Smith povestește că frații lui mai mari, Richard și Margaret, l-au introdus în lumea muzicii de la o vârstă fragedă, aducându-l aproape de The Beatles și The Rolling Stones când avea doar șase ani. Dar adevărata magie s-a întâmplat când, la opt ani, în 1967 – fix în momentul în care rock-ul psihedelic era la apogeu, iar Hendrix redefinea scena muzicală – a auzit pentru prima dată „Purple Haze”.
Avea doar 11 ani când a fost martor la concertul legendar de la Festivalul Isle of Wight, în august 1970, cu doar trei săptămâni înainte ca Hendrix să ne părăsească.
The Doors, într-unul dintre ultimele lor concerte cu Jim Morrison, The Who, Procol Harum, Joni Mitchell sau Ten Years After a fost pleiada de nume care a concertat atunci, cu Jimi Hendrix având un concert memorabil.
De-a lungul anilor, Smith a vorbit adesea despre cât de important a fost Hendrix în decizia de a deveni muzician, renunțând la visul de a fi fotbalist.
„Hendrix a fost prima persoană pe care am întâlnit-o care părea complet liberă”, a spus el odată. „Când ai nouă sau zece ani, viața ta este complet controlată de adulți. Hendrix reprezenta acel ideal de libertate pe care voiam să-l ating. El a fost primul care m-a făcut să cred că ar putea fi grozav să fii cântăreț și chitarist. Până atunci, visam numai să fiu fotbalist”.
Ani mai târziu, în 1993, The Cure au adus un omagiu gotic idolului lor suprem, lansând un cover hypnotic al piesei Purple Haze. A fost un tribut sumbru, cu sunete distorsionate și o atmosferă enigmatică, dar care păstra esența inovației lui Hendrix.
Foto: Getty Images.
