„Ideea de bază a plecat de la mine, dorindu-mi să-mi fac o tabără pentru copii, aici, în Brezoi. Pentru că Brezoiul e un loc special din mai multe puncte de vedere. Nu ne dăm seama de ce ne simțim altfel aici. Ne simțim așa pentru că stăm peste niște zăcăminte importante care ridică frecvența energiei. Și datorită zăcămintelor astora, noi ne simțim deosebit. N-ai văzut că intri aici și parcă te calmezi, parcă e altceva. Eu știu că este un loc minunat. Este și mijlocul țării.
E foarte important nu doar să le arătăm copiilor cum se cântă, pentru că găsesc ei surse de inspirație. Pentru mine, cel mai important este să le transmit faptul că e important să rezonăm cu pământul pe care calci și să nu ne mai uităm peste ocean. Nu o să fim niciodată la fel de buni atâta timp cât copiem. E mult mai important să redăm tradiția de aici, starea, energia de aici, care, pentru cei de afară, e necunoscută și specială. Și, când am auzit că se implică și Bikers For Humanity, îți dai seama că a fost o mare bucurie pentru mine. Pentru că se materializează ceva ce pentru mine era mult mai complicat de unul singur. E minunat. Se pot întâmpla și lucruri frumoase. De fapt, aici e toată treaba. Asta e bucuria. Și până la urmă, cu asta rămânem.
Nu-mi doresc să fiu nici cel mai bogat din cimitir. Și cred că asta e important, să inspirăm pe alții. Să învățăm carte. Să începem să scriem corect. Să vorbim limba română. Sau să revorbim limba română. Sunt multe aspecte importante. Mi-aș dori ca acești copii să bea dimineața laptele pe care îl mulg ei de la vacă. Să vadă și ei cum e să trăiești, să palpezi, nu doar virtual. Pentru că virtual îți aduce doar o pată pe creier, nicidecum stare interioară”, Adrian Igrișan.
Foto: Gelu Coltău
