Trooper urmează să lanseze ultima parte a trilogiei
„Poemele” cu un concert simfonic, pe 10 noiembrie, la Sala Palatului. Va fi un moment copleșitor, în
care cei 15 ani petrecuți în această călătorie palpitantă și emoționantă în
căutarea adevărului despre emoția istoriei noastre vor ajunge la sfârșit.
Am avut atât onoarea, cât și bucuria de a asculta albumul „Mihai Viteazul: Poemele Românilor” înainte de a fi publicat. Am parcurs cu mare curiozitate și atenție fiecare pasaj și am descoperit, notă cu notă, vers cu vers, mai mult decât o poveste despre vitejie și lupta pentru dreptate. Am lăsat albumul să mă învețe ce înseamnă, prin ochii celor de la Trooper, să ai suflet de român, să mă transporte într-o eră fascinantă, în care s-au petrecut unele dintre cele mai importante episoade ale istoriei noastre și să-mi cânte emoția copleșitoare a acestora.
Din punct de vedere muzical, Trooper pășește într-o direcție
mult mai puternic orientată către metalul progresiv, cu tot felul de influențe,
precum jazz-ul, care te iau prin surprindere și nu-ți lasă atenția să
părăsească materialul. Albumul e presărat cu multe pasaje superbe de chitară,
recitative care îți dau fiori, armonii inventive ale instrumentelor cu coarde
și schimbări palpitante de ritm. Versurile povestesc cu măiestrie întâmplări
istorice vii, pline de sentimente intense, de la glorie și vitejie, libertate
și măreție, la durerea nemărginită a trădării.
În primele secunde ale discului, ascultătorii sunt parcă întâmpinați de armonii luminoase de viori, care deschid universul albumului, ca apoi să fie surprinși într-un vârtej de nebunie muzicală. Accentele de heavy metal, metal progresiv și jazz se dezlănțuie pe un fundal plin de suspans, urmând ca un cor bărbătesc, format din vocile lui Alin „Coiotu’” Dincă, Aurelian „Balaurul” Dincă și Alin Stoica, să introducă ascultătorii în atmosfera istorică a lucrării. La finalul uverturii, solistul intonează primele versuri, incipitul poveștii „ultimului capitol din cartea lor”.
Suntem aruncați apoi în contextul venirii lui Mihai Viteazul la putere în Țara Românească, prin piesa „El va veni”. Recitativul, interpretat de Claudiu Cîrțînă, povestește despre peisajul istoric haotic al țării, pe vremea ascensiunii lui Mihai la tron: „Țara ajunsese într-o ticăloșie și mergea cu pași repezi spre o ruinare totală, când brațul de fier al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei”. Pasajul e urmat de un solo de chitară care redă exact atmosfera de dezastru din care se ridică cel mai important domnitor de pe teritoriul țării noastre.
„Liberi” e un cântec pe care l-am mai auzit live și pe care
l-am avut blocat în minte după ultimul concert Trooper la care am fost. E un
imn vesel și plin de curaj, care vorbește despre demnitate și unitate. Cred că
e una dintre puținele piese de pe album care se aseamănă tare cu ce a mai
cântat formația până acum. E stilul autentic Trooper. Cred că mulți fani au
reținut deja refrenul, așa că mă aștept ca Sala Palatului să răsune puternic pe
piesa aceasta.
Una dintre piesele care au ieșit în evidență pentru mine a fost „În galop de cai”. Mi se pare că, din punct de vedere stilistic, a adus western-ul în Țara Românească și a adăugat exact acel sentiment de vânt în plete pe care l-am simțit și eu de atâtea ori călare. Mi-am imaginat, pe cântecul ăsta, exact ca într-un film, o scenă cu încetinitorul care ilustrează eroul călare, galopând liber pe o coastă verde, la apus. Finalul piesei prinde viteză, urmând să se sfârșească cu linii de viori pline de speranță, care subliniază partea de poveste pe care am ascultat-o – Mihai Viteazul își adună armata și întoarce armele către turci.
Urmează „Declarație de război”. În ciuda titlului, piesa începe cu un pasaj mai liniștit, meditativ. Abia mai apoi intră chitarele determinate, dure și rapide. Stilul, așa cum mi-a confirmat Coiotu’, se îndreaptă spre black metal, pentru a intensifica trăirile intense și sentimentele de furie de dinainte de război. Eu cred că e una dintre cele mai solicitante piese de pe album. Tehnicile vocale, precizia părților instrumentale și creativitatea muzicală dau un rezultat foarte frumos, cu puternică încărcătură emoțională.
„Un început mai bun” descrie o luptă epică împotriva puterii fără principii și pentru a clădi ceva corect, drept și demn. O surpriză frumoasă a fost corul de copii din fundalul piesei, care simbolizează viitorul în poveste. Fiecare detaliu al albumului a fost ales, în mod evident, cu migală și cu pasiune, astfel încât mesajul să prindă în piese exact nuanța care trebuie, să fie subliniat și conturat în cel mai adecvat mod. Urmează o serie de piese care ne trec prin momentele importante ale domniei lui Mihai Viteazul.
Albumul se încheie cu „Suflet de român”, despre care Coiotu’, în discuțiile noastre despre album, mi-a mărturisit că îl emoționează până la lacrimi. Nu e singurul care se simte copleșit de emoție. Nu cred că Trooper putea concepe un final mai potrivit, nu numai pentru această istorie, această călătorie într-un nucleu important al sufletului poporului nostru, dar și pentru cei 15 ani de trudă la această trilogie. Piesa de 12 minute vorbește, atât prin melodie, cât și prin versuri, despre întreaga moștenire și legenda lui Mihai Viteazul. Spre final, trupa își ia rămas bun de la „Trilogia Poemelor”, iar încheierea e de-a dreptul fabuloasă. Vocea Coiotului, la intensitate maximă, strigă „Sunt doar în suflet de român!”. Am rămas foarte plăcut impresionată de emoția cu care și-a trăit el muzica pe această piesă. Deși tot albumul e cântat cu pasiune, cred că acest ultim cântec are un plus de magie. Toți membrii trupei au câte un moment să iasă în evidență. E o contopire a tuturor sentimentelor transmise prin intermediul acestui disc. E, pur și simplu, un final perfect.
Mai mult decât muzica în sine, pe „Mihai Viteazul: Poemele
Românilor” am ascultat ani de muncă, o atenție incredibilă la detalii, o
documentare extensivă și o grijă foarte mare față de sentimentele pe care le
provoacă legenda lui Mihai Viteazul. Alin Dincă mi-a povestit că, pentru a
realiza cele trei albume din trilogie, a citit extrem de mult și a verificat
informațiile cu diverși istorici, pentru a putea livra un produs care nu e
numai o declarație creativă, artistică, ci și una veridică. E un efort pentru
artă și, desigur, pentru adevăr, pe care nu mulți artiști mai sunt dispuși să
și-l asume. Cred că Trooper e un exemplu de constanță, de răbdare și de
dedicare în lumea rockului românesc.
