În 2000, după o serie de concerte în defunctul club LeNoir din București, un grup de câteva zeci de persoane au pus bazele unui prim fan club Trooper. Membrii acestui club neoficial primeau CD-uri cu piesele demo ale trupei, e-mail-uri personalizate etc. Povestea a mers înainte și, în 2011, a luat naștere „Grupul Scandalagiilor” - o poveste extraordinar de frumoasă. Acolo s-au cunoscut între ei oameni din toată țara, unii s-au îndrăgostit, alții s-au căsătorit, totul plecând de la pasiunea pentru o formație rock.
Coiotu' ne povestea legat de acest subiect: „Ani de zile, am refuzat să îi numesc fani pe cei care ne urmau peste tot, ne încurajau, își sacrificau timpul pentru noi. Am vrut mereu să fie numiți «prieteni». Când tu compui muzica din suflet, fără ținte comerciale, fără scopuri de a ajunge vedetă, faptul că cineva rezonează cu stările tale, înseamnă mult. Și astăzi, în mintea mea, ei sunt prietenii formației. Chiar dacă s-au strâns sub numele unui fan club, chiar dacă ei spun despre ei că sunt fani, pentru noi sunt prieteni. Am spus în mai multe interviuri - nu avem noi cei mai mulți fani din tară, însă avem cel mai bun și cald public. Suntem cea mai norocoasă formație rock din România. Sunt deja trei generații de oameni care vin să ne vadă. Unii ne urmăresc de mai bine de 25 de ani! Am creat o familie. Și familia îți este mereu alături!”.
Au trecut deja mulți ani de la primul concert Trooper, așa că ne-am gândit să discutam astăzi cu cațiva fani ce au prins gașca în diverse etape. Vrem să aflăm cum apare pasiunea pentru o formație.
Cum ai descoperit formația Trooper?
Cornel (Constanța): Prin 2003, undeva după „Trooper 1” și înainte de „Desant”, în Dacia unui prieten, în drum spre muncă. El mi-a dat primul „play”. „Dorința” a fost prima piesă, „Strigăt” a fost a doua. Îmi amintesc că am zis „Nu pot să cred că o trupă românească poate să cânte atât de bine!”. A fost „dragoste la prima ascultare”. În perioada aia, eram blocat pe mainstream, adică Iris, Cargo, Compact și așa mai departe iar după, a fost doar Trooper, nu glumesc.
Traian (Suceava): Prin 2000, ca toată lumea bună a rockului, auzisem „Tari ca munții” și „Strigăt”. 2005 a fost "explozia", datorită piesei „Desant”.
Valeria (Topoloveni): În septembrie 2021, am văzut afișul festivalului „Archangels”. Numele Trooper scris acolo m-a atras din prima, chiar dacă nu știam absolut nimic despre formație. Am stat în primul rând, bolnavă cu febră, dar am știut de atunci care va fi următoarea mea trupă preferată.
Nico (Suceava): În 2010, soțul mi-a dat să ascult piesele lui preferate, și, dintr-o dată, mi-a atras atenția una din ele, aceea era „Pas Infinit”.
Radu (Pucioasa): Țin minte că, în anul 1997, în orașul Pucioasa, au cântat pentru prima dată în afara orașului lor natal. Erau atunci în formula de patru. Eram un puști pe atunci și mulțumită fratelui meu, i-am văzut pentru prima dată. Mai târziu, prin intermediul unui coleg de liceu am văzut prima datã videoclipul melodiei „Tari ca Munţii”, iar în mintea mea s-a creat o poveste - îmi doream să fiu ca ei.
Ce te-a făcut să mergi să îi vezi și a doua oară, a treia și așa mai departe?
Cornel: Primul live, sper să nu mă înșel, l-am trăit abia prin 2005-2006 în Rockoteca Constanța (Heaven's hell). De ce am revenit? Voi i-ați auzit live? Oamenii ăștia îți dau senzația că îți cântă ție, personal, îi simți în fiecare „moleculă” a corpului tău. Și nu e doar muzica, e totul, mi-au influențat viața, stilul. Înainte de concert, după concert, i-am cunoscut personal, am băut bere împreună... Multă bere. Cred că prima mea bere cu un membru Trooper a fost cu Popa. Mult mai târziu, nu am îndraznit să le vorbesc de la început. S-au legat prietenii, am cunoscut mulți fani. Ne-am întâlnit, am povestit, am cântat împreună, noi de jos, Trooper un pic mai de sus. Și chiar dacă ei sunt sus, au coborât și au interacționat cu noi ori de câte ori au putut, suntem onorați. Pentru noi, Trooper nu a fost, nu este și nu va fi doar o trupă rock care ne place, să-l citez pe Coiot, „Muzica unește suflete”.
Traian: Încă de la primul concert, chiar dacă nu ne cunoșteam, Trooper-ii s-au comportat de parcă ne știam de când lumea. La al doilea, deja eram prieteni de o viață, la următoarele deja făceam parte din familie. Acum, fără să îi vedem măcar o dată pe lună, nu simțim că trăim.
Valeria: Interacțiunea pe care o au cu publicul este unul dintre motive. Am aflat că ei sunt una dintre foarte puținele formații care interacționează cu publicul pe tot parcursul concertului, fie în timpul pieselor, fie între. Pe lângă energia pe care o au la fiecare concert, muzica lor mi-a atins sufletul. Rezonez perfect cu fiecare notă.
Nico: După primul concert, am decis că aș vrea să îi mai văd și parcă ceva lipsește dacă într-o lună nu mergem la un concert.
Radu: Sunt foarte multe lucruri, dar, în primul rând, energia care este transmisă în timpul concertului și modestia băieţilor de la finalul concertului. Mereu atenţi la public, la cei care îşi doreau o fotografie sau un autograf. Faptul că peste ani, deşi au urcat pe scenă cu unele dintre cele mai mari trupe din lumea rockului, au rămas umani şi nu au uitat niciodatã de unde au plecat. Povestea lor, de la începuturi şi până în prezent, poate fi un excelent manual a ceea ce trebuie făcut pentru a reuşi în ceea ce ţi-ai propus. Şi nu în ultimul rând, în momentele grele prin care a trebuit să trec, în afară de familie, muzica lor a fost un pansament pentru rănile primite.
Care este cel mai important/de suflet obiect pe care îl ai legat de Trooper?
Cornel: Nu am. Pe bune! Am multe, am și dăruit foarte multe. Mă simt bine când dăruiesc celor care consider că merită, că își doresc. Simt că promovez în același timp. Deci nu e un obiect, aș zice că tatuajul înseamnă foarte mult pentru mine.
Traian: Primul băț de la John și corzile cu care Oscar a înregistrat „Poemele Moldovei”.
Valeria: Am primit maioul de scenă al Balaurului cu care a cântat tot turneul din 2023. Cred că este cel mai prețios lucru pe care l-am avut vreodată.
Nico: Primul tricou semnat de membrii trupei și prima pană primită.
Radu: Aş răspunde colecţia intregrală de albume şi primele beţe primite de la John, deoarece tobele îmi plac foarte mult. Fiul meu a început lecțiile de tobe (îşi doreşte să fie la fel de bun ca John). Însă, dacă pot spune, ce mi-a creat cea mai mare emoţie de până acum s-a întâmplat în data de 09.03.2024. Aceea a fost ziua în care am ştiut că munca depusã alături de colegii mei din Fan Club nu a fost în zadar. Este data la care a aărut primul Fan Club Trooper fizic din ţară, în oraşul Pucioasa. Pe această cale vreau să le multumesc tuturor celor care au fost implicaţi de la inceput până în prezent, şi îmi doresc să fie conştienţi de faptul că, fără ei, povestea aceasta frumoasă nu ar fi existat, iar impresionant este că suntem din toată țara. Asta spune multe despre ceea ce a reuşit Trooper să transmită de-a lungul timpului.
Câte concerte Trooper ai văzut până acum?
Cornel: M-ați încuiat cu întrebarea asta! Habar n-am. Multe, merg de 20 de ani la concertele lor. Am văzut și trei într-un weekend. Călărași vineri, Vama Veche sâmbătă și Năvodari duminică. I-am urmat prin turneu, săraci dar fericiți, dormeam în Tico, iarna, vara, nu conta.
Traian: 169 din 2016 încoace și încă trei prin anii 2000.
Valeria: Aș estima 70, dintre care 55 într-un an și jumătate.
Nico: 169!
Radu: Răspunsul nu este unul simplu, dat fiind faptul că am avut ceva ani de pauză. Nu mi-am dorit acest lucru, însă viaţa nu este mereu cum ne dorim noi. Dar, până în prezent, am fost la aproximativ 70 de concerte.
Trooper în club, sau Trooper pe scenă mare?
Cornel: Egoistul din mine zice „club”. E mai intim, îi simți mai aproape. Fanul din mine zice „scenă mare”. Asta îți dorești pentru formația ta de suflet.
Traian: Scenă mare, dar nu festivaluri.
Valeria: Oricât de mult iubesc să-i văd pe băieți pe scene mari, cu mult public și energie, Trooper în club este altceva: relaxare, timp mai mult, setlist mai lung și piese rare.
Nico: Scenă mare, dar excludem festivalurile.
Radu: O, da! Acum încep întrebările grele. În club, atmosfera creată e aparte, din punctul meu de vedere. Acolo se creează o legaturã puternicã între public şi formaţie. Însă, pentru ceea ce reprezintã Trooper în acest moment în rockul românesc, pentru modul în care au evoluat de la un album la altul, pentru seriozitatea cu care tratează fiecare concert, de modul în care au avut grijă de numele lor, merită de departe să cânte pe scenele mari. Consider că, în acest moment, este formaţia care transmite cel mai bine energia de care avem nevoie, mesajele de care avem nevoie, dar mai ales dorința de a merge mai departe.
„Poemele Moldovei”, „Valahiei”, sau „Românilor”?
Cornel: Chiar i-am scris acum câteva zile lui Alin. Despre „Poemele Valahiei” am crezut că e albumul perfect, mai bine de atât este imposibil. „Poemele Românilor” a reușit, pentru mine, imposibilul.
Traian: „Poemele Moldovei”!
Valeria: Îmi este aproape imposibil să aleg. Chiar dacă „Poemele Românilor” m-a mișcat până la lacrimi, iar „Moldovei” a fost primul album cap-coadă pe care l-am ascultat, „Poemele Valahiei” are un loc special în inima mea, m-a marcat, pot spune, din multe motive.
Nico: Momentan, „Poemele Moldovei”.
Radu: Fiecare album din „Trilogia Poemelor” are ceva aparte, însă „Mihai Viteazul: Poemele Românilor” transmite fix mesajul de care fiecare din noi are nevoie - acela de a nu renunţa niciodatã la luptă şi oricât de greu ar fi, fiecare dinre noi mai poate un pic. Eu aşa l-am simţit. Este albumul care m-a purtat prin o mie de stări, iar dacă îl vei asculta în linişte, îţi vei putea imagina, cu fiecare scenă descrisă, ce s-a întâmplat în acele vremuri.
Care este, în opinia ta, cel mai bun album Trooper?
Cornel: A fost „Vlad Țepeș”, acum este „Mihai Viteazul”.
Traian: Toate, dar piesele pe care le port cel mai aproape de suflet sunt cele de pe „Electric”.
Valeria: Părerea mea fluctuează, în funcție de stare și zile, dar, la momentul actual, consider că „Mihai Viteazul: Poemele Românilor” este unul intens, e altceva. Instrumentalul este puternic, iar versurile se potrivesc perfect cu acesta. Rar am plâns atât de mult ascultând un album.
Nico: Albumul meu preferat e „X”.
Radu: Lăsând la o parte „Trilogia Poemelor”, pentru mine albumul „X” este cel care ne arată realitatea cruntă din ţara în care trăim, cât de uşor ne pierdem cu adevărat valorile care contează, cât de uşor se poate face rău... Ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei ce au ochi să vadă şi urechi să audă.
