Așadar, înapoi în vremurile în care un abonament la festival pentru trei zile costa 18 dolari, dacă era cumpărat în avans, 24 la intrare. Numărul de participanți a fost atât de mare, într-un final (peste 400 000 de persoane, mult mai mult decât cei 50 000 așteptați), încât majoritatea a intrat fără bilet. Gardurile au fost doborâte, transformând evenimentul într-unul gratuit.
Organizarea festivalului a fost extrem de costisitoare. Inițial, organizatorii (Michael Lang, John Roberts, Joel Rosenman și Artie Kornfeld) au estimat un buget de aproximativ 500 000 de dolari. Cu toate acestea, costurile reale au depășit 2,5 milioane de dolari, din cauza problemelor logistice și a numărului neașteptat de mare de participanți. Dezastru financiar.
Jimi Hendrix a fost plătit cel mai mult la Woodstock datorită statutului său de superstar al momentului și al influenței sale extraordinare în muzica rock și blues. Era considerat capul de afiș principal, iar organizatorii știau că prezența sa va atrage mulțimi uriașe.
Onorariul său a fost de 18 000 de dolari, echivalentul a aproximativ 150 000 de dolari în zilele noastre. Această sumă l-a făcut să fie cel mai bine plătit muzician, depășind alte nume notabile precum Joan Baez, care a câștigat 10 000 de dolari sau Janis Joplin, care a primit 7 500 de dolari.
În dimineața zilei de 18 august, Hendrix a încheiat festivalul cu o interpretare surprinzătoare a imnului național al Statelor Unite, „The Star-Spangled Banner”, o versiune unică pe care mulți au văzut-o ca pe o reflecție a atmosferei politice și sociale tumultuoase din acea perioadă.
Avea să moară un an mai târziu, pe 18 septembrie 1970, din cauza complicațiilor provocate de o supradoză de droguri.
Foto: Getty Images.
