Unul dintre cele mai tari avantaje ale unui festival atât de mare și divers precum Electric Castle, ajuns anul acesta la a 10-a ediție, e că ai o mulțime de artiști din toată lumea, cântând genuri diferite de muzică, de care nu ai auzit și pe care, totuși, ai șansa să mergi să-I vezi live în speranța că vei pleca acasă cu un nume nou în playlist. Așa s-a întâmplat în cazul meu cu cei de la JoyCut, despre care nu auzisem înainte de Electric Castle, însă care m-au surprins foarte plăcut în concertul susținut în curtea din spatele castelului de la Bonțida.
Am stat puțin de vorbă cu fondatorul grupului despre experiențele lor cu artiști importanți precum The Chemical Brothers și Robert Smith dar și despre venirea lor la Electric Castle.
Ce înseamnă Nick Drake și Pink Flyod pentru voi? Din ce știu, denumirea grupului vostru e strâns legată de muzica lor.
Două universuri sonore, a căror matrice estetică și expresivă reprezintă, pentru noi, o formă de conexiune între muzică, poezia versurilor, emoție și experiment. Denumirea vine din Joey, o piesă din A Time for No Reply, care devine Joy și Cut din The Final Cut.
Ce ați învățat din lucrul alături de The Chemical Brothers?
Am călătorit cu ei pentru toate concertele lor din Italia și a fost fără indoială o experiență memorabilă. Știu așa de bine să jongleze cu puterea muzicii, acordurile psihedelice, vizualurile pe care le folosesc și combinațiile de sunete. Toate astea ne-au ajutat enorm în modul nostru de lucru cu frecvențele sonore.
Cum a arătat experiența alături de Robert Smith de la The Cure?
Am fost invitați să participăm la a 25-a ediție a festivalului Meltdown, care are loc în Londra, pe timpul verii. Unicitatea acestui festival vine din faptul că, în fiecare an, un artist din comunitatea lor e invitat ca pentru o singură ediție să fie director artistic. Și a ieșit unul dintre cele mai frumoase line-up-uri văzute vreodată acolo. Viziunea, bunul gust și sensibilitatea lui Robert Smith au demonstrat că succesul și importanța unui festival stă mult în calitatea, puterea și autenticitatea artiștilor care fac parte din line-up. Astăzi, festivalurile au devenit mari supermarketuri dominate de agenții importante, oferind aceleași nume peste tot, de regulă din simplul motiv că au de vândut un nou album. A devenit un lucru rar să inviți artiști doar pentru clitatea muzicii lor și pentru că real vrei să-i vezi live.
Ce așteptări aveați de la Electric Castle?
EC a fost de mult timp o țintă pentru noi. Și în acord cu ce am spus mai sus, admirăm foarte tare și respectăm mult curajul organizatorilor de a ne invita. Noi suntem o trupă independentă care nu vinde și promovează nimic… în afară de importanța, în aceste timpuri grele, de a conștientiza anumite aspecte și probleme din lume.
Electric Castle e un spațiu creat ca o comunitate cu mulți oamenii care vor să stea la camping, aproape de inima festivalului și de natură. Ați fost vreodată în camping? Dacă da, ce amintiri faine aveți de acolo?
În trecut am mers la Rock Werchter și m-am bucurat foarte tare de experiența respectivă. Katia, Gael și Matilde sunt chiar și mai familiarizați cu treaba asta și au mult mai multe povești decât mine… și bune și rele.
Ce v-ați dorit să vedeți din line-up-ul Electric Castle de anul acesta?
Cel mai atrăgător lucru pe care îl poți face într-un festival e să descoperi artiști noi, în special pe cei locali, lasându-ți libertatea de a fi uimit de ceva ce nu cunoști. Pe restul mai ai ocazia și în alte contexte să-i vezi. Dintre headlineri, Massive Attack e cu siguranță un show pe care am fost foarte curios să-l văd pentru poziția politică pe care și-o asuma acest grupul muzical. Și mi-am dorit tare mult să aud Song to the Siren cântat live de Elizabeth Fraser.
